Ecosisteme neexplorate si orase subterane

În timp ce toată lumea are ochii îndreptați către spațiu, în căutarea vieții extraterestre, ecosisteme rămân neexplorate și sunt sub ochii noștri.

O echipă de cercetători a forat crusta oceanică, în apele Japoniei. La 2,5 kilometri, în profunzime, căldura și presiunea sunt intense. Mâncarea este limitată. Lumina soarelui nu pătrunde niciodată.

Ne așteptam ca oamenii de știință să descopere o faună exotică. Ei bine, nu. Au fost descoperite bacterii banale, foarte apropiate de cele care trăiesc la suprafață. La suprafață, un metru pătrat conține miliarde de bacterii, în profunzime de la 10 la 10000.

Acum 23 de milioane de ani, coasta nord-vestică a Japoniei, semăna cu Florida. Existau lagune. În timp, lagunele au fost înghițite de ape, din cauza mișcării continentelor. Bacteriile descoperite în aceste ape pot fi considerate urmașele celor de acum 23 de milioane de ani, care s-au adaptat la noile condiții de viață.

Sunt oceanografi care nu susțin această ipoteză, ei spun că aceste bacterii sunt aceleași, de acum 23 de milioane de ani. Ei le numesc fosile vii. Nu se știe care este pragul de reînnoire a celulelor. Este vorba despre o biomasă foarte veche, dar activă. Cercetătorii au detectat urme chimice de viață, la 4 kilometri sub planșeul marin.

Ne punem întrebarea dacă Pământul este populat intraterestru? Dacă există credința că la miliarde de ani lumină, de planeta noastră, există viață, de ce nu am accepta ipoteza că în profunzimea Pământului există viață?

Să ne aducem aminte despre orașul legendar Agartha care este asociat cu civilizațiile Mu, lemuriene sau atlantide. În anul 1908, Willis Emerson scrie în una dintre cărțile sale, despre călătoria unui marinar, Olaf Jansen, timp de doi ani, în orașe subterane.

Civilizația pe care a descoperit-o în orașele subterane era formată din blonzi, cu ochi albaștri, înalți, asemuiți cu niște dumnezei. Unii dintre aceștia erau războinici, manipulatori, alții erau binevoitori cu ceea ce numim, omenirea.

Pentru mulți, intertereștrii sunt supraviețuitori din Atlantida sau din Lemur, care au dus cu ei, în subteran, cunoștințele și textele sacre. În fapt, Agartha conservă toate cunoștințele pierdute ale lumii și textele sacre.

Pentru alții, ei sunt civilizații extraterestre. În lumea occidentală termenul de Agartha a fost utilizat de către alchimistul Saint Yves Alveydre, marchiz breton, în anul 1842. El avea strânse legături cu reprezentanți ai curții țariste, unde a întâlnit inițiați ai mănăstirilor asiatice. O parte din zona asiatică era colonie țaristă.

El a scris mai multe cărți în care susține că, inițiații asiatici i-au povestit despre Agartha, orașul meditației, al lumii pacifiste și despre Shambala, orașul războinicilor, al ucigașilor.

În călătoriile pe care le-a făcut în Mongolia și China a întâlnit inițiați care i-au povestit că în Agartha sunt toate forțele necunoscute ale lumii. Acolo, departe de ochii lumii, sunt păstrate secretele lumii.

După cel de al Doilea Război Mondial, un mare inițiat tibetan, Kut Humi, a scris o carte în care vorbește despre spiritualitatea din Agartha. Știința spirituală este singura care poate reabilita și transforma ființa umană, în sens integral și transcendental.

În Agartha, din timp în timp, se reunește un consiliu care deține forța cosmică, puterea magică, marea înțelepciune divină. Este locul unde forțele psihice, astrale, spirituale se reunesc. El susține că a fost o legătură strânsă între grupul Thule, de orientare nazistă și agarthieni.