Misteriosul oras subteran din Romania - Pestera de la Limanu

La numai câţiva kilometri de Mangalia, există o peşteră misterioasă în care cei mai mulţi care au păşit acolo, nu s-au mai întors. Ascunsă în pântecele unui deal, o lume străveche şi plină de mister încă nu se arată la faţă pentru a fi înţeleasă: Peştera de la Limanu. 

Locul de sub dealul de la marginea comunei Limanu nu a putut fi niciodată explorat în întregime, din cauza labirintului întortocheat de peşteri, în care mulţi dintre cei care s-au aventurat mai mult decât trebuia s-au pierdut şi nu au mai găsit drumul la întoarcere. Legendele localnicilor spun că peştera aceasta ciudată este o poartă către lumea de dincolo de moarte.

Puţini dintre turiştii care vin vara pe plajele însorite ale Mării Negre de la Mangalia şi Vama Veche, ştiu că un pic mai încolo de asfaltul şoselei pe care păşesc, drumul duce către o lume plină de istorie şi abundă de mister încă nedesluşit de minţile înţelepte.

Intrarea în peşteră se face printr-o poartă metalică de la poalele dealului, mai jos de o pădurice de pini şi este străjuită de câteva pietre mari. Chipurile din piatră care se pot vedea la intrare au făcut ca peştera să primească şi denumirea de „La Icoane”, figuri care se presupune că ar fi fost scrijelite în piatră pentru locul prin care se intră în pământ. “Icoana înseamnă în limba veche “chip”, “imagine”. Nu e vorba de icoane în sensul creştin. Acolo erau nişte chipuri din piatră, chiar la intrare. Bolovanii de la intrare au fost sculptaţi, când am facut eu cercetări se vedeau clar trăsăturile umane, ochii, nasul, gura. Acum sunt răsturnaţi, nu cred că se mai vede ceva. Deci erau nişte capete de piatră care vegheau la intrarea în peşteră. De aceea sătenii au numit peştera “La Icoane”. Figurile astea au fost făcute probabil demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care se intra sub pământ, ori cine ştie din ce alte motive”, povesteşte profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor.

Acesta vorbeşte cu tristeţe de inscriptiile pe care le-a descoperit acum treizeci de ani şi care acum nu mai există, fiind acoperite de mâzgâlituri moderne. Întreaga peşteră este vandalizată, acoperită de sute de graffiti ale vizitatorilor inconştienţi.

De Peştera de la Limanu se leagă şi o serie de descoperiri ştiinţifice, printre care cea mai amănunţită a fost făcută de profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor (cel care a scris lucrarea “Labirintul subteran de la Limanu”).

Deşi descurajat de cei care auziseră că vrea să facă cercetări la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii ’70, în mare descoperire. El a găsit aici ceramică, atât romană, cât şi grecească, însă majoritatea era specific dacică, şi, totodată, a mai descoperit desene rupestre, figuri de oameni şi de animale.

Dintre ele se distinge, prin factura sa aparte, o figură umană, probabil un bărbat stând în picioare sau eventual pe un scaun. Capul este un pătrat umplut cu puncte, trunchiul un oval umplut tot cu puncte. Mâna dreaptă se sfârşeşte ca o pată neagră în formă circulară neregulată; în mâna stângă, personajul pare a ţine un scut pătrat. Demn de reţinut este faptul că, şi la celelalte figuri umane, mâinile se termină cu câte o pată de culoare neagră, lasând impresia unor obiecte ţinute în palmă.

La aproximativ 35 m de la intrare se află şi un bloc de piatră pe care sunt gravate trei figuri umane. Din păcate, reprezentarea a fost distrusă parţial.

Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamană în mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări de pe aria locuită de traco-daci.

Celelalte desene – simbolurile religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice – aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală până târziu către sec. X-XI e.n.

Cele mai vechi desene aparţin însă foarte probabil perioadei de maximă înflorire a culturii geto-dacice (sec. I i.e.n.) de când datează, conform arheologilor, amenajarea peşterii.

Read More

O misterioasa poarta a timpului in Antarctica

Teoria potrivit căreia viaţa de pe “planeta albastră” ar fi dirijată de o civilizaţie extraterestră nu este nouă. În jurul ei s-au brodat teorii ale conspiraţiei, s-au făcut filme şi s-au scris romane. Se pare însă că “regizorii” vieţii pământene sunt totuşi oameni ca şi noi. Sau aproape "ca şi noi”, pentru că ei dispun de “butoane” invizibile. 
V-aţi propus să aflaţi când va scăpa Grecia de criza economică, dacă România se va califica la următorul Campionat European de Fotbal sau care va fi următoarea veste-şoc din showbiz? E mai simplu decât credeţi. Puteţi trimite o scrisoare la CIA sau la FBI, iar agenţii “Scully” şi “Mulder” vă vor răspunde imediat. Lăsând gluma la o parte, povestea capătă nuanţe reale şi situaţia devine cinică. De ceva vreme, tot apar în presa americană ştiri referitoare la descoperirea unui vortex spaţio-temporal în Antarctica. Fiziciana americană Mariann McLein a relatat că, pe 27 ianuarie 1995, a observat un vârtej de ceaţă cenuşiu în apropierea Polului Sud, dar a considerat fenomenul drept un vortex caracteristic furtunilor din zonă. Totuşi, vârtejul a rămas staţionar, iar forma - neschimbată, fapt ce a sporit curiozitatea savantei. Şi cum se întâmplă peste tot în lume, doamna a raportat… mai sus. Imediat s-a decis cercetarea fenomenului şi s-a lansat un balon meteorologic, echipat cu tehnologie de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii şi a umidităţii. Balonul s-a ridicat imediat şi a dispărut brusc în ceaţă. După ce a fost readus la sol, ceasul indica ziua de 27 ianuarie 1965, dată “situată” cu 30 de ani în urmă…

