Codex Neagoeanus prevesteste evenimentele politice si starea vremii

„Rujdeniţa“ face parte din manuscrisul Codex Neagoeanus şi prevesteşte evenimentele politice şi starea vremii pînă în anul 2048

Acum 395 de ani, un preot braşovean copia de mînă zeci de pagini dintr-o carte sîrbească, spre folosul celor care n-aveau acces la scrieri tipărite.

Nu era o carte bisericească, manuscrisul lui, denumit Codex Neagoeanus, reproducea texte populare, printre care şi un zodiac. Astfel, „Rujdeniţa“ Popii Ion Românul din Sînpetru a fost primul horoscop medieval al românilor şi a avut o circulaţie mai mare decît oricare altă carte a vremii. În cîţiva ani, lucrarea de astrologie a ajuns în tipografii şi a fost reeditată, îmbogăţită secole de-a rîndul şi răspîndită sub numele de „Gromovnic“, pentru folosul oamenilor simpli, curioşi de ceea ce le rezervă astrele la naştere. În aceste gromovnice găsim tabele în care se poate citi buletinul meteo pînă în anul 2045. În limbajul arhaic românesc, găsim previziuni legate de destinul fiecăruia, dar şi al ţării, anii rodnici şi cei cu molime şi „întîmplările omeneşti“. Uitat pe nedrept, Codex Neagoeanus al popii din Sînpetru vorbeşte şi despre vremurile de azi. Monitorul Expres vă invită să aruncăm o privire în viitorul prezis în 1620 de cel mai vechi zodiac din spaţiul românesc.
În Biblioteca Academiei Române se păstrează la loc de cinste un manuscris vechi de aproape patru secole, considerat una dintre cele mai vechi scrieri populare din spaţiul românesc. Codex Neagoeanus a fost transcris, conform mărturisirii autorului, într-o jumătate de an, între 1619 şi 1620 şi nu este o operă originală, ci o reproducere a unui text slavon.

Copistul este un preot, Ion Românul (Vlahul) din Sînpetru, judeţul Braşov, a cărui istovitoare muncă avea să devină un best-seller al Evului Mediu Românesc. Manuscrisul a fost descoperit în Blaj. A ajuns la profesorul Ştefan Neagoe care, la rîndul lui, i l-a dat academicianului Ioan Bianu. Surprins de vechimea şi însemnătatea acestor file acoperite cu litere chirilice, profesorul Bianu a început o amplă lucrare de cercetare. Tot el este cel care a denumit colecţia de texte Codex Neagoeanus, după numele celui care le găsise. Bianu a publicat în 1883, în revista „Columna lui Traian“, fragmente şi studii din acest codice.

Filologul l-a donat Bibliotecii Academiei Române, în 1910. Manuscrisul reuneşte trei cărţi poporane: „Alicsandria“ (viaţa lui Alexandru Macedon), „Rujdeniţa“ (Gromovnic sau Zodiar) şi „Floarea Darurilor“ (lucrare aparţinînd unui călugăr italian). Codicele mai conţine şi fragmente dintr-o Pravilă şi o colecţie de maxime şi cugetări, „Albinuşa, dulce învăţătură“, cu sau fără autor precizat.

Sînpetru de Braşov
Manuscrisul a stîrnit numeroase controverse şi semne de întrebare, în special legate de autor. Cu alte cuvinte, cine este acest popă din Sînpetru? Şi care Sînpetru, de Braşov sau de Hunedoara? În 1922, istoricul literar Nicolae Cartojan, analizînd particularităţile de limbaj, a conchis că manuscrisul e un melanj de regionalisme din Sud-Vestul Ardealului. Însă, filologul Ioan Bianu i-a demontat teoria şi l-a localizat pe popa Ion Românul, tot prin analiză lingvistică, în Braşov, textul avînd „substrat de limbă sud-est transilvăneană“.

