Scorzonera este o radacinoasa deosebit de nutritiva

Se presupune că planta este nativă din Peninsula Iberică, de unde s-a extins în bazinul mediteranean, apoi în spațiul balcanic și, mai departe, în restul Europei. În unele părți ale lumii este cultivată pentru rădăcina sa, folosită ca legumă.
Cu toate că este foarte probabil ca scorzonera să fi fost de multă vreme folosită de către europeni și orientali, prima menționare a acestei plante ca legumă datează din anul 1575 și îi aparține lui Leonhard Rudolf, care a remarcat prezența acestor ”rădăcini negre” prin piețele din Alep, în Siria.
Scorzonera a început să fie cultivată ca legumă la sfârşitul secolului al XVI-lea, începutul secolulul al XVII-lea. Se pare că primii cultivatori de scorzonerei au fost italienii și francezii, existând date care confirmă că pe teritoriul acestor țări existau plantații de ”barba-caprei”.
Scorzonera crește cel mai bine pe pășunile uscate, prin desișuri, pe soluri stâncoase sau argiloase. Este răspândită pe tot cuprinsul Europei Centrale și de Sud, exceptând Sicilia și Grecia. De asemenea, nu este de găsit nici în Africa de Nord-Vest sau Asia de Sud-Est.
Cei mai mari cultivatori de scorzonera rămân în continuare Belgia, Polonia, Franța și Germania.

Scorzonera este o rădăcinoasă deosebit de nutritivă, ea conținând: fibre, proteine, grăsimi, asparagină, colină, fructoză, potasiu, fosfor, fier, sodiu, mangan, cupru, zinc, vitaminele A, B1, E, C şi inulină.

Beneficii ale scorzonerei:

1. întărește sistemul imunitar.
2. scade nivelul de colesterol din sânge.
3. reduce riscul de accident vascular.
4. ajută la dezvoltarea armonioasă a văzului și a memoriei.
5. calmează tusea.
6. stimulează sudoraţia.
7. tratează reumatismul.
8. favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice intestinului.
9. contribuie la sănătatea intestinelor şi a sistemului imunitar în general.
10. reduce riscul de hipertensiune.
11. reglează nivelul de zahăr din sânge.
12. reduce perioadele de convalescentă dificile.
13. tratează bolile tubului digestiv.