CIA şi FBI au demarat programe secrete de cercetare Imediat, armata, CIA şi FBI au intrat în alertă, iar locul cu pricina a fost declarat “Zonă de impact X”. Experimentul a fost repetat cu tehnologie superioară, iar la bordul dirijabilului a fost urcat un cimpanzeu. La revenirea la sol, ceasul indica tot o dată aflată cu 30 de ani în urmă, dar cimpanzeul cu pricina era viu şi nevătămat. Straniul fenomen a fost denumit „Poarta timpului“ şi a fost raportat la Casa Albă. Brusc, mass-media americană n-a mai relatat nicio ştire referitoare la minunea din Antarctica. Savanţii au presupus că acel vârtej de deasupra Polului Sud era, de fapt, un tunel al timpului care facilita trecerea în alte dimensiuni temporale. De asemenea, au existat voci care au susţinut că FBI şi CIA au demarat în secret programe de cercetare a variantelor de realizare a călătoriilor în timp, dar nu a existat nicio confirmare oficială.

Ruşii, surprinşi de incendiul inexplicabil Cum în spionajul modern orice secret păstrat este o utopie, au intrat pe fir şi serviciile secrete ruseşti. Încă din anii ’70, savanţii sovietici studiau potenţialul “neconvenţional” al zonei, iar mass-media relatase o serie de fenomene OZN pe teritoriul URSS. Ei bine, în ianuarie 2001, cercetătorii ruşi de la baza Vostok, din Antarctica, au sesizat o anomalie magnetică puternică în acea zonă, cronometrele li s-au dat peste cap, iar locaţia a fost cuprinsă de un incendiu ale cărui cauze au rămas inexplicabile. Teleportări în viitor Pătrundem în culoarul timpului şi ajungem în anul de graţie 2010. Invitat la o emisiune găzduită de postul CBS, cercetătorul american Donald Roysson a declarat că, “încă de acum 20 de ani, forţele armate ale SUA studiau posibilitatea unor teleportări, de data aceasta nu în trecut, ci în viitor”. Mai mult, el a susţinut că “ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun care le-ar permite să gestioneze în mare măsură cursul istoriei”. Imediat, au apărut dezminţiri din partea SUA. Unde nu e foc nu iese fum, nu-i aşa? Abili, ruşii au tăcut… Se pare că ambele ţări ar fi trimis dispozitive şi echipamente de înaltă tehnologie, precum gigantica maşină sfredelitoare americană „Subterrene“, alimentată cu energie nucleară. „Subterrene“ este un utilaj capabil să efectueze călătorii subpământene şi poate fora în toate rocile dure sau perfora orice strat de gheaţă oricât de gros. De aici, o altă întrebare a dat fiori: oare, nu cumva, înăuntrul Terrei există un univers paralel? De altfel, de-a lungul vremii, şi oamenii de ştiinţă români, în frunte cu generalul Emil Străinu, au discutat aprig pe această temă. Curiozitatea ziariştilor americani a fost însă şi mai mare, iar acest lucru i-a costat. O echipă TV a unui post californian a pornit, în noiembrie 2002, către această destinaţie, dar imediat a dispărut, învăluită în mister. Ulterior, forţele Marinei americane au descoperit o înregistrare video care se pare că ar fi aparţinut echipei. Filmul confirma prezenţa unui artefact uriaş, aflat sub gheaţă, un fel de maşinărie preistorică, posibil de origine extraterestră. Nicole Fontaine: ”Pentagonul trebuie să dezvăluie ce ascunde!” Prestigiosul cotidian “New York Times” a speculat pe marginea acestor fapte. Cu ajutorul acelui artefact găsit sub gheaţă, americanii şi camarazii lor ruşi ar încerca să efectueze o serie de “salturi” în timp şi în spaţiu, cu scopul de a ne “programa” viitorul, de a deveni, practic, “regizorii” planetari. Astfel, întreaga omenire ar deveni un robot gigant, ale cărui mişcări sunt planificate, iar viaţa noastră nu ar fi altceva decât o completă dezinformare, o iluzie. Bolile, războaiele, crizele bancare, totul ar fi programat. Şi pentru că, într-adevăr, gluma s-a îngroşat, fostul preşedinte al Parlamentului Francez, Nicole Fontaine, a avut o ieşire publică şocantă: ”Dacă armata americană a construit ceva la Polul Sud, atunci ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Însă Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde”. Şi totuşi, n-am fost încă martorii unor dezvăluiri incendiare, dar au existat teorii potrivit cărora Războaiele din Golf, criza din Egipt sau chiar descoperirea “Particulei lui Dumnezeu” n-au fost întâmplătoare.

Baze de cercetare ultrasecrete Informaţia privind fenomenele din Antarctica a fost rapid cenzurată de Armata SUA, dar s-a aflat că americanii începuseră de mult, în secret, excavarea cu dispozitive supertehnologice la locul cu pricina, iar în Antarctica fuseseră înfiinţate două baze ultrasecrete de cercetare a fenomenelor paranormale. Încă din 1995, oamenii de ştiinţă britanici şi americani care studiau starea vremii în cadrul unui proiect comun au făcut o descoperire magică. "Ruşii şi americanii au renunţat la concurenţă, cel puţin de faţadă, şi au dezvoltat un proiect comun.", Donald Roysson

Read More