Cum recunoastem alunitele periculoase

Nu neglijati alunitele, nu amanati vizita la dermatolog si, in niciun caz, nu recurgeti la tratamente luate la intamplare, in speranta ca micile formatiuni cafenii de la nivelul pielii vor disparea fara urma. Asa suna avertismentele specialistilor din echipa “Dr Leventer Centre”, condusa de Mihaela Leventer. In special acum, dupa sezonul estival, cand unele formatiuni ar putea fi modificate dupa expunerea indelungata la soare, sfaturile care urmeaza sunt de mare folos.

“Nu este bine sa apelam la leacuri babesti si nici la medicamente neindicate de medicul dermatolog. Dintre cele mai frecvente greseli cu care romanii ajung la cabinet, as mentiona legarea unei excrescente cutanate cu un fir de ata sau de par, ca sa o rupa si sa dispara, aplicarea de rostopasca, de varza, de propolis sau de aloe, plante percepute ca benefice. As vrea ca romanii sa uite toate aceste greseli – care se pot dovedi fatale - si sa retina, in schimb, ca diferenta dintre leziuni cu risc de cancer sau chiar canceroase, si cele fara risc, este de multe ori foarte fina. Numai dermatologul poate stabili diagnosticul si apoi tratamentul potrivit”, avertizeaza dr. Mihaela Leventer, dermatolog in cadrul Centrului de referinta “Dr. Leventer Centre”.

Cele mai periculoase alunite apar la varsta adulta, iar persoanele care se confrunta cu adevarate explozii de pete cafenii, dupa expunerea la soare, de exemplu, ar trebui sa stie ca exista semne clare care trebuie sa le trimita la dermatolog. “Alunitele denumite medical NEVI sunt considerate periculoase, cu potential de transformare intr-un melanom, daca au dimensiuni de peste 6 milimetri, cresc rapid, isi schimba culoarea sau conturul si au un aspect particular, de multe ori diferit de celelalte alunite de pe tegumentul aceleiasi persoane. Deoarece semnele de alarma sunt de cele mai multe ori discrete si greu de interpretat de catre un neavizat, cel mai bine este ca periodic fiecare persoana sa-si controleze pielea la specialistul dermatolog,” explica medicul dermatolog.

In functie de aspectul lor, alunitele ar trebui monitorizate la 3-6 luni sau o data pe an. Vizitele periodice la medic cresc sansele de depistare precoce a unei afectiuni maligne si de tratare cu sanse mari de vindecare. Interventiile chirurgicale nu agraveaza situatia, in ciuda mitului ca “nu trebuie sa umblam la alunite”.

“Intalnim adesea alunite pe scalp, talpi, maini si zona genitala, aceste leziuni fiind mai greu de urmarit si mai usor de traumatizat. Acesta este si motivul pentru care adesea se recomanda indepartarea lor chirurgicala si verificarea lor prin biopsie. Operatia nu comporta niciun risc pentru pacient. Alunitele nu se malignizeaza din cauza operatiei, ci este doar indepartat un risc. Nu se recomanda arderea cu electrocauterul sau laserul pentru ca aceste metode nu permit efectuarea examenului histopatologic, singurul care probeaza caracterul benign sau malign al unei leziuni”, aflam de la specialist.

Un studiu de ultima ora al cercetatorilor americani de la Harvard Medical School a evidentiat faptul ca desi persoanele care au mai mult de 50 de alunite au un risc crescut de cancer, nici cele care au mai putine nu sunt ferite de afectiuni maligne. Ba mai mult, acestea din urma sunt in pericol de a dezvolta forme de cancer mult mai agresive.

Read More

Ce alunite reprezinta risc de cancer

Mulţi nu înţeleg foarte bine ce înseamnă expresia destul de la modă cu “cireaşa din vârful tortului”.

