Apa pe care o bem

Apa pe care o bem este urina dinozaurilor. Este o ipoteză șoc, pe care oamenii de știință o susțin și ne duce cu gândul la Mezozoic. Fiecare gură de apă pe care o înghițim conține o moleculă din urina dinozaurilor.

Cum este posibil acest lucru, când dinozaurii au dispărut de milioane de ani? Era Mezozoică a fost regina dinozaurilor. 186 de milioane de ani, dinozaurii au populat planeta noastră. Homo Sapiens a apărut acum 200000 de ani. Mult prea tineri pentru o astfel de comparație.

Acum 65 de milioane de ani, gravitația a crescut brusc. Specialiștii susțin că, dinozaurii, prin talia și greutatea impresionantă, nu s-au putut adapta. Este una dim multele ipoteze cu privire la dispariția lor.

Reptilele, păsările, s-au adaptat foarte bine la aceste condiții și astfel au supraviețuit. Newton considera că timpul este neschimbător, că el se scurge pretutindeni, la fel. Această teorie a fost contrazisă de Einstein. La fel stau lucrurile și cu gravitația. Constanta gravitațională, G, nu este fixă, se schimbă.

Gravitația nu este constantă în Univers. Să ne amintim de planetele extra-solare, care au o masă mai mare decât cea a lui Jupiter, planete gazoase gigant și care se rotesc în jurul stelei lor, în câteva zile. Gravitația se schimbă în funcție de direcția pe care o avem în Univers.

Dinozaurii au fost incapabili să se adapteze la schimbările gravitației, așa cum pe planeta Marte, din cauza unei scăderi a gravitație, apa s-a evaporat. Specialiștii susțin că, în zecile de milioane de ani gravitația s-a schimbat. Au fost perioade în care a crescut și altele în care a scăzut.

Dinozaurii au apărut atunci când, gravitația era scăzută. Creșterea bruscă a acesteia a dus la dispariția dinozaurilor. Reptilele s-au salvat de la dispariție, pentru că ele au apărut cu mult înainte de dinozauri, atunci când gravitația era în creștere. Ele erau adaptate la astfel de schimbări bruște. În plus, talia lor, mai mică, le-a ajutat să supraviețuiască.

În ceea ce privește arborii și vegetația, în perioada în care gravitația era mai mică, înălțimea acestora era mare. Talia lor s-a redus, pe măsură ce gravitația a crescut. În ceea ce privește mamiferele, acestea au talia mică și sânge cald, dispus în tot organismul lor, lucru care le va face să supraviețuiască în astfel de cazuri.

Aceasta a fost una din ipotezele privind dispariția dinozaurilor. O altă ipoteză se referă la coliziunea unui asteroid cu Pământul. Sunt specialiști care susțin că în Mexic, craterul Chicxulub, este format acum 65 de milioane de ani, în urma acestui impact.

În zona craterului au fost descoperite oase ale dinozaurilor. Cu ajutorul unui robot performant s-a descoperit un uriaș cimitir al dinozaurilor. Craterul are peste 100 de metri diametru, iar în profunzime are peste 350 de metri. Asteroidul care l-a provocat avea peste 10 kilometri diametru.

Coliziunea a provocat o imensă perdea de praf, de cristale de cuarț, care au făcut ca o lungă perioadă razele soarelui să nu mai ajungă pe Pământ. Fotosinteza a fost întreruptă, vegetația a murit, la fel și animalele erbivore.

În urma coliziunii s-a declanșat o mare activitate vulcanică. Oxidul de sulf emanat de vulcani s-a transformat, din cauza ploii, în acid sulfuric, distrugând toată fauna submarină.

Aceste ipoteze privind dispariția dinozaurilor au susținători, dar și specialiști care consideră că ipotezele nu sunt viabile și consideră că civilizații extraterestre au cauzat dispariția dinozaurilor. Aceștia trebuiau să dispară pentru ca planeta să fie populată cu oameni.