Şi marele istoric Nicolae Iorga era convins că e vorba de Sînpetru de lîngă Braşov. În 1973, lingvistul Ion Gheţie a lămurit definitiv despre ce localitate e vorba. El a ajuns la concluzia că Ion Românul îşi transcrisese textele în Sînpetrul Braşovului şi nu al Hunedoarei, aşa cum susţinuse N. Cartojan, dar avusese la îndemînă texte bănăţene. Identitatea copistului a stîrnit polemici tocmai pentru că popa Ion Românul, deşi şi-a asumat paternitatea codicelui şi a precizat data, a uitat să scrie în ce parohie păstoreşte: „Adică eu, mult greşit şi ticălos Popa Ioan din Sînpetru, am scris această carte şi mă ustenii cît putui şi o am scris să să cetească şi să socotească bine ce este împărăţia ceştii lumi deşarte şi mîngîioasă. Începui să scriu această carte ce se cheamă Alexandrie, în luna lui Cireşariu, 15 zile; şi se va sfîrşi în luna lui august 4 zile, văleat 7128, 1620, în zilele lui Bethlem Gabor, craiu, scris în satu care să cheamă Sînpetru“.

Trei cărţi într-un Codex
Codexul popii din Sînpetru este considerat şi una dintre cele mai vechi traduceri din teritoriile româneşti. Însă istoricul Gheorghe Adamescu crede că „acest preot nu poate fi socotit traducător din slavoneşte, fiindcă nu spune că le-a tradus“. „Floarea darurilor“ din Codex Neagoeanus este opera unui călugăr benedictin, Tommaso Gozzadini, şi a fost tipărită prima oară la noi de Antim Ivireanul, după un text adus de la Muntele Athos, apoi şi la Braşov, în secolul XIX. Însă ediţiile din „Alexandria“, text de asemenea cu largă circulaţie în Ţările Române şi Transilvania, îşi au originea în manuscrisul lui Ion Românul.

Dacă din acest manuscris s-a păstrat pînă în zilele noastre doar jumătate, o versiune completă avem de la Costea Dascălul de la Biserica Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului, copiată în anul 1693. Al treilea text al Codexului se numeşte „Rojdanicul“ sau „Rujdeniţa“ şi e de fapt, primul zodiac pentru români, care „prevede caracterul şi viitorul omului după luna sau după constelaţia în care s-a născut“. Scrierea a avut mare căutare. Istoricul literar Ştefan Ciobanu aprecia că „zodierul a avut o difuzare mai mare decît a Alexăndriei“.

Dată fiind popularitatea zodiacului, acesta a apărut şi în formă tipărită, la Alba Iulia, în 1639, fiind şi prima carte ieşită de sub teascul acestei tipografii. Numit de data aceasta Gromovnic, conform lui Bogdan Petriceicu-Haşdeu, horoscopul a avut la bază tot textul popii din Sînpetru. Gromovnicul pretindea că dezvăluie soarta omenirii şi starea vremii după zodia în care cade tunetul (în slavonă, grom = tunet). Un capitol denumit „Treptnicul“ prezicea viitorul şi caracterul după diferitele mişcări ale trupului (bătaia ochilor, clipirea genelor).

O carte „oprită“
Textul „Rujdeniţei lui Ion Românul“ acoperă paginile 137-141 ale Codexului, şi începe, după normele calendarului bizantin, cu luna septembrie (Răpciune). Cuprinde doar patru luni, pînă în decembrie (Indrele), restul documentului s-a pierdut. „Textul este scris cu cerneală neagră spălăcită; numele lunilor cu cerneală roşie. În cuprinsul fiecărei luni, materia capitolului este grupată în 2 paragrafe distincte: primul, conţinînd prezicerile privitoare la soarta băieţilor; al doilea, prevederile privitoare la viitorul fetelor“, precizează N. Cartojan.

