Specialiștii nu au putut da o
explicație generală și susținută științific, referitor la faptul că fața
nevăzută a Lunii este atât de diferită de cea vizibilă. Au fost emise
câteva ipoteze, în acest sens. Unii cercetători pun această diferență pe
seama faptului că forța mareelor și existența unui ocean de magmă,
situat chiar pe partea nevăzută, sunt cauzele acestor diferențe.
Pozele făcute în cadrul misiunii Apollo
15 au demonstrat că fața nevăzută a Lunii prezintă multe cratere,
denivelări și înălțimi foarte mari ale platoului lunar. S-a născut
ipoteza că Luna s-a format ca urmare a unui impact între proto-Terra și
un corp celest de talia lui Marte, denumit Theia. Ca urmare a unui
astfel de impact s-a format proto-Luna.
Enigma rămâne. Dacă Luna s-a format ca urmare a unui impact, de ce sunt atât de diferite, cele două fețe ale Lunii?
Conform unor celebrii fizicieni, probabilitatea ca primele misiuni Apollo să reușească era de 0,0017%. NASA a avut mare noroc în reușita acestor misiuni, excepție făcând misiunea Apollo13.
Enigma rămâne. Dacă Luna s-a format ca urmare a unui impact, de ce sunt atât de diferite, cele două fețe ale Lunii?
Conform unor celebrii fizicieni, probabilitatea ca primele misiuni Apollo să reușească era de 0,0017%. NASA a avut mare noroc în reușita acestor misiuni, excepție făcând misiunea Apollo13.
Ordinatorul utilizat de echipajul primei
misiuni Apollo, pentru trecerea pe pilot automat, era asemănător ca și
performanță, cu un calculator din anul 2000. Între 1966 și 1968, NASA a
trimis pe Lună șapte sonde spațiale, care au reușit să capteze peste
16000 de fotografii de pe Lună.
Un caz interesant este acela în care o
bacterie comună Streptococului s-a instalat pe una dintre sondele
spațiale. După trei ani, sonda a fost readusă pe Pământ, moment în care
specialiștii de la NASA au constatat că peste 100 de bacterii trăiau.
Una dintre sondele spațiale a captat
fotografii din zona numită Sinus Medii, adică zona vizibilă, unde se
află celebrele domuri și piramide de pe Lună. Nici până în prezent,
NASA nu a făcut publice aceste fotografii. În ciuda misiunilor Apollo și
a sondelor spațiale trimise pe Lună, câteva mistere sunt
neelucidate. Analiza structurii rocilor de pe Lună au demonstrat faptul
că Luna nu s-a format ca urmare a desprinderii de Pământ.
Dacă Luna nu este de origine terestră și
vine de undeva din univers, cum a putut Pământul să capteze Luna ca și
satelit al său? Luna este plasată pe o orbită care formează un cerc
perfect.
Luna are o mișcare de rotație în jurul
axei sale și una în jurul Pământului, pe care o efectuează în 27, 3
zile, ceea ce înseamnă că ne arată numai una din fețele sale, cealaltă
fiind nevăzută pentru pământeni. O altă necunoscută este cea legată de
vechimea rocilor. Membrii echipajelor Apollo au adus pe Pământ roci a
căror vechime este de 20 miliarde de ani.
Se știe că Pământul are o vechime de 4,5
miliarde de ani. Cum putem explica faptul că Luna este de patru ori mai
bătrână decât Pământul. O altă problemă care a fost nerezolvată de
către specialiști este cea legată de concentraţia masivă de masă care se
află în sub-solul lunar. Diferitele seismometre dispuse de astronomi pe
Lună au măsurat vibrații foarte puternice și lungi, mai mari de o oră,
în momentul aselenizării.
Se pune întrebarea dacă Luna este goală
în interior? O altă enigmă este cea legată de fenomene luminoase
insolite, care se produc pe suprafața Lunii. Începând cu anul 1974,
peste 1500 de astfel de fenomene au fost captate de către specialiști.
Luminile se întind pe o suprafață mai mare de 22 de kilometri.
Ce explicații se pot da formelor geometrice foarte structurate,
observate pe Lună? Sfere care au un diametru de peste 4 kilometri,
portavioane a căror lungime este de 26 de kilometri, piramide, ziduri
construite în unghi drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu