Ecosisteme neexplorate si orase subterane

În timp ce toată lumea are ochii îndreptați către spațiu, în căutarea vieții extraterestre, ecosisteme rămân neexplorate și sunt sub ochii noștri.

O echipă de cercetători a forat crusta oceanică, în apele Japoniei. La 2,5 kilometri, în profunzime, căldura și presiunea sunt intense. Mâncarea este limitată. Lumina soarelui nu pătrunde niciodată.

Ne așteptam ca oamenii de știință să descopere o faună exotică. Ei bine, nu. Au fost descoperite bacterii banale, foarte apropiate de cele care trăiesc la suprafață. La suprafață, un metru pătrat conține miliarde de bacterii, în profunzime de la 10 la 10000.

Acum 23 de milioane de ani, coasta nord-vestică a Japoniei, semăna cu Florida. Existau lagune. În timp, lagunele au fost înghițite de ape, din cauza mișcării continentelor. Bacteriile descoperite în aceste ape pot fi considerate urmașele celor de acum 23 de milioane de ani, care s-au adaptat la noile condiții de viață.

Sunt oceanografi care nu susțin această ipoteză, ei spun că aceste bacterii sunt aceleași, de acum 23 de milioane de ani. Ei le numesc fosile vii. Nu se știe care este pragul de reînnoire a celulelor. Este vorba despre o biomasă foarte veche, dar activă. Cercetătorii au detectat urme chimice de viață, la 4 kilometri sub planșeul marin.

Ne punem întrebarea dacă Pământul este populat intraterestru? Dacă există credința că la miliarde de ani lumină, de planeta noastră, există viață, de ce nu am accepta ipoteza că în profunzimea Pământului există viață?

Să ne aducem aminte despre orașul legendar Agartha care este asociat cu civilizațiile Mu, lemuriene sau atlantide. În anul 1908, Willis Emerson scrie în una dintre cărțile sale, despre călătoria unui marinar, Olaf Jansen, timp de doi ani, în orașe subterane.

Civilizația pe care a descoperit-o în orașele subterane era formată din blonzi, cu ochi albaștri, înalți, asemuiți cu niște dumnezei. Unii dintre aceștia erau războinici, manipulatori, alții erau binevoitori cu ceea ce numim, omenirea.

Pentru mulți, intertereștrii sunt supraviețuitori din Atlantida sau din Lemur, care au dus cu ei, în subteran, cunoștințele și textele sacre. În fapt, Agartha conservă toate cunoștințele pierdute ale lumii și textele sacre.

Pentru alții, ei sunt civilizații extraterestre. În lumea occidentală termenul de Agartha a fost utilizat de către alchimistul Saint Yves Alveydre, marchiz breton, în anul 1842. El avea strânse legături cu reprezentanți ai curții țariste, unde a întâlnit inițiați ai mănăstirilor asiatice. O parte din zona asiatică era colonie țaristă.

El a scris mai multe cărți în care susține că, inițiații asiatici i-au povestit despre Agartha, orașul meditației, al lumii pacifiste și despre Shambala, orașul războinicilor, al ucigașilor.

În călătoriile pe care le-a făcut în Mongolia și China a întâlnit inițiați care i-au povestit că în Agartha sunt toate forțele necunoscute ale lumii. Acolo, departe de ochii lumii, sunt păstrate secretele lumii.

După cel de al Doilea Război Mondial, un mare inițiat tibetan, Kut Humi, a scris o carte în care vorbește despre spiritualitatea din Agartha. Știința spirituală este singura care poate reabilita și transforma ființa umană, în sens integral și transcendental.

În Agartha, din timp în timp, se reunește un consiliu care deține forța cosmică, puterea magică, marea înțelepciune divină. Este locul unde forțele psihice, astrale, spirituale se reunesc. El susține că a fost o legătură strânsă între grupul Thule, de orientare nazistă și agarthieni.

Read More

Tara de dincolo de Poli - Agartha

NASA a trimis un avion DC-2, în Antarctica, echipat cu un radar-laser, care poate pătrunde prin calota glaciară. Șase săptămâni, avionul a survolat zona, la câteva sute de metri, deasupra calotei de gheață. Acest lucru a făcut posibil ca oamenii de știință să poară să observe ceea ce se găsește sub calotă.

Calota de gheață ocupă o suprafață mai mare decât suprafața Europei. Dacă ea s-ar topi, specialiștii spun că apa din mări și oceane ar crește cu câțiva zeci de metri. Sub gheață se află munți, vulcani, văi și lacuri. Există zone în care gheața are o grosime de 3 kilometri. O primă observație se referă la faptul că sub gheață sunt foarte multe lacuri. Cercetătorii au localizat și un vulcan, care a erupt ultima dată, acum 2300 de ani.

Această descoperire a readus în discuție problema legată de stabilitatea calotei. Ce se întâmplă în cazul în care vulcanul va erupe? Poate fi afectată planeta noastră? Sub calota de gheață sunt rezerve mari de petrol, aur și diamant. Specialiștii spun că sub calotă se ascund artefacte ale unei lumi necunoscute. Tibetanii susțin că sub calotă este o altă lume, numită Agartha.

În anul 1946, SUA a demarat un proiect numit High Jump, care îl avea coordonator pe colonelul Byrd. Scopul oficial al proiectului a fost de a studia calota glaciară. Neoficial, proiectul avea drept scop descoperirea unei zone, considerată ca fiind ocupată de extratereștrii. Proiectul a fost stopat după câteva luni, pentru că toți participanții la acest proiect au pierit într-un tragic accident de avion. În timp ce se îndreptat spre Antarctica, avionul s-a lovit de vârful unui munte. Aceasta a fost versiunea oficialităților.

Mai târziu, a fost o altă încercare de a relua proiectul. De data aceasta, s-a considerat că un submarin ar fi mai eficient.
Submarinul Sennet a dispărut în mod misterios. Oficialitățile au dat o variantă, prin care acest submarin a intrat în coliziune cu un ghețar. În religia buddhistă există credința că în această zonă există o rasă de super-bărbați și super-femei, care din când în când, vin la suprafață, ei trăind în interiorul calotei, ca să observe dezvoltarea rasei umane.
Capitala se numește Shambala, iar locuitorii sunt câteva milioane. Tibetanii numesc acest popor Agartha, sunt foarte dezvoltați și spun că Dalai Lama se află în legătură cu el.

Edgar Alan Poe vorbește în scrierile sale despre un sfinx care domină calota glaciară și care știe multe secrete.
Anglia, China, Australia, SUA și Germania au pus bazele unui proiect gigant în vederea studierii calotei glaciare și descoperirii secretelor care se ascund sub calotă. Proiectul se focalizează pe muntele Gamburtsey, care se află în înconjurat de gheață, a cărei înălțime este mai mare de 4 kilometri.

Acest munte este la fel de înalt ca și munții Alpi. Are o lungime de 800 de kilometri și o lățime de 400 de kilometri. Văile sunt profunde, au o adâncime de 1000 de metrii sub nivelul mării. Specialiștii vorbesc despre o istorie etonantă care este îngropată în calota glaciară. Marie Byrd este zona din Antarctica, care nu a fost revendicată de nicio țară, dar foarte bogată în resurse de petrol și diamant. Cutremure foarte puternice se produc în această zonă. Seismologii spun că media acestora este de trei cutremure puternice pe zi.

Read More