Conform filologului Gabriel Mihăilescu, copistul a avut de înfruntat interdicţiile Bisericii Ortodoxe, deoarece „cărţile populare care conţineau predicţii erau considerate cărţi eretice sau vrăjitoreşti, purtînd indice de cărţi oprite“. Din acest motiv, scrierile neagreate se perpetuau prin copiere de mînă. Prea multe astfel de cărţi de prevestire nici nu s-au păstrat. Cu atît mai mult, „Rojdanicul“ de la Sînpetru (din slavonescul rozdenije sau rozdenica „naştere“) este un document valoros. Însuşi Ion Românul îşi dă seama că zodiacul lui nu e pe placul bisericii: „Printr-aceea, Dvs. încă vă rog, pre toată firea de om, cui Dumnezeu o va da această carte a ceti sau a scrie, socotiţi şi mai bine ce voi fi greşit sau cuvînt nesfîrşit, sau slovă neumplută, iar Dvs. să deregeţi şi să nu mă blestemaţi, ci să ziceţi: Dumnezeu ierte! Şi să vă ierte şi pre voi Dumnezeu la înfricatul judeţ cînd va zice veniţi, blagosloviţi de părintele meu de moşteniţi împărăţia ce am gătit vouă, din tocmeana lumii, ce Tu milostiv Domn Iisus Cristos aceea ne dă. Amin“. Faptul că o faţă bisericească a copiat această lucrare de astrologie denotă că, în pofida interdicţiilor canonice, clericii din Ţările Române, recurgeau la prezicerile astrale pentru nevoile particulare. Sau cel puţin, acestea erau preocupările preotului din satul braşovean.

Şi domnitorii îşi citeau destinul
A doua lucrare de prevestiri astrologice provine tot din Braşov şi conţine prezicerile din „Calendarul“ tipărit de Petcu Şoanul, la Braşov, în 1733. Analizînd 16 manuscrise medievale din spaţiul românesc, Gabriel Mihăilescu constată că niciunul nu e identic cu cel din Codex, dar toate au la bază acest prim horoscop, făcut cunoscut lumii de preotul din Sînpetru. „Diferenţele dintre variantele acestei celei mai răspîndite redacţii (n.r. ediţii) a Rojdanicului se datorează fie unor erori de lecţiune (n.r. lectură) sau omisiuni ale copiştilor, fie inovaţiilor personale ale anumitor scribi“.

Calendarul din Şchei era tradus după unul sîrbesc, care, la rîndul său, urma un model ucrainean, de la Kiev, din 1716. Prima secţiune a Calendarului lui Petcu Şoanul cuprinde „Învăţătura planetelor“, cu preziceri referitoare la om şi fenomene meteorologice. După acest calendar s-au făcut numeroase copii manuscrise în toate teritoriile româneşti, încă o sută de ani. „Cît de mult era căutat acest text de astrologie de cetitorii vremurilor trecute carii, mai ales în lungile nopţi de iarnă, aşteptau curioşi să vadă ce se va alege de seminţele ce germinau sub brazdele jilave, acoperite de zăpadă, se vede şi din faptul că Gromovnicul a fost tradus în mai multe rînduri de cărturarii neamului“, spune academicianul Cartojan. Astrologul Constantinescu Armand notează că însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu consulta un calendar astrologic „şi făcea însemnări pe marginea filelor, aprobînd sau infirmînd prezicerile lui Ion Românul, întocmai ca ţarul Petru cel Mare al Rusiei, care avea preocupări similare“.

Va ninge pe 27 octombrie 2015
Ce conţineau „tratatele de astrologie“ din Evul Mediu? Un astfel de gromovnic românesc avea un capitol dedicat planetelor care guvernează fiecare an pînă în 2048. De exemplu, anul 2015 stă sub semnul lui Jupiter. Acum 400 de ani, se spunea că acest an va fi „an roditor, cu poame multe, mere, pere, prune, nuci, alune din belşug“, „vară prea caldă, cu sfîrşit cald şi uscat“, „iarnă friguroasă, zăpadă multă, la mijloc vînturoasă“. Gromovnicul recomandă anul 2015 pentru căsătorii. Iar în ceea ce priveşte predicţiile politice, se prezicea că va fi un an în care „stăpînesc oameni înţelepţi şi duhovnici“.

