Pelinul vindeca ficatul calmeaza durerile de splina

Mare parte dintre învăţăturile legate de plante au fost adunate în mânăstirile din Evul Mediu, care folo­seau şi ca aşezăminte pentru bolnavi. Îmbinate cu rugă­ciuni, mii de reţete au fost strânse în cărţi ce se află şi astăzi în rafturile bibliotecilor din mânăstirile Europei, o comoară de sfaturi simple, eficiente şi la îndemâna oricui.

Pelinul

Se spune despre pelin că are o eficienţă de gradul unu şi că, oricum ar fi folosit, fortifică stomacul. Dar cel mai bine este să fie fiert în apă de ploaie şi băut după ce s-a lăsat afară, în aer liber, să se răcească. Preparat astfel, pelinul este extrem de eficient în diverse afecţiuni ale stomacului: elimină viermii, relaxează abdome­nul şi calmează durerile cele mai violente.

* Mărunţit şi amestecat în vin îndulcit cu miere, împreună cu puţină lavandă, pelinul le este recoman­dat, ca băutură, femeilor în perioada ci­clului. Acelaşi efect se obţine dacă se aplică pe pântece o compresă din lână, îmbibată în amestecul respectiv.

* Amestecat cu răchită, lavandă şi oţet, pelinul combate starea de greaţă.

* Se poate fierbe, de asemenea, în vin, împreună cu puţină rută, cu sare şi cu piper, obţinând astfel o bău­tură care vindecă indispoziţia stomacală.

* Combinat cu stânjenel, este foarte bun pentru piept, iar mărunţit în oţet sau ars, alungă ţânţarii.

* Înghiţit crud, combate gălbinarea, împreună cu levănţica vindecă ficatul, iar băut cu oţet, calmează durerile de splină şi este un antidot excelent împotriva ciupercilor otrăvitoare.

* Combinat cu vin, neutralizează efectele cucutei şi ajută la vindecarea rănilor produse de muşcăturile animalelor.

* Masajul uşor cu miere şi pelin limpezeşte vederea şi face să dispară vânătăile.

* Fumul de pelin ars degajă canalul auditiv, iar planta mărunţită, amestecată cu miere şi aplicată pe urechi, uşurează scurgerea mizeriei care le obturează.

* Cataplasma cu pelin reduce, de asemenea, infla­maţia produsă de o rană recentă, mai ales în zona capului.

* Mâncărimea dispare, folosind doar câteva pică­turi de decoct din pelin, iar planta macerată în vin combate răul de mare.

* Învelit într-o pânză şi aplicat în zona inghinală, pelinul „dizolvă”, pare-se, tumorile. Pus sub perna bol­navului, fără ştirea acestuia, îl adoarme, datorită miro­sului puternic.

* Cenuşa de pelin închide culoarea părului. Pus în dula­puri, alungă moliile, ames­tecat cu mie­re, reduce inflamaţia limbii şi fa­ce să dispară paloarea din jurul ochilor.

* Aplicat sub for­mă de cata­plasmă, pe splină, pelinul des­con­gestionează, iar ames­te­cat cu miere şi plasat în zona ute­rului, facili­tează flu­xul sanguin.

* Un decoct pre­parat din ulei şi pelin proaspăt, folosit sub formă de cataplasmă, este foarte efici­ent în combaterea durerilor de stomac.

* Cerneala diluată cu vin în care s-a macerat pelin pro­tejează manuscrisele de dinţii şoarecilor.

* Plinius aduce un elogiu virtuţilor acestei plante şi spu­ne că, în zilele de sărbătoare, romanii ofereau o cupă cu suc de pelin învingătorilor din în­trecerile de care, convinşi fiind că darul cel mai demn de un învingător era sănătatea, lucrul cel mai de preţ dintre toate cele pe care şi le poate dori un om.