Se afișează postările cu eticheta gauri de vierme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gauri de vierme. Afișați toate postările

Stephen Hawking va elucida misterul gaurilor negre

Celebrul fizician Stephen Hawking a lansat în august 2015 două noi teorii care ar putea să-i aducă un alt premiu Nobel. Teoriile revin la fenomenul de gaură neagră. Conform fizicianului, găurile negre se formează ca urmare a distrugerii unei stele masive. Se crează niște găuri sau puțuri care înghit orice formă de materie din apropierea lor.
Unde se duce această materie? Aceste găuri sunt infinite sau duc spre alt univers? În centrul galaxiei a fost descoperită o gaură neagră, de proporții gigantice, care se află la 28000 de ani lumină față de Soare.
Știința nu a putut răspunde la întrebarea, ce se întâmplă cu informațiile obiectelor care intră într-o gaură neagră?
Hawking susține că aceste informații nu se distrug, ci sunt stocate la frontiera acestor găuri, numite orizonturi. Undele care crează aceste orizonturi asigură o protecție holografică bidimensională a fiecărui obiect.
Hawking va trebui să demonstreze teoria existenței acestor unde, în fața unei comisii de specialiști.
Orizontul este o sferă plasată în jurul găurii negre. Timpul este distorsionat, în jurul unei găuri negre, din cauza gravitației care este foarte mare. Timpul se scurge mai lent. Deplasarea limbii de la ceas corespunzătoare unei secunde, în apropierea unei găuri negre se face într-o oră, o zi sau o lună.
Găurile negre se produc ca urmare a morții unei stele. Atunci când steaua și-a epuizat hidrogenul, se prăbușește sub propria gravitație și se formează o gaură neagră, care are un diametru de câțiva kilometri.
Gaura neagră descoperită în centru galaxiei are masa de 12 miliarde de ori mai mare ca cea a Soarelui.
Pentru a se mări o gaură neagră are nevoie de materie sau să fuzioneze cu o altă gaură neagră.
Hawking susține că particulele care intră într-o gaură neagră nu se mai pot întoarce în universul nostru, dar se deplasează către un alt univers.

În anul 1975, Hawking a demonstrat teoria prin care o gaură neagră emite radiații, care îi poartă numele. Orice obiect care intră în această zonă dispare, este înghițit de gaura neagră.
Dacă o gaură neagră emite radiații înseamnă că masa din care este formată se consumă și ea va dispărea. Această teorie contravine legilor cuantice care susțin că o informație cuantică nu dispare.
După zeci de ani, de la prima descoperire, Hawking revine cu teoria conform căreia informația din materia care dispare în gaura neagră este proiectată în radiațiile care se produc la nivelul zonei numit orizont.

Radiațiile sunt o copie a informației cuantice. Cea de a doua teorie a lui Hawking se referă la faptul că există posibilitatea ca informația să treacă într-un alt univers și să nu fie stocate în radiații. Rămâne să vedem ceea ce va demonstra Hawking.

Clopotul nazist, aparatul capabil sa genereze gauri de vierme

Germania nazistă a investit extrem de mult în proiecte ultrasecrete înainte, dar şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unu dintre aceste proiecte a purtat numele de “Wunderwaffe”, dar a mai fost cunoscut şi sub numele de Clopotul Nazist sau pur şi simplu Clopotul.
Ideea de bază a naziştilor a fost elaborarea unei arme extrem de puternice cu ajutorul căreia să poată cuceri întreaga planetă şi apoi să instaureze supremaţia ariană. Această armă trebuia să se folosească de gravitaţie sau chiar antigravitaţie pentru a produce unde de şoc.
Nu se cunoaşte cu exactitate, dar unii dintre specialişti sunt de părere că ceea ce însemna Clopotul nu era altceva decât o navă sau chiar un avion, capabilă să depăşească gravitaţia şi să zboare la viteze impresionante. Chiar dacă aceste detalii nu se cunoscu cu exactitate, există voci care susţin că maşinăria proiectului “Wunderwaffe” avea 3 metri înălţime şi aproximativ între 3,50 şi 4,50 metri lăţime. Motorul cu care era dotat funcţiona în baza unui sistem de propulsie electromagnetică. De asemenea, Clopotul era dotat cu 2 cilindri umpluţi cu Xerium 525, care învârteau două rotiţe în sensul invers al acelor de la ceasornic. Problema este că acest Xerium 525 este un element necunoscut, dar conferea maşinăriei proprietăţi fantastice, printre care şi culoarea violet atunci când funcţiona.
Dispozitivul misterios emitea cantităţi extraordinare de radiaţii. Specialiştii care au lucrat în preajma aparatului au suferit boli grave sau chiar au murit.
Scopul acestui dispozitiv rămâne un mister, dar se vehiculează că atunci când se regla frecvenţa şi câmpul electromagnetic atunci numeroase evenimente stranii se produceau, printre care şi generarea unei găuri de vierme.
Dispozitivul a fost adus în atenţia opiniei publice de către scriitorul Igor Witkowski, care ar fi primit informaţia de la un fost agent SS, Jakob Sporrenberg.
Proiectul nu a putut fi niciodată dus la bun sfârşit pentru că Germania a pierdut în 1945 războiul mondial. Chiar înainte de presupusa sinucidere Hitler a ordonat ca 60 dintre oamenii de ştiinţă care au lucrat la dezvoltarea proiectului să fie ucişi pentru ca duşmanul să nu intre în posesia informaţiilor.