Mai detaliat, „arătarea vremii“ prezice următorul buletinul meteo pentru sfîrşitul acestui an: zile frumoase (9, 10, 26, 28-31 octombrie, 2, 4, 5, 28-30 noiembrie, 1-5 decembrie), cald şi ploaie (11-17 octombrie), bine ziua, noaptea ger (18-22 octombrie), înnorat (23, 24 octombrie, 7-12 noiembrie, 18 decembrie), ploaie (1 noiembrie), ploaie şi zăpadă (27 octombrie), moină (19-20 decembrie), zile frumoase, nopţi cu vînt puternic (13-16, 19-27 noiembrie), ceaţă (6 noiembrie), ziua vînt, noaptea ninsoare (17 noiembrie), ninsori (3 noiembrie, 6 decembrie), ger (18 noiembrie, 21, 30-31 decembrie), ger foarte mare (7-17 decembrie).

Semne de care depinde viitorul
„Gromovnicul pe 12 zodii al lui Iraclie Împăratul“ spune că, „dacă în zodia Cumpenei va tuna, atunci va fi război şi tăiere, şi unul către altul se va ridica cu vrajbă şi în unele locuri şi foamete va fi spre apus, şi toate apele vor fi mari şi alte limbi vor avea războaie. Se vor ridica noroadele şi zarvă va fi între oameni“. Dacă va fi cutremur în Zodia Balanţei, „moarte va fi între oameni“. „De va fulgera la Răsărit şi apus, moarte şi sînge se va vărsa în Egipt“. În schimb, dacă va fi cutremur în Zodia Scorpionului, va fi şi multă pîine. Dacă va tuna spre miazăzi în ţara Arabiei, oamenii se vor îneca pe mare. „Dacă se va cutremura pămîntul înspre miazăzi, atunci între împăraţi va fi pace şi dragoste.“ „Iar de va tuna noaptea, va fi iarnă grea.“ Gromovnicul prezice că, dacă va tuna în Zodia Săgetătorului, iarna va fi ploioasă, se vor scufunda multe corăbii, mulţi boieri dinspre Răsărit vor muri în război.

„De va fi cutremur la miazăzi, la capetele mari va fi schimbare.“ În Zodia Capricornului nu e bine să tune, fiindcă acest fenomen aduce 40 de zile de ploi. „Între împăraţi va fi ură şi război.“ Dacă va tuna la miazăzi, se va face miere multă. Dacă va fi cutremur noaptea, va fi un an plin de roade, însă „se vor tulbura cetăţile“. Astrologia se îmbină cu sfaturi pentru fiecare zodie. Astfel, în 17 octombrie nu e indicat să te apuci de lucru nou, pe 19 noiembrie poţi face afaceri şi-ţi poţi lua haine noi. Cum va fi vremea pe 24 noiembrie, aşa va fi tot anul viitor. Cum va fi pe 25 noiembrie, aşa va fi şi pe 13 decembrie, iar ziua de 26 anunţă vremea pentru toată luna februarie. Dacă 25 decembrie cade duminică, atunci va fi iarnă blîndă şi vară secetoasă. Dacă pică într-o marţi, va fi iarnă grea şi toamnă secetoasă, fără războaie. Zodiacul mai spune că 2016 va fi un an îmbelşugat dacă în ianuarie va bate vîntul de la miazăzi. Nicio vorbă despre sfîrşitul lumii.