Însă este clar: cireaşa este făcută anume să se afle pe tort, delicioasele fructe roşii fiind un medicament cu acte în regulă, care combate cu un incredibil succes câteva zeci de boli. În acelaşi timp, cireşele se numără printre fructele cu cel mai scăzut conţinut de calorii, dar sunt şi surse preţioase de substanţe nutritive, vitamine şi minerale de care organismul are nevoie pentru a funcţiona în parametrii normali.
De asemenea, cireşele pot înlocui cu succes ciocolata, bomboanele şi dulciurile rafinate, fiind alegeri inspirate la orice oră din zi, fie că e dimineaţă, prânz ori seară. Bogate în substanţe active Pigmentul antocianic din cireşe, care dă culoarea roşie fructului, este recunoscut pentru efectele sale de reducere a inflamaţiilor şi a durerilor, reglează nivelul de colesterol din sânge şi trigliceridele şi reduce riscul de boli de inimă şi diabet.
De asemenea, poate avea efecte miraculoase şi asupra creierului. Antioxidanţii, mineralele, acidul elagic, vitamina C, vitamina A, bioflavonoidele, melatonina şi antiocianele fac din aceste fructe adevărate izvoare de sănătate. Melatonina este un antioxidant excelent pentru calmarea sistemului nervos şi este utilă în caz de insomnii, nevroze, stări de anxietate şi migrene.
În plus, mineralele precum potasiul, fierul, cuprul, zincul, cuprul şi manganul ajută la păstrarea unui ritm cardiac normal şi sunt elemente cheie pentru un transport eficient al substanţelor nutritive către organele vitale. Ce fel de cireşe folosim în terapie?
Cu condiţia să fie suficient de coapte şi deloc alterate (aceste fructe intră foarte uşor în fermentaţie), putem folosi orice fel de cireşe. Trebuie, însă, ştiut că, în funcţie de soiul lor, cireşele au efecte terapeutice destul de diferite. De pildă, cireşele galbene sau de o culoare mai deschisă au un efect diuretic mai puternic, favorizează în mod special mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism, fiind de ajutor şi pentru stimularea digestiei.
Cireşele de un roşu închis sau cele negre sunt mai des folosite, deoarece sunt considerate mai complexe ca acţiune, având efecte antioxidante foarte puternice, un medicament neaşteptat de eficient şi contra bolilor degenerative, a afecţiunilor cardiace şi a celor vasculare.
Cireşele amare sunt cele mai preţuite de terapeuţi, fiind excelente pentru tratarea durerilor musculare, a îmbătrânirii premature, a afecţiunilor inflamatorii şi a bolilor hepatice.

Read More

Ce alunite sunt periculoase?

Cancerul de piele este una dintre marile ,,amenințări'' ale lumii moderne, cauzat în principal de moștenirea genetică, expunerea repetată la razele ultraviolete, fără a se folosi creme de protecție, folosirea excesivă a solarului sau chiar leziunile de la nivelul pielii, precum arsurile grave.

Totuși, cele mai întâlnite tipuri de cancer de piele non-melanom sunt cancerul bazocelular și cel spinocelular. Vestea bună este că ambele tipuri de cancer au o rată crescută de vindecare.

Ce alunițe sunt periculoase: primele semne de alarmă

Orice modificare de la suprafața pielii - cum ar fi petele, protuberanțele, diverse imperfecțiuni și semne, schimbarea culorii, texturii și suprafeței unei alunițe - poate fi un semnal de alarmă care ar putea indica cancerul de piele non-melanom sau, în cel mai rău caz, melanomul.

Pentru a preveni din timp apariția melanomului, îți prezentăm în cele ce urmează ce alunițe sunt periculoase sau cum le poți detecta mai ușor folosind regula ABCDE:

Ce alunițe sunt periculoase: A pentru asimetrie

Astfel, jumătatea unei alunițe sau a unui semn din naștere nu corespunde ca formă cu cealaltă jumătate. B vine de la margine. Astfel, este un semnal de alaermă dacă marginile aluniței nu sunt bine definite, sunt inegale și anormale. C este pentru pentru culoare: aceasta  poate conține umbre de  maro și negru și nu este uniformă. Se pot observa, de asemenea, pete roșiatice sau roz.

Ce alunițe sunt periculoase: D pentru diametru

Trebuie să îți pui un semn de întrebare în cazul în care alunița are un diametru mai mare de 6 milimetri. E este semnul folosit pentru evoluția acesteia. Astfel, alunița își schimbă, în timp, forma, mărimea sau culoarea.

Cum se stabilește diagnosticul

Dacă observi oricare din aceste semne pe piele, consultă de urgență un medic. Diagnosticul se stabilește pe criterii clinice (aspectul leziunii care crește în dimensiune, și-a schimbat culoarea și forma), pe aspectul la examinarea dermoscopică și pe aspectul histopatologic al piesei de biopsie. La microscop se măsoară grosimea tumorii (indice Breslow), important în stabilirea stadiului tumoral.

Examinarea histologică a ganglionului santinelă aduce date suplimentare privind invazia tumorală și posibilitatea de metastazare, ajutând la o încadrare precisă a stadiului bolii.

Read More