Oamenii giganti chiar au existat in antichitate

Jivodii erau persoane cu înălţimi impresionante, care ar fi trăit pe teritoriul ţării noastre, în special în Oltenia şi Muntenia. Istoricul Nicolae Densuşianu consideră că teritoriul României ar fi fost locul de baştină al uriaşilor.

Uriaşii ar fi trăit în primele timpuri ale antropogenezei şi, conform legendelor, au locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi. Jidovii făceau parte din categoria oamenilor giganţi. Un singur uriaş măsura cât 25 de oameni obişnuiţi. Dimensiunile lor erau impresionante. Aveau ochii extrem de mari şi un trup masiv.

Când se deplasau călcau din deal în deal. Legendele despre uriaşi abundă în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spaţiul carpato-daubiano-pontic.   Cele mai importante referinţe despre existenţa jidovilor întâlnim în cartea „Dacia preistorică“ al lui Nicolae Densuşianu. Potrivit acestuia, locul de baştin al uriaşilor ar fi fost tocmai România, iar într-un loc identificat de el în zona munţilor Cerna – Godeanu ar fi avut loc o luptă cu zeii:   „Giganţii formau, prin excelenţă, un popor de munte. În războiul ce-l avură cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce în Olymp.

Imensul Atlas se cutremură la asaltul lor şi pe lângă toate că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost înstare să-i învingă decât numai după ce au cerut ajutoriul unui om muritoriu, al lui Hercule.   Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lângă Iceanos Potamos, în aceeaşi regiune unde se născuseră şi fraţii lor mai mari, titanii. În epoca romană dacii erau consideraţi ca o posteritate a vechilor titani şi giganţi. Locuinţele giganţilor, după cum ne spun logografii greceşti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se întâmplase şi lupta cea eroică cu zeii. Poetul roman Statiu, care se ocupa adeseori cu triumful lui Domitian asupra dacilor, confirma şi dânsul că memorabila Phlegra, unde se luptase giganţii cu zeii, se afla pe teritoriul Daciei.

Pe teritoriul Ţării Româneşti, în apropiere de Cerna, se află muntele aşa numit Pregleda. Lipsit de pădure, din cauza unor evenimente depărtate, suprafaţa sa este acoperită cu stânci calcaroase şi arse. Este vechea Phlegra din istoria giganţilor, care, după cum ne spun autorii greci, primise numele acesta fiindcă a fost arsă de fulgerele lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele giganţilor o confirmă toate datele geografice ce le avem în această privinţă. Lângă Phlegra giganţilor se află peştera Avernus.

Lângă poalele muntelui Pregleda se află astăzi o comună românească de moşneni, Izverna, cu o peşteră imensă“.    Zone care amintesc de uriaşi   În multe zone din judeţul Gorj sunt locuri denumite în acest fel: „Oborul Jidovilor“, situat deasupra Peşterii Muierilor sau „Jidovii“, în comuna Săcelu. De asemenea, termenul este întâlnit şi în alte zone din ţară. În cartea „Marile taine ale omenirii“ de Florin Gheorghiţă ne sunt oferite mai multe exemple de zone care poartă denumiri care amintesc de uriaşi. De asemena, autorul încearcă şi o plasare istorică mai exactă a perioadei în care au trăit uriaşii:

Densuşianu oferă şi un citat interesant dintr-o tradiţie probabil antică păstrată în fostul judeţ Vlaşca. Citatul confirmă vechimea celui de-al doilea nume generic păstrat în popor pentru uriaşi şi totdată poate fi foarte important sub aspect istoric: «În timpul uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani apoi uriaşii (Jidovii) au fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp». Dar trebuie să cităm şi vechi denumiri istorice păstrate în timp. Astfel, de exemplu, au rămas în judeţul Gorj numele localităţii Novaci şi denumirile Jidova, Jidoviţa, Jidvei (comună în judeţul Alba). În Carpaţii Orientali, pe versantul vesti al muntelui Ceahlău, penru defileul traseului spre Cheile Bicazului s-a menţinut foarte mult timp denumirea Valea Jidovului“.

Descoperiri de schelete ale unor oameni uriaşi   Florin Gheorghiţă ne oferă în cartea sa şi exemple cu privire la găsirea unor urme specifice jidivilor şi chiar ne relatează o cercetare la care a participat: „În zona subcarpatică a Moldovei, în afară de legende au fost relevate şi numeroase vestigii ale locuirii unei populaţii preistorice de uriaşi. Astfel, cercetătorul băcăuan Eugen Şendrea a publicat câteva descoperiri mai vechi de acest fel, unele făcute chiar cu un veac în urmă: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacău, s-a găsit (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea), mormântul unei fiinţe uriaşe în care se afla o parte din scheletulfoartre lung ale acesteia. (….) În urmă cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un antropolog cunoscut din Bucureşti să aflu dacă era veridică semnalarea existenţei unor schelete de «oameni mari» în localitatea Părhăuţi, situată între dealurile înalte din nord-vestul municipiului Suceava.

M-am dus acolo însoţit de doi muzeografi din Iaşi – profesorul C.L Rusu şi soţia sa – şi, într-adevăr am putu afla fapte interesante. Un sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi, când o viitură a pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt. Sătenii din zonă le-au adunat şi, considerând că erau ale unor strămoşi îndepărtaţi, cu încuviinţarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lângă biserica din centrul comunei.

Am fost conduşi acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea mulţimea de oase, pe care nu s-a pus însă o cruce, întrucât erau osemintele unor oameni necreştinaţi prin botez. Comunicându-i profesorului din Bucureşti rezultatul deplasării, acesta a renunţat la cercetări suplimentare, dat fiind faptul că procedura deshumării ar fi fost foarte greoaie“.    Relatarea lui Ioniţă Florea   Ioniţă Florea, un locuitor al comunei Popeşti, din judeţul Giurgiu, a relatat că a participat la săpăturile efectuate de Dinu V.

Rosetti la Argedava, o cetate dacică ieşită din comun prin mărimea ei, şi că ar fi descoperit oase de oameni uriaşi:   „Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme.

Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo­gilor. Şeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat aca­să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă­seam oasele, arheologii ne tri­miteau a­casă, să nu ve­dem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″.