Buletin meteo pe 2016
Conform astrologilor din secolul XVII, anul 2016 va sta sub semnul lui Marte şi va fi un an al celor „mînioşi, vărsători de sînge, înşelători, mincinoşi“. Nu e un an bun pentru ostaşi, nici pentru meşteşugurile cu foc. Va fi un an uscăcios, cu vară călduroasă, grindină şi „foc mult“. Toamna va fi „moale şi friguroasă“, iarna geroasă, cu zăpadă multă. De asemenea, 2016 va fi „cu gîngănii şi şoareci mulţi, vînt, tunet, arsuri, ape mult stricătoare, boale“. „Arătarea timpului“ indică un sfîrşit de ianuarie cu vifor şi ger, un februarie călduţ, cu ploi, martie senin, apoi cu ger şi zăpadă, aprilie cald, luna mai cu 15 zile de ploaie şi vînt, în iunie va ploua o zi da, una ba, iulie va fi ploios, iar pe 19 precipitaţiile vor fi mari, va fi înnorat şi jumătate din august, septembrie va fi rece, iar pe 17 va cădea prima ninsoare, octombrie va fi frumos, doar ultimele zile vor fi cu zăpezi, noiembrie va fi cu zăpadă şi ger, iar în decembrie mai mult va ploua decît va ninge.
De la papirus la codex
Codex, denumit în limba română şi codice, („scoarţă“) desemna în antichitate o reuniune de table cerate reprezentînd cea mai veche formă de carte. Codexurile au făcut trecerea de la papirus la carte. Iniţial, scrierea se făcea pe scoarţă de copac sau plăci de lemn. Pe lemn se putea scrie fie direct, în stare crudă, fie după ce a fost acoperit în prealabil cu un strat de ceară. În Evul Mediu prin codex se înţelegea o culegere manuscrisă de legi, de documente medievale sau de orice texte vechi. Termenul a fost preluat şi în limba română, înlocuind termenul slavon de sbornic. În Ţările Române s-au păstrat o serie de codexuri, între care Codex Aureus, Codex Dimonie, Codex Neagoeanus, Codex Rohonczi, Codex Caioni, Codex Gigas, Codex Sinaiticus, Codexul Teodosian. Ştiinţa care studiază codexurile vechi se numeşte codicologie. Termenul de „codex“ se utilizează în prezent pentru a desemna colecţii de standarde internaţionale, ca de exemplu Codex alimentarius.
„Luna Răpciuni (septembrie). De se va naşte ficior, fi-va cinstit. El va boli rău, dar nu va muri. Noroc va ave la oi şi la tot dobitocul. Şi de o vită în 4 picioare va scăpa. Şi va fi îmblător în cale; si va fi vorovitoru; şi va fi grijuliu. Şi carne de capră să nu mînce. Într-aceea lună de va tuna, să nu margă sub copaci. Şi va fi iubitor de ospeţe şi cărţi şi va fi înţelept. Şi să-şi facă părăclisul Bogorodiţei. Şi numai de Dumnezău ce să va teme. Şi de cătră bătrîneţe, bine va fi. Leac: 3 grăunţe de dafin şi ulei de lemn şi tămîie albă; să le mestece şi să va sănătoşi. Să slujască Sîntă Mărie Mică. De va fi fată, trei ani va boli rău. Şi va fi lungăreaţă în faţă; şi va fi vorovitoare; şi iubi-va la oaspeţi şi va fi mînioasă, ce nu va ţine mult. Şi mulţi bărbaţi o vor cere. Şi iubi-va şi un voinic, dar nu o va lua şi va lua altul şi cu el bine va vie şi va face gloată mestecată. Şi de tînără să va teme că nu va face ficiori, iar apoi mult să va face. Şi va muri un ficior de bube. Şi noapte să nu bea apă; şi să nu îmble noapte, că va dobîndi o greaţă şi va avea vedere înaintea sfatului, cînd va fi de 12 ani. Vineri să nu lucre nemica, nici să mănînce, ca să nu o doare capul, nici ochii. Năroc va avea la stup şi la oi şi la vaci negre. Şi va boli de vărsat; şi va avea un semn în cap şi într-o mînă şi într-un picior. Primejdii va avea la 6 ani, 11, 38, de va trece va fi vie pînă la 75. Leac: floare de trandafir şi rădăcină de bujor şi tămîie albă; să le mestece, să să ungă şi să va vindeca. Praznic: Uspenie.“