Virtutile terapeutice ale sunatoarei

Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni.

Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din sunatoare.

Infuzia sau tinctura de sunatoare este indicata în ameliorarea tulburarilor digestive precum gastrite, constipatie, balonare, paraziti intestinali si lipsa poftei de mâncare, precum si în afectiunile ficatului (hepatita, ciroza, dischinezie biliara). Femeile care au menstre dureroase pot consuma ceai de sunatoare pentru a scapa de crampe. Proprietatile antibacteriene si antiinflamatoare ale acestei plante sunt utile în ameliorarea problemelor genitale feminine, cum ar fi candidoza. 

Gargara cu infuzie cu sunatoare poate fi utila si celor care prezinta inflamatii ale gâtului, gingiilor si ganglionilor, abcese dentare sau afte. Sunatoarea are si efecte vasodilatatoare, motiv pentru care este recomandata hipertensivilor, celor cu insuficienta circulatorie sau cardiaca, precum si persoanelor care sufera de artrita, reumatism sau guta.