Multe din secretele binefăcătoare pe care le cunoșteau dacii s-au pierdut în negura vremii, dar câteva au rămas în istorie prin scrierile medicului grec Dioscoride. Acesta a trăit la Roma și a colindat tot Imperiul pentru a face o antologie a leacurilor tuturor popoarelor care trăiau în granițele sale. Așa a ajuns și pe meleagurile noastre și putem citi în gigantica sa antologie “De Materia Medica”, despre plantele medicinale folosite de daci și avem notate chiar și denumirile vechi ale plantelor.
Darul albinelor
Geto-daci se îndeletniceau deja cu stupăritul și au observat că, pe lângă dulceața mierii, care era unul dintre alimentele lor de bază, aceasta avea și proprietăți tămăduitoare. Era folosită ca balsam pentru durerile de dinţi, indigestii sau pentru a grăbi vindecarea rănilor. În plus, de-a lungul timpului s-a mai constatat că simpla sa consumare are efecte bune în afecţiunile gastrice, bolile ficatului şi ale rinichilor. În general, are efect tonifiant asupra organismului şi combate oboseala. Propolisul era și el folosit în vechime și este recomandat și azi pentru că ajută corpul să lupte împotriva infecţiilor, reglează sistemul endocrin şi ajută digestia.În loc de o vizită la denstist
Denumirea veche: Propodila, ProcedilaDenumirea științifică: Potentilla reptans
Denumirea populară: Cinci-degete, Iarba-degetelor, Ochiul-boului
Indicații: în trecut se folosea pentru dureri de dinți, ulcerații ale gurii, inflamații faringiene, gingivite, stomatite, febră, diaree, artrită, sciatică, epilepsie, răni / în prezent, se recomandă mai mult în diaree, abcese, inflamații ale cavității bucale și gastroenterite.
Cum se folosește: frunzele sunt comestibile și pot fi amestecate în salate de primăvară. Se poate face o infuzie din două lingurițe de plantă uscată la o cană cu apă fierbinte. Se lasă timp de 15 minute, după care se strecoară. Se beau până la trei căni pe zi. Pentru gargară sau aplicații externe se face un decoct din două linguri de plantă proaspătă tocată la o jumătate de litru de apă. După ce dă în clocot se ia de pe foc și se lasă timp de 20 de minute. Se strecoară și, după ce s-a răcit, se folosește.
Cum scăpau dacii de reumatism
Denumirea veche: DynDenumirea științifică: Urtica dioica
Denumirea populară: Urzica
Indicații: în trecut se folosea pentru tratarea durerilor de oase, luxațiilor, loviturilor dureroase, ca diuretic și laxativ / în prezent, s-a demonstrat că tonifică organismul, combate reumatismul, afecţiunile oaselor, inflamaţiile gastrice, hemoragiile, circulația sangvină defectuoasă, anemiile, problemele endocrine, hiperaciditatea stomacală, astmul bronșic, congestia pulmonară, ; rădăcina este indicată în cazul problemelor prostatei și a infecțiilor urinare, pietrelor la rinichi, alergiilor, și a osteoartritei.
Cum se folosește: pentru uz intern se preparăo infuzie dintr-o lingură de frunze la o cană cu apă. Se beau două-trei căni pe zi. Se poate folosi și tinctură. Se ia câte o linguriță diluată în 100 de ml de apă de trei-patru ori pe zi sau după indicațiile medicului. Pentru uz extern, se face un ceai din 50 g de frunze la un litru de apă. Cu acest lichid se fac spălături sau se pun comprese pe zona afectată.
Antidepresiv natural
Denumirea veche: Duodela sau DiodelaDenumirea științifică: Achillea millefolium
Denumirea populară: Coada-șoricelului
Indicații: în trecut – inflamații, astm bronșic, ”bilă leneșă”, depresie (denumită pe atunci melancolie sau exces de fiere în sânge), litiază, gută; în prezent, medicina a constatat că această plantă are proprietăți tonice, hemostatice (oprește hemoragiile), antiinflamatoare și regenerative; este indicată în boli de piele, inflamații ale ficatului și splinei, febră, astm bronșic, tuse, afecțiuni digestive, bolile vezicii urinare.
Cum se folosește: se lasă la infuzat, timp de 10-15 minute, una-două lingurițe de plantă uscată într-o cană cu apă. Se beau trei căni pe zi. Se poate folosi și sub formă de tinctură: doi până la patru ml de preparat se amestecă în puțină apă și se bea de trei ori pe zi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu