Invataturile uitate ale unui sfant

Există o filosofie întreagă asupra modului cum vorbea părintele Galeriu. El vorbea cu ochii, cu mâinile, cu trupul. Să vorbești cu toată ființa ta este o artă. Să nu minți, să crezi, să-ți iubești aproapele, să trăiești pentru semenii tăi. Acesta a fost părintele Galeriu.

Putea să stea nemișcat o oră și nimeni nu încerca să tulbure liniștea. Modul de a comunica, de a transmite crezuri și sentimente era excepțional. Puțini dintre noi avem darul de a comunica dincolo de cuvinte. El a fost discipolul părintelui Toma Chiricuță, însă, și-a depășit cu mult mentorul.

Discursurile sale erau filosofie, foarte bine documentate. Vorbea despre relația dintre El și Alții. Spune că, atunci când îți spun Tu, înseamnă că te iubesc. Nu a vorbit mult despre faptul că a fost dus la canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a munci, alături de alți deținuți politici.

Suferința este o parte normală a existenței. Nu trebuie să ne revoltăm în fața ei. Sunt încercări, spunea părintele, pe care trebuie să le trecem. Poate că nu am mai prețui așa cum se cuvine fericirea, dacă nu am avea parte de suferință.

În una dintre nopțile de vară, pentru că era foarte cald, părintele a dormit cu geamurile deschise. Patru indivizi au intrat în casă și l-au bătut atât de crunt pe părinte, încât, acesta a fost internat la spital.

I-au scos toți dinții din față, i-au spart arcada și capul. Toate acestea pentru a-l jefui pe părinte. Cei patru agresori au fost prinși, însă, la proces au fost iertați de părintele Galeriu. Să ierți necondiționat, spunea părintele. E greu pentru unii dintre noi să înțelegem acest lucru.

Apropiații părintelui îl descriu pe acesta ca fiind incandescent. Îi plăceau versurile lui T.S. Eliot.

Până ochiul nu ia foc, Dumnezeu nu poate fi văzut,

Până urechea nu ia foc, Dumnezeu nu poate fi auzit.

Până limba nu ia foc, Dumnezeu nu poate fi numit.

Până inima nu ia foc, Dumnezeu nu poate fi iubit,

Până mintea nu ia foc, Dumnezeu nu poate fi cunoscut.

Părintele Galeriu a declarat într-un interviu că Omul se realizează prin trei dimensiuni. Prin propria lui zidire, după chipul lui Dumnezeu, prin operele lui și prin fii sau ucenicii lui.

Într-o lume care devine pe zi ce trece mai dificil de a fi înțeleasă și nesigură, avem nevoie de oameni ca părintele Galeriu. Avem nevoie de îndemnul de a privi altfel ziua de mâine. Din păcate, ne-au rămas doar scrierile sale. Prezența sa incandescentă nu mai este, sau poate că a rămas undeva în conștiința fiecăruia dintre noi.