Universul este unul dintre cele
mai mari şi complexe necunoscute atunci când vine vorba despre viaţă.
Fizica cuantică încearcă să-i elucideze misterul, dar cu cât ştiinţa
evoluează, cu atât lucrurile par să se complice dramatic.
Ce este Universul? Dacă privim spre
învăţăturile vechilor greci, ajungem la o teorie fascinată despre
Univers. Filosoful Anaxagoras a fost cel care i-a deschis calea lui
Platon pentru formularea teoriei care susţine că de fapt spaţiul în care
trăim nu este altceva decât un imens organism viu.
În conformitate cu această teorie,
găurile negre, planetele, quasarii, nebuloasele, stelele, cât şi
celelalte elemente ale spaţiului cosmic sunt organele Universului. Fără
acestea el nu ar putea funcţiona şi mai mult de atât nu s-ar putea
dezvolta.
Caracteristicile principale ale vieţii
sunt naşterea, creşterea, reproducerea şi apoi moartea. În conformitate
cu aceste caracteristici, Universul nostru s-a născut în urmă cu mai
multe miliarde de ani şi specialiştii sunt de părere că el este într-o
permanentă expansiune, ceea ce semnifică faptul că se află încă perioada
de creştere.
Ce spune ştiinţa?
Conform fizicianului american Lee
Smolin, Universul este o fiinţă vie şi mai mult de atât a creat numeroşi
copii, ascunşi dincolo de orizonturile întunecate ale găurilor negre.
Fizicienii susţin că fiecare gaură neagră adăposteşte un alt univers,
unde legile fizicii probabil că se modifică în funcţie de anumiţi
parametrii şi unde viaţa este posibilă.
„Legile naturii sunt perfect
reglementate pentru ca Universul să poată adăposti viaţa. Nu se ştie de
ce acest lucru este posibil şi din această cauză acest fenomen este un
adevărat mister. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Universul nu ar
fi suportat nicio formă de viaţă”, susţine Smolin.
Cosmologii aduc în atenţia publicului
larg legea armoniei perfecte pentru a demonstra cât de perfect este
întreg Universul. Această lege susţine că dacă orice forţă din spaţiu ar
fi fost cu cel mult 1% mai puternică, atunci nici măcar atomii nu s-ar
fi format, cu atât mai puţin planetele sau galaxiile.
De aici se poate deduce că viaţa este concluzia unei evoluţii extrem de
lente şi dina cest motiv se poate atinge perfecţiunea. Şi aici este
vorba despre viaţa sistemului global, adică a întreg Universului, văzut
precum un imens organism care s-a născut sau a fost creat pentru a se
dezvolta, a trăi, a procrea şi în cele din urmă a muri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu