La vechii greci numele sau insemna "curcubeu", iar odata cu crestinismul a fost considerata "floarea Sfintei Fecioare Maria".
Cei mai multi il cunosc ca planta decorativa, galbenul sau violetul din
petalele sale gasindu-se deseori in buchetele florale de primavara. Dar
irisul sau stanjenelul are si
proprietati terapeutice. Originar din zona mediteraneeana, irisul poate
fi intalnit si la noi, unele specii in apa sau la marginea luciurilor,
altele terestru, fie la soare sau la umbra.
Irisul
poate fi folosit terapeutic doar dupa 4 ani de vegetatie, iar in
tratamentele alternative sunt utilizate atat florile, cat mai ales
rizomii. Acestia se scot si se spala bine de pamant, dupa care se taie
"mustatile" subtiri, crescute de jur-imprejur. Curatarea acestora se
face inainte ca rizomii sa se usuce, dupa care se tin in apa timp de 30
de minute, pentru a se evita innegrirea lor - in contact cu aerul
acestia oxideaza repede. Cand devin de nuanta alb-galbuie, se scot si se
usuca la soare, ceea ce face ca in rizom sa se petreaca anumite
transformari chimice, iar mirosul neplacut al radacinilor proaspat
recoltate dispare, fiind inlocuit de un parfum placut, ca de micsunele.
Afectiuni tratate cu iris
Radacina de iris are
proprietati expectorante si emoliente, ceea ce o recomanda in tratarea
tusei. De asemenea, poate fi folosit cu succes si in afectiunile
respiratorii sau ca apa de gura, datorita efectului antiseptic.
Stanjenelul mai este utilizat in afectiunile dermatologice, ajutand
pielea prin intermediul ficatului, care este principalul organ de
detoxifiere. Pentru aceasta se pune seara o jumatate de lingurita cu
rizom sfaramat in 150 ml apa plata rece si se lasa pana a doua zi.
Dimineata se strecoara totul si se ia o inghititura pe stomacul gol, cu
10 minute inainte de micul dejun, aceasta repetandu-se de cinci ori pe
parcursul unei zile, dar niciodata dupa masa. Tratamentul dureaza 7 zile
si se poate repeta la interval de 6 saptamani.
S-a
constatat ca florile si frunzele acestei plante contin multa vitamina
C. In medicina complementara, radacina stanjenelului este folosita si in
tratarea durerilor, deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in
urma, copiilor care aveau dureri de dinti li se dadea sa mestece
radacina de stanjenel pentru ameliorarea suferintei. Pulberea, decoctul
si tinctura de radacina In special de la stanjenelul alb, sunt folosite
in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala),
deoarece au proprietati diuretice, emoliente si expectorante.



0 comentarii:
Trimiteți un comentariu