Beneficiile alergarii cu spatele

Poate iti pare o gluma, dar nu este. Alergatul cu spatele este o metoda aplicata de multi profesionsti, antrenori si doctori in clinicile de reabilitare fizica.

Pionierii acestei noi metode de antrenament au fost americanii. La inceputul secolului trecut, nume mari din sportul american, precum William Muldoon, Gene Tunney, Bill Robinson sau Ed Schultz foloseau alergarea cu spatele in programul lor de pregatire fizica. Dar metoda a capatat recunoastere deplina si a castigat o oarecare popularitate abia in 1980. Celebrul medic Gary Gray a folosit timp de 20 de ani tehnica de alergare in spate sau mersul in spate pentru recuperarea fizica a bolnavilor din clinica sa.

Profesorul Barry Bates a fost unul dintre primii cercetatori care, dupa ce a utilizat aceste tehnici pe propriii pacienti, si-a publicat descoperirile intr-un tratat stiintific. In 1981, doctorul Robert K. Stevenson a publicat o carte pe aceasta tema, destinata publicului larg, "Backward Running". In aceeasi perioada, in Franta, Christian Grolle incerca din rasputeri sa ii convinga pe atleti si pe antrenorii lor de numeroasele beneficii ale acestui tip de alergare.

Beneficiile alergarii cu spateleLa ora actuala, numerosi atleti, dar si oameni obisnuiti ai inclus aceasta tehnica in programul lor de antrenament, datorita nenumaratelor beneficii:

- oxigenare mai buna (84% in alergarea cu spatele, comparativ cu 60% in alergarea cu fata);
- activitate cardiaca imbunatatita (184 de batai/minut vs. 162 batai/minut);
- arderi metabolice crescute (se consuma cu o treime mai multe calorii decat in alergarea cu fata);
- echilibru si viteza de reactie crescute;
- mai multa energie;
- cvadricepsul este lucrat mai intens;
- impactul pe articulatii este mult diminuat, flexibilitatea e imbunatatita;
- benefica pentru muschii spatelui, pentru durerile de coloana, deoarece se solicita umerii si scoaterea pieptului in fata, corectandu-se astfel pozitii vicioase ce pot aparea si in alergarea clasica.

Un antrenament de alergare cu spatele se executa in perechi: unul dintre parteneri alearga cu fata pentru a identifica eventualele obstacole si pentru a-si ghida partenerul, celalalt alearga cu spatele. Perechile se schimba la fiecare 60-90 de secunde.

Atunci cand calcaiul atinge pamantul, pentru ca trebuie sa se echilibreze, corpul depune un efort suplimentar, ce antreneaza grupe musculare mai putin solicitate. In felul acesta se tonifica musculatura picioarelor, iar impactul asupra articulatiilor este mult diminuat. Daca incorporezi acest tip de antrenament in rutina ta de fitness (minim 30 de minute dealergare cu spatele pe saptamana), ai toate sansele sa iti remodelezi silueta in timp foarte-foarte scurt.