Trei uleiuri care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria ta

Pe piata gasim o varietate de tipuri de ulei, diferite ca proprietati, calitate si costuri. Printre acestea, descoperim si uleiurile presate la rece, care se preteaza prea putin gatirii la temperaturi ridicate, pentru ca astfel si-ar pierde proprietatile terapeutice. Iata trei uleiuri care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria ta:

Uleiul de armurariu
Are un gust amarui si asa cum banuiesti, exercita o actiune protectoare si regeneratoare hepatica. El este indicat in cazurile de suprasolicitare a ficatului, hepatite, ciroze, digestie dificila sau hipotensiune. Acest ulei este larg folosit in arta culinara pentru prepararea sosurilor, ori ca adaos in salate si terciuri.

Consumarea zilnica a unei lingurite de ulei de armurariu, cu 30 minute inainte de masa, pentru o perioada de 1-2 luni, contribuie la detoxifierea hepatica. Acest tip de ulei ajuta ficatul in producerea de noi celule, datorita continutului de silimarina si glicozida, care sustine ficatul sa indeplineasca functia de neutralizare a compusilor toxici.

Uleiul din armurariu ajuta la restabilirea organismului in caz de intoxicatie alcoolica, anuleaza efectele toxice ale medicatiei, tratamentelor radiologice si chimioterapiei. De asemenea, el are efecte pozitive si in afectiunile vezicii biliare si ale splinei.

Uleiul de nuca
Are in compozitie intre 73 si 84% acizi grasi polinesaturati. El se situeaza, astfel, inaintea uleiurilor de soia, floarea-soarelui si porumb, prin proprietatile sale anti-colesterolemice. El contine acid linoleic (66-74%), acid oleic (mononesaturat), dar si acizi grasi saturati, plus vitaminele E si F in cantitati sporite.

Pentru uz intern se foloseste in teniaze (50 g seara, in salata, timp de 3 zile), in tratarea litiazei renale (alaturi de uleiul de migdale dulci si infuzia din paie de ovaz) sau a enurezisului (o felie de paine prajita imbibata cu o lingura de ulei de nuca, consumata seara de seara, timp de 15 zile).

In uz extern, uleiul de nuca este indicat pentru masajul corporal la copiii rahitici, anemici si in dermatoze. De asemenea, este recomandat in tratarea calvitiei.

Uleiul de susan
Contine gliceride ale acizilor oleic (50%), linolic (37%), palmitic, stearic si arahidonic, lecitina si, in cantitati mici, vitaminele B, D, E si F. Ca actiune terapeutica uleiul este tonic, nutritiv, regenerant, energizant, calmant usor, emolient, laxativ si emenagog.

El este recomandat in eczeme, cicatrizare intarziata, iritabilitate crescuta, tulburari menstruale, afectiuni ale sanilor, alcoolism cronic, afectiuni coronariene, hipertensiune si sindromul Raynaud.

Indicatiile majore ale uleiului de susan sunt devitalizarea, subponderabilitatea, impotenta, amenoreea, dismenoreea, fracturile, osteoporoza, paradontoza, degradarea danturii, tusea cronica, constipatia, hemoroizii si dizenteria. Dintre toate uleiurile, uleiul de susan are cel mai puternic efect de tonifiere si regenerare a organismului.

Este folosit la prepararea salatelor, a sosurilor si a dulciurilor. Alaturi de unele condimente (ghimbir, cardamon, sofran) el este recomandat pentru tratarea impotentei masculine (cate o lingura de doua ori pe zi, dimineata si seara).

Extern, el se foloseste pentru masaj usor, in problemele osoase, luxatii sau pentru refacerea tegumentelor uscate sau devitalizate. Uleiul de susan in care au fost macerate cardamon, scortisoara, menta si camfor se intrebuinteaza la frictionari in caz de migrene ori de cefalee.