Volbura este o planta medicinala, trateaza numeroase afectiuni

In medicina populara, volbura era utilizata in tratamentul impotriva ranilor, negilor, ulcerului gastric, tusei, racelii. Astfel, frunzele se puneau pe taieturi, iar cu tulpina plantei se faceau bai contra racelii. De asemenea, dupa ce erau zdrobite, acestea din urma se mai foloseau pentru tratarea negilor si bataturilor, iar frunzele verzi se puneau pe furuncule, sub forma de cataplasma, pentru a le grabi coacerea. Acestea pot fi folosite local si in caz de abcese, intrucat au rolul de a opri sangerarea, dar si in caz de arsuri, a caror vindecare o grabeste.

Pentru a scapa de tusea convulsiva, batranii foloseau ceai obtinut din o cana cu apa clocotita la o lingura cu planta uscata, care se lasa la infuzat circa zece minute; iar in caz de ulcer stomacal, ceaiul era amestecat cu zeama obtinuta in urma fierberii cartofilor.

In prezent, planta cunoaste utilizari si in tratarea constipatiei, colecistitei, afectiunilor hepatice, balonarilor, crampelor intestinale. In acest scop, ceaiul de volbura trebuie baut dimineata, pe stomacul gol. Pentru constipatie mai poate fi luata si pulberea de volbura, tot dimineata, pe nemancate. Pulberea se obtine prin macinarea plantei uscate si are si rol antihemoragic daca se administreaza cate o lingurita pe zi, amestecata cu miere.

Tinctura de volbura are aceleasi rezultate ca si ceaiul. Aceasta se prepara din 20 g planta uscata la 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat zece zile, dupa care se pot lua cate trei-patru linguri pe zi, indulcite cu miere (una dimineata, pe stomacul gol, iar urmatoarele inainte de mese).