Pages - Menu

Lumini zburatoare inexplicabile?

Robert Hastings este un vechi investigator al prezentei OZN-urilor deasupra depozitelor si silozurilor cu arme nucleare. Începând din 1973, el a intervievat peste 150 de martori ai unor asemenea cazuri. În aprilie 2015, Hastings scria pe site-ul sau, pentru prima data, despre marturii care vorbesc si despre prezenta unor fiinte aparent nepamântene în astfel de incidente. Martorul sau principal era Christopher Cabrera, fost membru al politiei de securitate, activând din 1998 pâna în 2002, mai ales în „Zona 2” din baza Nellis, lânga Las Vegas, pe atunci unul dintre cele doua depozite principale de arme nucleare ale Fortelor Aeriene din Statele Unite.
 Cabrera povestea: „Primul incident la care am asistat a avut loc la sfârsitul anului 1998, în timp ce lucram cu un camarad pe perimetrul de patrulare sud-vest. Schimbul meu era de la 6 dimineata pâna la 6 dupa-amiaza. Cu aproximativ 15 minute înainte de a pleca din tura, patrula mea s-a întâlnit cu patrula de nord-est la unul dintre punctele de control, discutând, înainte de a fi eliberati din posturile noastre. Fiind iarna, la ora 17:45 era complet întuneric. Masinile noastre erau parcate spre sud-est, când toti patru am observat ca trei lumini extrem de puternice clipesc succesiv într-o formatiune verticala, triunghiulara. Evenimentul a durat aproximativ 10 secunde si luminile au fost atât de stralucitoare de parca s-ar fi facut din nou ziua”.
  „Se aprindea mai întâi lumina din vârful de sus al formatiei, apoi a doua lumina, în stânga jos, apoi a treia lumina, la dreapta jos. Succesiunea s-a facut cel putin de doua ori, lumina stingându-se treptat, si nu brusc… Luminile de jos erau la aproximativ 100 de picioare (30 de metri, n.n.) de pamânt; trebuia sa privim usor în sus pentru a le vedea. Pareau sa fie la aproximativ un sfert de mila (400 m, n.n.) de noi, sau poate un pic mai aproape. Luminile nu pareau sa fie separate, ci mai degraba fixate de un obiect solid. Nu putea fi vazut niciun contur clar, dar ceva bloca stelele din spate. Nu se auzea niciun sunet; era o liniste stranie”.
Un incident care nu trebuia raportat
  „Dupa ce lumina a disparut, ne-am întrebat cu totii daca am vazut cu adevarat ceea ce am vazut si, cel mai important, ce anume a fost? Apoi, am notificat imediat centrul nostru de control asupra incidentului, asa cum era de datoria noastra”.
  „Chiar daca era schimbarea turei, controlul a stopat orice miscare de patrulare în interiorul zonei si a trimis o echipa pentru perimetrul exterior, numit «patrula Oscar», pentru a investiga ce se petrece. O alta patrula, cu un membru senior, a decis sa ajute patrula Oscar în cadrul anchetei. Procesul a durat aproximativ 30 minute si abia dupa aceasta a fost permisa schimbarea turei. Eu, împreuna cu camaradul meu si cealalta patrula care a asistat la incident, am fost chemati în biroul sefului nostru de zbor. Când am intrat în holul din fata biroului sau, ni s-a spus sa completam un formular de incident. Ni s-au pus apoi întrebari generale de catre seful nostru, dupa care am fost introdusi, separat, în biroul sau si ni s-a cerut sa spunem povestea noastra în detaliu. În timpul conversatiei mele cu el, nicio clipa nu am avut impresia ca nu m-ar crede”.
  „Chiar înainte sa ne permita sa ne ducem acasa pentru noapte, el ne-a instruit strict ca incidentul nu s-a întâmplat niciodata si sa nu vorbim despre el între noi sau cu oricine altcineva. Am fost amenintati, între altele, cu o concediere dezonoranta, într-un mod confuz, care m-a iritat”.
  „A doua zi, ca parte a sedintei noastre de dimineata, seful de zbor s-a adresat întregului personal, spunând ca nu a existat niciun incident cu o noapte înainte si ca nimeni nu ar trebui sa vorbeasca despre asta, daca nu doreste sa se confrunte cu sanctiuni dure. Ne-am conformat instructiunilor si nici colegii mei, nici eu nu am mai vorbit niciodata despre asta”.
  „N-am aflat ce s-a întâmplat cu rapoartele noastre despre incident si nu am aflat daca acesta a fost investigat în continuare. Am continuat sa lucrez în zona, ca santinela, pentru înca 5 luni, pâna am fost promovat la lucru la arsenal, în Zona 2, pentru mai mult de 3 ani. Desi, în restul activitatii mele de la Zona 2, nu am experimentat alte incidente, altii au raportat lumini ciudate, voci fara trup, umanoizi-umbra, precum si urme ciudate, ca de gheare, pe anumite suprafete”.
