Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din
cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume
aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni.
Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din sunatoare.
Infuzia sau tinctura de sunatoare este indicata în ameliorarea
tulburarilor digestive precum gastrite, constipatie, balonare, paraziti
intestinali si lipsa poftei de mâncare, precum si în afectiunile
ficatului (hepatita, ciroza, dischinezie biliara). Femeile care au
menstre dureroase pot consuma ceai de sunatoare pentru a scapa de
crampe. Proprietatile antibacteriene si antiinflamatoare ale acestei
plante sunt utile în ameliorarea problemelor genitale feminine, cum ar
fi candidoza.
Gargara cu infuzie cu sunatoare poate fi utila si celor care
prezinta inflamatii ale gâtului, gingiilor si ganglionilor, abcese
dentare sau afte. Sunatoarea are si efecte vasodilatatoare, motiv pentru
care este recomandata hipertensivilor, celor cu insuficienta
circulatorie sau cardiaca, precum si persoanelor care sufera de artrita,
reumatism sau guta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu