Ecosisteme neexplorate si orase subterane

În timp ce toată lumea are ochii îndreptați către spațiu, în căutarea vieții extraterestre, ecosisteme rămân neexplorate și sunt sub ochii noștri.

O echipă de cercetători a forat crusta oceanică, în apele Japoniei. La 2,5 kilometri, în profunzime, căldura și presiunea sunt intense. Mâncarea este limitată. Lumina soarelui nu pătrunde niciodată.

Ne așteptam ca oamenii de știință să descopere o faună exotică. Ei bine, nu. Au fost descoperite bacterii banale, foarte apropiate de cele care trăiesc la suprafață. La suprafață, un metru pătrat conține miliarde de bacterii, în profunzime de la 10 la 10000.

Acum 23 de milioane de ani, coasta nord-vestică a Japoniei, semăna cu Florida. Existau lagune. În timp, lagunele au fost înghițite de ape, din cauza mișcării continentelor. Bacteriile descoperite în aceste ape pot fi considerate urmașele celor de acum 23 de milioane de ani, care s-au adaptat la noile condiții de viață.

Sunt oceanografi care nu susțin această ipoteză, ei spun că aceste bacterii sunt aceleași, de acum 23 de milioane de ani. Ei le numesc fosile vii. Nu se știe care este pragul de reînnoire a celulelor. Este vorba despre o biomasă foarte veche, dar activă. Cercetătorii au detectat urme chimice de viață, la 4 kilometri sub planșeul marin.

Ne punem întrebarea dacă Pământul este populat intraterestru? Dacă există credința că la miliarde de ani lumină, de planeta noastră, există viață, de ce nu am accepta ipoteza că în profunzimea Pământului există viață?

Să ne aducem aminte despre orașul legendar Agartha care este asociat cu civilizațiile Mu, lemuriene sau atlantide. În anul 1908, Willis Emerson scrie în una dintre cărțile sale, despre călătoria unui marinar, Olaf Jansen, timp de doi ani, în orașe subterane.

Civilizația pe care a descoperit-o în orașele subterane era formată din blonzi, cu ochi albaștri, înalți, asemuiți cu niște dumnezei. Unii dintre aceștia erau războinici, manipulatori, alții erau binevoitori cu ceea ce numim, omenirea.

Pentru mulți, intertereștrii sunt supraviețuitori din Atlantida sau din Lemur, care au dus cu ei, în subteran, cunoștințele și textele sacre. În fapt, Agartha conservă toate cunoștințele pierdute ale lumii și textele sacre.

Pentru alții, ei sunt civilizații extraterestre. În lumea occidentală termenul de Agartha a fost utilizat de către alchimistul Saint Yves Alveydre, marchiz breton, în anul 1842. El avea strânse legături cu reprezentanți ai curții țariste, unde a întâlnit inițiați ai mănăstirilor asiatice. O parte din zona asiatică era colonie țaristă.

El a scris mai multe cărți în care susține că, inițiații asiatici i-au povestit despre Agartha, orașul meditației, al lumii pacifiste și despre Shambala, orașul războinicilor, al ucigașilor.

În călătoriile pe care le-a făcut în Mongolia și China a întâlnit inițiați care i-au povestit că în Agartha sunt toate forțele necunoscute ale lumii. Acolo, departe de ochii lumii, sunt păstrate secretele lumii.

După cel de al Doilea Război Mondial, un mare inițiat tibetan, Kut Humi, a scris o carte în care vorbește despre spiritualitatea din Agartha. Știința spirituală este singura care poate reabilita și transforma ființa umană, în sens integral și transcendental.

În Agartha, din timp în timp, se reunește un consiliu care deține forța cosmică, puterea magică, marea înțelepciune divină. Este locul unde forțele psihice, astrale, spirituale se reunesc. El susține că a fost o legătură strânsă între grupul Thule, de orientare nazistă și agarthieni.

Read More

Descoperirea civilizatiilor extraterestre un mare mister

Bep Koroti este Dumnezeul cel estru și un vechi războinic care a vizitat Pământul. Indienii amazonieni care locuiesc în regiunea Para, în nordul Braziliei, au legende despre vizitatori spațiali care le-au adus înțelepciune și cunoștințe.

Bep Koroti înseamnă războinicul universului. Conform acestor legende, el a coborât din ceruri atunci când noi ne comportam ca animalele. Bep Koroti a coborât din ceruri într-o navă care avea puterea de a distruge tot ce-i stătea în cale. Armele sale erau atât de puternice încât puteau distruge pietrele în pulbere.

La început indienii au încercat să-i opună rezistență, însă toate demersurile au fost în zadar. Cu timpul, indienii au înțeles că trebuie să-l accepte și să învețe din cunoștințele lui. Conform legendelor, Bep Koroti a înființat o școală, unde indienii au început să învețe multe lucruri. Indienii spun că cei care se opuneau lui Koroti erau paralizați.

Koroti nu consuma mâncare și nici nu bea. În una din zile Koroti a dispărut misterios. A revenit și era foarte furios pentru că unul dintre aparatele sale dispăruse. Au căutat aparatul dar nu l-au mai găsit. Legenda spune că în acel moment, cine îl atingea pe Koroti cădea la pământ. Americo Peret, un remarcabil specialist în cultura indiană, a publicat fotografii cu indienii în costumul lor de ritual. Costumele seamănă cu cele ale unui astronaut.

De menționat este faptul că aceste fotografii au fost publicate în 1952, cu mult înainte ca Gagarin, primul om care a zburat în cosmos, să facă acest zbor. Zborul lui Gagarin s-a efectuat 9 ani mai târziu, respectiv, în 1961. Legenda spune că într-una din zile, Koroti a hotărât să plece cu nava sa de zbor.
După ani de zile, un grup de mineri indieni amazonieni, a fost învitat să viziteze capitala, Rio de aneiro, într-un schimb cultural. Grupul a fost dus să viziteze un muzeu, unde au văzut fotografii referitoare la misiunea Apollo 11.

În momentul când au văzut un costum de astronaut, au devenit foarte nervoși și au început să țipe, el e, el e! Specialiștii susțin că Bep Koroti a fost un astronaut care i-a vizitat. Indienii nu avuseseră acces la informații cu privire la cum arată un astronaut. Vizita la muzeu a fost prima lor ieșire din jungla amazoniană și primul lor contact cu civilizația. În estul Japoniei au fost descoperite niște statuiete care se numesc Dogu și seamănă izbitor cu niște astronauți extratereștrii. Ele au o vechime cuprinsă între 16000 și 2400 de ani vechime, spun specialiștii. Fizionomia acestor statuiete amintește de astronauții din secolul XX.

Statuetele au pe față ochelari mari, oblici. Au fost descoperite peste 15000 de astfel de statuete și nu se știe la ce foloseau. O altă bizarerie este faptul că toate statuietele au membrele inferioare distruse, iar cele superioare sunt foarte puțin dezvoltate, în comparație cu capul care este foarte mare. Egiptenii considerau Templul de la Abydos ca fiind celebru pentru că acolo se află capul lui Osiris.

Templul a devenit și mai cunoscut și căutat de cercetători, atunci când o parte din frontispiciul templului s-a prăbușit. A ieșit la iveală o gravură mai veche în care erau reprezentate rachete și avioane, un elicopter și un submarin.

Read More