Levitatia este o putere a creierului uman

Helena Blavatsky a avut o viață plină de enigme și mistere. La vârsta de 11 ani, mama sa moare și pe patul de moarte aceasta spune că, este fericită că nu mai trăiește ca să vadă ceea ce i se va întâmpla fiicei sale.

La vârsta de 17 ani, ea se va căsători cu viceguvernatorul Erevanului, care avea o vârstă mult mai înaintată față de a sa. Căsătoria va dura trei luni. Este liberă și aventura vieții sale poate să înceapă. În următorii 30 de ani, va face înconjurul lumii de trei ori.

În anul 1851, când Blavatsky avea 20 de ani, îl întâlnește la Londra, pe Hindu El Moria, care o sfătuiește să meargă în Tibet.

Reușește să ajungă în Tibet, zonă care în acea perioadă era interzisă europenilor și mai ales femeilor.
Timp de șapte ani, Blavatsky va rămâne în Tibet, timp în care va învăța toate practicile ezoterice budhiste. Este unica femeie care va fi în preajma preoților tibetani, de la care va învăța arta levitației.
Buddhiștii susțin că, omul poate zbura. Yoghinii, fakirii, magicienii din Tibet, cunosc secretele levitației.
Sunt martori, printre care și Blavatsky, care susțin că, preoții tibetani levitează, la o înălțime de 90 de centimetri față de sol.

Există texte budhiste, scrise în anul 526 e.n., în care sunt descrise levitațiile lui Zen, fondatorul budismului. Buddha a practicat levitația, putând să rămână suspendat în aer, timp de câteva ore.
Levitația este practicată și în zilele noastre, mai ales în Tibet și India.

Există numeroase texte ale cercetătorilor europeni și americani, care au făcut vizite în Tibet și descriu levitația preoților tibetani, numiți lamas.

Aceștia pot levita ore în șir, în poziția lotus. În Europa, Sfânta Tereza a levitat, în anul 1565, în fața a 230 de preoți catolici. Ea a descris levitația ca fiind un fenomen care se produce brusc, și în timpul căreia era conștientă.

În Italia este celebru cazul lui Deza Josef, 1603-1663, care a levitat în fața papei Urban al VIII -lea.
Cronicile rusești vorbesc despre o persoană numită Vasile care levita deasupra râului Moscova. Daniel Dewm este persoana cea mai cunoscută, care a levitat în secolul al XIX-lea. Timp de 40 de ani, el a oferit spectacole de levitație, în fața a zeci de mii de spectatori.

În timpul levitației el era în stare de inconștiență. Marc Twain și Napoleon al III-lea au fost martori la spectacolele de levitație. În anul 1934, yoghinul Maurice Wilson a încercat să leviteze deasupra Everestului. Un an mai târziu, corpul său a fost descoperit la o altitudine de 8000 de metri, aproape de vârful Everest.

 Sunt cercetători care au emis ipoteza că, levitația se datorează biogravitației. Biogravitația se formează ca urmare a undelor transmise de creier. Se crează un câmp bioenergetic, generat de creierul uman, care produce fenomenul de levitație.

Read More

Oamenii care pot pluti in aer, fenomen magnetic

Levitatia ramane o realitate, chiar daca multi nu o inteleg si o considera o dovada a supranaturalului, iar altii vad cum o realizeaza cu ajutorul unui truc.

Daca in Biblie, levitatia este interpretata ca miracol, fiind un fenomen atribuit fortelor divine, in fizica, levitatia la nivelul campurilor magnetice nu e nici un mister. Dar cum reusesc sa pluteasca oamenii, fara nici un sprijin material? Cum e posibil ca un corp uman sa invinga de unul singur forta gravitationala? Acestea sunt intrebari in fata carora stiinta se declara neputincioasa, in ciuda nenumaratelor cazuri de levitatie semnalate chiar si in istoria recenta.

Un fenomen magnetic

Doua bare de magnet se atrag. Daca inversam polii uneia din bare, barele se vor respinge cu putere. Dar, daca legam de o bobina de inductie o baterie sau o alta sursa de electricitate si lasam sa cada un inel de aluminiu pe partea care iese din interiorul bobinei, inelul va pluti in aer, parand a sfida legile gravitatiei. Pe acest principiu s-a incercat explicarea levitatiei: plutirea unui corp se datoreaza modificarii propriei noastre atractii magnetice in raport cu pamantul. Dar cum? Care e mecanismul prin care oamenii pot deveni usori ca fulgul? S-a spus ca aceasta misterioasa capacitate exista in fiecare din noi, si ca, daca nu ar fi aparut mijloacele de locomotie, toti oamenii ar fi levitat si azi. Insa acum controlul asupra levitatiei nu-l pot avea decat persoanele initiate. Cei mai renumiti posesori ai acestei capacitati ar fi yoghinii foarte avansati care fac chiar demonstratii publice de levitatie.

3 ore in aer

In scrierile vechi, se pomeneste de fantastica facultate a unor calugari de a se desprinde de pamant si de a pluti in aer cu usurinta unei pasari. Toti sfintii parinti-zburatori au fost oameni cucernici, daruiti contemplatiei, dragostei de Dumnezeu. Giuseppe Desa, nascut in 1603 la Copertina, a fost un copil firav si, dupa cum spun contemporanii, nu prea rasarit la minte. La manastirea franciscana de la Grotella, principala lui ocupatie era aceea de a zbura in jurul sfantului lacas. Martorii povestesc ca scotea un strigat ascutit si, imediat, tasnea in aer si se mentinea acolo inert. Apoi cobora lin si isi continua rugaciunile. Trimis la manastirea Sfantului Oficiu din Napoli, tanarul monah si-a continuat raidurile aeriene. Suveranul pontif Urban al VIII-lea l-a vazut cu ochii lui si a propus canonizarea lui Giuseppe Desa. Dar sanctificarea nu a mai avut loc, deoarece papa a murit. Desa s-a mutat la catedrala din Assisi unde a continuat sa zboare la 18 metri deasupra solului. Uneori ramanea in aer chiar 3 ore. Printre cei care l-au vazut au fost si eminenti oameni de cultura, printre care si un prieten al matematicianului Leibniz.

Ca pasarile cerului

Teresa d’Avila, Maria d’Agreda, autoarea lucrarii „Ciudat de Dios“, Pietro d’Alcantara, reformator al franciscanilor, parintele Suarez, unul din marii teologicieni ai veacului XVI, cu totii au simtit levitatia ca pe o forta incontrolabila, o putere ce le-a fost harazita. „Puterea soseste din afara simturilor mele, ma simt brusc inaltata de parca as fi trasa de un magnet“, marturisea Maria Villani, in secolul XVII. „Unii au incercat sa se opuna, cum a facut si Maria d’Agreda, dar a inceput sa vomite sange“, istoriseste episcopul Ximenes Santiago.

Teresa d’Avila, „s-a apucat cu mainile de rogojina pe care statea, dar s-a ridicat in aer, tinand-o in mana“, relateaza episcopul Yepes. Decolarea fara aripi sau fara alte mijloace de zbor, avand drept combustie doar forta divina, a inregistrat veritabile performante. Preafericitul Tomaso de Cori se ridica cu mare viteza pana sub acoperisul bisericii de la Civitella. Marie de Jesus Crucifie, in secolul XIX, si-a uitat o sanda in varful unui tei.

Read More