Hastings i-a spus lui Cabrera ca a auzit si el despre observarea unor asemenea „oameni-umbra”, în Zona 2, de la un alt fost politist de securitate, care a lucrat acolo din 2002 pâna în 2008. Aceasta persoana i-a dat chiar o declaratie scrisa detaliata si i-a permis sa înregistreze cu el un interviu telefonic, în 2010. Hastings adauga ca l-a gasit credibil, precaut în evaluari, dar fara ezitari în discursul sau. Într-un e-mail, martorul a scris ca experientele sale au cuprins: lumini zburatoare inexplicabile, care se misca neregulat, apar o noapte întreaga si dispar în urmatoarele, si un incident unic, în care personalul de securitate a urmarit foarte de aproape o luminita. Au mai fost: alarme de penetrare inexplicabile, cu fenomene stranii: gust metalic în aer, diferente de temperatura extreme si pierderea comunicatiilor radio, caderi bruste ale tensiunii electrice, cu esecul pornirii generatoarelor de rezerva, observarea de umanoizi, figuri ca niste umbre, urme de picior ori mutilari de animale. Acestora li se adauga hartuirea personalului de securitate, de catre superiorii care cereau un secret strict asupra celor vazute.
 Desi martorul i-a dat lui Hastings documente atestând activitatea sa de politist de securitate si i-a spus ca ar putea publica declaratiile sale, acesta a devenit mai târziu preocupat de posibile repercusiuni oficiale si a încetat comunicarea. Prin urmare, Hastings nu-i putea dezvalui identitatea. În orice caz, acest politist i-a spus ca într-o noapte din 2004, a observat el însusi silueta unui umanoid înalt de circa 2,5 metri. Trei patrule de politie fusesera trimise atunci, cu vehiculele lor, pentru a investiga o lumina misterioasa care a aparut într-un colt îndepartat al zonei de depozitare a armamentelor; când au sosit la locul unde a fost vazuta lumina, aceasta disparuse. Dar, câteva secunde mai târziu, un politist a reperat nu departe, conturata pe cerul luminat de Luna, silueta unei fapturi imense, care s-a întors rapid si a fugit. Cei sase politisti de securitate au pornit imediat dupa ea cu masinile, dar dupa ce intrusul a disparut pentru o clipa dupa o ridicatura de teren, nu a mai putut fi vazut, de parca l-ar fi înghitit pamântul…
 Dupa ce Hastings a relatat aceasta marturie lui Cabrera, acesta parea usurat ca si altcineva a raportat o astfel de întâlnire, spunând ca a fost tot timpul preocupat de gândul ca ar putea fi luat drept mincinos sau dezechilibrat mintal. El a mai mentionat si ca un fost coleg, care a ajuns la Zona 2 chiar înainte de sfârsitul angajarii sale acolo, a raportat incidente care implica asa-numitii oameni-umbra. Mai târziu, Hastings a vorbit cu aceasta persoana la telefon, care i-a spus ca avusese doua astfel de observatii, chiar la lumina zilei; în cele din urma însa, el a decis sa nu dea mai multe detalii, nici în scris, nici pe  înregistrare audio. Chiar si asa, ufologul considera comentariile martorului ca fiind credibile si îi era clar ca el fusese profund afectat de aceste întâlniri.
Povesti cu fantome
 Am putea fi tentati – spune Hastings – sa respingem astfel de marturii, ca pe niste ridicole „povesti cu fantome”, inventate pentru trecerea timpului de niste tineri gardieni militari, plictisiti. Totusi, sa nu uitam ca ei aveau statutul garantat de programul de fiabilitate a personalului, prin care un politist de securitate ar fi fost realocat imediat, departe de paza armelor nucleare, daca stabilitatea sa mintala ar fi fost în cauza. Ei nu aveau absolut niciun motiv sa raspândeasca povesti cu OZN-uri si umanoizi. Mai mult, ei si-au informat prompt superiorii, dupa care nu au fost realocati, doar li s-a spus sa nu discute niciodata despre aceste incidente.
 Cabrera si-a continuat relatarea spunând ca la sfârsitul lunii iulie 2002 a fost trimis si la punctul numit Indian Springs, la aproximativ 30 de mile de Nellis. Aici era un loc pentru antrenamente cu avioane Thunderbirds si se mai spunea ca s-ar testa vehicule aeriene fara pilot si drone de lupta. Dar au fost si zvonuri privind reperarea unor OZN-uri si fiinte umanoide. La Indian Springs a ajuns doar de câteva ori, dar întotdeauna i s-a parut ceva straniu. Nu erau niciodata multi oameni acolo si activitatea era extrem de scazuta. Într-o dimineata, la sfârsitul lunii septembrie 2002, i s-a spus ca va efectua, la intrarea principala, un schimb, începând de la ora 7 dimineata pâna în jurul orei 17, împreuna cu o alta persoana. Dar când a sosit la Indian Springs, a constatat ca nu exista niciun camarad, asa ca a lucrat toata tura pe cont propriu.

La ora 17 nu a venit nimeni sa-l schimbe. A sunat la Nellis, de unde i s-a spus ca exista o usoara întârziere. Aproximativ 45 de minute mai târziu, pe cerul încarcat de stele, a vazut, plutind nemiscata deasupra bazei, o sfera rosie-chihlimbar. Dupa ce a observat-o circa doua minute, din sfera a tâsnit un fascicul rosu, care a lovit coasta celui mai apropiat munte. Fasciculul a durat aproximativ un minut si parea sa topeasca roca muntelui. Apoi, brusc, raza s-a stins si globul a disparut. Câteva secunde mai târziu, s-a risipit si lumina rocii topite. Cabrera a fost eliberat din post, aproximativ 20 de minute mai târziu. N-a povestit incidentul nimanui, temându-se de ridiculizare, de o concediere dezonoranta sau de o degradare. Dar cele doua incidente traite i-au schimbat viata profund.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu