In Romania exista mai multe plante cunoscute sub numele de barba-caprei, toate apartinand genurilor Tragopogon si Scorzonera,
ambele din familia Asteraceae. Cele doua tipuri au aspect asemanator,
se cultiva si se consuma in moduri similare. Barba-caprei, in oricare
dintre variante, este considerata o radacinoasa rafinata, cu o aroma ce
aduce cu gustul stridiilor, de aceea uneori este numita si stridia vegetala.
Tragopogon este un gen care cuprinde peste 140 de plante, cele mai cunoscute fiind Tragopogon porrifolius (violet), Tragopogon dubius (galbena) si Tragopogon pratensis (galbena).
Numele
tragopogon este mostenit din greaca antica, insemnand acelasi lucru cu
romanescul barba-caprei, aluzia facandu-se la forma lunga si "paroasa" a
radacinii. Aceste plante au fost consumate in Tracia si spatiul
mediteranean din timpuri stravechi.
Scorzonera a fost o planta
introdusa in cultura occidentala prin vechea Spanie maura, pe filiera
araba. De accea numele botanic cu care astazi o recunoastem este
Scorzonera hispanica. In Orient era folosita de secole bune.
Numele
scorzonera este traducea latinului medieval scorza-nera,
scoarta-neagra, care pare ca pe atunci insemna si vipera, explicatia
fiind ca radacina era folosita ca antidot in cazul muscaturilor de
sarpe. De altfel, un alt nume romanesc pentru barba-caprei este
iarba-viperei sau radacina-sarpelui.
Modalitati de preparare
De
la ea se consuma mugurii, florile si frunzele tinere, dar mai ales
radacina care poate fi gatita in multiple feluri. Radacina se oxideaza
rapid odata curatata, de aceea se recomanda pastrarea ei in apa cu otet
sau suc de lamaie.
Din radacina rupta apare o substanta
laptoasa, foarte lipicioasa, care pe vremuri facea deliciul copiilor de
la tara. Adunata pe o muchie lata, unde putea fi lasata la uscat,
devenea un fel de guma de mestecat.
Pentru preparare, coaja
groasa a radacinii poate fi mai usor inlaturata dupa fierbere, datorita
substantei lipicioase care se dizolva. O alta metoda este curatarea ei
in stare proaspata sub un jet de apa.
Poate fi consumata alaturi
de legume ca mazare sau morcovi, dar poate fi servita si in moduri
similare sparanghelului. Poate fiarta, coapta, gratinata sau prajita.
Facuta chiftelute, sotata in vin alb si unt, sau pasata piure.
Florile,
mugurii si frunzele tinere pot fi adaugate la salate de vara. Radacina
poate fi folosita ca inlocuitor de cafea, la fel ca cicoarea.
Compozitie chimica
Barba-caprei
are un bogat continut nutritiv: proteine, grasimi, asparagina, colina,
levulina, potasiu, calciu, fosfor, fier, sodiu, vitaminele A, B1, E si
C. Mai contine inulina, care o recomanda diabeticilor.
Beneficii terapeutice
Avand
in vedere bogatia de vitamine si componente nutritive, este un aliment
recomandat persoanelor cu regim si celor cu organism slab, sensibil.
Consumul de radacina de barba caprei se recomanda persoanelor epuizate
fizic si psihic precum si celor care au trecut prin convalescente
dificile.
Inulinele continute, considerate a fi cel mai pretios
nutrient, favorizeaza dezvoltarea bacteriilor benefice intestinului, cum
ar fi bifidobacteriile, contribuind astfel la sanatatea intestinelor si
a sistemului imunitar in general.
Inulina are efect si asupra
sistemului cardiovascular, ducand la scaderea nivelului de colesterol
din sange, dar si la reducerea riscului de hipertensiune si implicit de
accident vascular.
Inulina ii ajuta foarte mult si pe diabetici pentru ca regleaza nivelul de zahar din sange.
Alte surse de inulina sunt: topinamburul, cicoarea, andiva.



0 comentarii:
Trimiteți un comentariu