Copiii spun minciuni din mai multe motive, în funcție de situație și de ceea ce simt pe moment. În general pentru a:
• acoperi ceva, în speranța că vor evita consecințele sau pedeapsa
• se feri de comportamentul autoritar al părinților
• a-i impresiona pe alții
• câștiga atenția, chiar și atunci când sunt constienți că cei care ascultă știu deja adevărul
• obține ceva, de exemplu, spunând bunicilor: "Mama mă lasă să mănânc acadele înainte de cină"
• a-și imita părinții
Care este momentul în care încep să mintă
Copiii pot învăța să spună minciuni încă de la o vârstă fragedă, de obicei, de la 3 ani. Acest lucru se suprapune cu momentul în care ei realizează că adulții nu le pot citi gândurile și că pot da piste false părinților, pentru a ieși din necaz sau pentru a-și acoperi un prieten sau un frate. Obișnuiți cu universul poveștilor, copiii nu pot discerne între realitate, minciuni și fabulații.
În general, copiii mint cel mai mult între vârstele de 4 și 6 ani și pot deveni actori destul de pricepuți, limbajul corpului fiindu-le aliatul perfect.
Studiile sugerează că un copil de 4 ani poate să mintă o dată la două ore, în timp ce, odată cu înaintarea în vârstă, pe la 6 ani, o poate face la fiecare 90 de minute.
Pe la 6-7 ani, copiii discern între adevăr și minciună
Ajunși la vârsta școlară, minciunile lor devin mai sofisticate, în măsura în care vocabularul lor se dezvoltă și înțeleg mai bine modul în care gândesc celelalte persoane. La 8 ani, copiii ating o așa-numită maturitate în ale minciunilor.
Ce pot face părinții
Fii pozitiv și încearcă să discuți cu el despre importanța onestității în familia voastră și în societate. Îi poți spune că apreciezi momentele de sinceritate și că te simți dezamăgită atunci când te minte. În general, este bine să-l înveți pe copilul tău, de la vârste fragede, valoarea pe care o are adevărul, în loc să-l pedepsești pentru orice boacănă ascunsă în spatele minuciunii spuse.
De asemenea, laudă-l de fiecare dată când este onest. Uneori, minciunile sunt o refexie a nevoilor sau temerilor copilului. De aceea, încearcă să afli ce anume l-a determinat să ajungă la a spune neadevăruri.
Sfaturi care-l vor încuraja să fie onest
• Ajută-ți copilul să evite situațiile în care ar fi nevoit să mintă. De exemplu, în momentul în care observi că a vărsat ceva în bucătărie, îi poți spune pe un ton calm că ai observat micul incident: „Am văzut ce s-a întâmplat... hai cu mine să curățăm împreună!”.
• Asigură-te că există câteva reguli simple la voi în casă. Copiii tind să se comporte în limite acceptabile, dacă știu de la început barierele.
• Atunci când copilul vine la tine pentru a se confesa cu privire la o boacănă făcută, încearcă să-l lauzi pentru sinceritate. Este important pentru el să știe că vei reacționa pozitiv și înțelegător în situații care, poate, nu au depins de el. Arătându-i latura ta prietenoasă va conta mult în relația voastră de peste ani.
• În cazul în care cel mic a făcut o obișnuință din a te minți, fă-l să înțeleagă că nu tolerezi așa ceva. Explică-i calm de ce nu este indicat să facă asta și spune-i că în astfel de condiții nu vei putea avea încredere în el pe viitor. Ulterior, poți încerca să afli ce s-a întâmplat și de ce a simțit nevoia să te mintă. Dacă este un lucru care poatefi reparat, fii alături de el și ajută-l.
• Încearcă să eviți, pe cât posibil, să-ți numești copilul "mincinos". Acest gen de etichetare, într-un moment și așa tensionat, îi poate afecta negativ stima de sine sau poate duce la chiar și mai multă minciună.
INFO: Copiilor le place să inventeze lucruri, iar momentele în care ajung să exagereze anumite povești sunt menite să le dea savoare. Imaginația bogată este primul semn că cel mic se dezvoltă armonios și că nivelul de inteligență este în acord cu vârsta sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu