Deşi este una dintre cele mai controversate plante ce cresc la noi în ţară, puterile sale vindecătoare i-au adus renumele de "cea mai puternică plantă medicinală din România".
Aristolochia clematitis L are, în limbajul popular, nu mai puţin de 13 denumiri, dintre care cea mai cunoscută este cea de mărul-lupului. Mai este numită şi cucurbețea, cucurbețică, dalac, fasolea-cioarei, lepădătoare, lingura-frumoaselor, lingura-popii, omag, păsulică, fasolică, remf şi limba lupului.
Este o plantă erbacee, perenă, cu flori de culoare galbenă și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri. Mult timp, a fost considerată a fi o plantă nefolositoare, o buruiană, însă cercetările fitoterapeutice recente au propulsat-o în topul plantelor medicinale, având puterea de a trata atât boli interne, cât şi externe.
De altfel, mărul-lupului era folosit în antichitate de către egipteni, pentru tratarea muşcăturilor de şarpe.
Planta are o valoare terapeutica deosebită în tratamentul ulcerului, iar, în cazul tumorilor maligne de gradul I şi II, dacă bolnavii o folosesc încă din faza incipientă, le poate vindeca. În general, mărul-lupului stabilizează evoluţia cancerului, oprind înmulţirea necontrolată a celulelor şi îmbunătăţind imunitatea organismului.
Printre afecţiunile care pot fi tratate prin utilizarea acestei buruieni se numără ulcerul gastro-duodenal, ulcerul ivaricos, pancreatita, hemoroizii, căderea părului, pelada, slăbirea organismului, viermii intestinali, giardia, colita, dispepsia, constipaţiile, durerile de gât, stările depresive, neliniştea, insomniile, acnea, candidozele şi herpesul bucal, anexitele violente, fibromul uterin, ulceraţiile uterine, chisturile ovariene, cancerul uterin, cirozele, bolile sistemului nervos, nodulii hormonali şi ganglionari, infecţiile externe grave, arsurile, muşcăturile de orice fel şi, nu în ultimul rând, rănile deschise.
Mărul-lupului se poate utiliza sub formă de ceai, tinctură sau alifie. Infuzia se prepară prin turnarea a 200 ml de apă clocotită la linguriţă de plantă. Vasul acoperit se lasă până va deveni călduţ, după care licoarea se strecoară şi se consumă pe parcursul aceleiaşi zile.
Pentru uz extern, se prepară o infuzie asemănătoare celei pentru uzul intern, singura diferenţă fiind că, la o linguriţă de mărul-lupului se toarnă 250 ml de apă clocotită. După ce aceasta se răceşte locul afectat se va tampona cât mai des, iar peste noapte se vor pune compresii. În acest mod se pot trata eficient eczemele, dermatozele, infecţiile cu ulceraţii, rănile, tăieturile şi arsurile de orice fel.
Pentru aparatul genital la femei se va utiliza acelaşi tip de infuzie, însă se vor face spălături seara, înainte de culcare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu