Universul este un imens organism viu

Universul este unul dintre cele mai mari şi complexe necunoscute atunci când vine vorba despre viaţă. Fizica cuantică încearcă să-i elucideze misterul, dar cu cât ştiinţa evoluează, cu atât lucrurile par să se complice dramatic.

Ce este Universul? Dacă privim spre învăţăturile vechilor greci, ajungem la o teorie fascinată despre Univers. Filosoful Anaxagoras a fost cel care i-a deschis calea lui Platon pentru formularea teoriei care susţine că de fapt spaţiul în care trăim nu este altceva decât un imens organism viu.

În conformitate cu această teorie, găurile negre, planetele, quasarii, nebuloasele, stelele, cât şi celelalte elemente ale spaţiului cosmic sunt organele Universului. Fără acestea el nu ar putea funcţiona şi mai mult de atât nu s-ar putea dezvolta.

Caracteristicile principale ale vieţii sunt naşterea, creşterea, reproducerea şi apoi moartea. În conformitate cu aceste caracteristici, Universul nostru s-a născut în urmă cu mai multe miliarde de ani şi specialiştii sunt de părere că el este într-o permanentă expansiune, ceea ce semnifică faptul că se află încă perioada de creştere.

Ce spune ştiinţa?

Conform fizicianului american Lee Smolin, Universul este o fiinţă vie şi mai mult de atât a creat numeroşi copii, ascunşi dincolo de orizonturile întunecate ale găurilor negre. Fizicienii susţin că fiecare gaură neagră adăposteşte un alt univers, unde legile fizicii probabil că se modifică în funcţie de anumiţi parametrii şi unde viaţa este posibilă.

„Legile naturii sunt perfect reglementate pentru ca Universul să poată adăposti viaţa. Nu se ştie de ce acest lucru este posibil şi din această cauză acest fenomen este un adevărat mister. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Universul nu ar fi suportat nicio formă de viaţă”, susţine Smolin.

Cosmologii aduc în atenţia publicului larg legea armoniei perfecte pentru a demonstra cât de perfect este întreg Universul. Această lege susţine că dacă orice forţă din spaţiu ar fi fost cu cel mult 1% mai puternică, atunci nici măcar atomii nu s-ar fi format, cu atât mai puţin planetele sau galaxiile.

De aici se poate deduce că viaţa este concluzia unei evoluţii extrem de lente şi dina cest motiv se poate atinge perfecţiunea. Şi aici este vorba despre viaţa sistemului global, adică a întreg Universului, văzut precum un imens organism care s-a născut sau a fost creat pentru a se dezvolta, a trăi, a procrea şi în cele din urmă a muri.