Se afișează postările cu eticheta spirit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spirit. Afișați toate postările

Cum calatorim prin intermediul corpului astral

Dedublarea este un cuvânt care a apărut în dicționar, în anul 1870 și înseamnă pierderea propriei personalități pentru a fi prezent virtual în alt loc, prin intermediul unui corp invizibil numit corp astral sau eteric. De regulă, dedublarea se produce la muribunzi, în somn, sau în momentul unor mari traume.
Psihiatru Carl Jung susținea că fiecare persoană poate realiza acest lucru, este o caracteristică a omului. Indienii considerau că a șasea putere supranaturală a omului este aceea de a zbura. La moartea unei persoane, corpul astral părăsește corpul fizic și plutește deasupra lui.
În Grecia antică se cunoaște poveste lui Hermotim, care făcea numeroase călătorii în spațiu. În Vechiul Testament, profetul Elisei s-a folosit de dedublare pentru a-i învinge pe sirieni. El a reușit să ajungă în camera regelui sirian, unde a citit strategia de război a acestuia.
Sfântul Paul descrie învierea lui Christos, spunând că nu știe dacă era în corpul său, în afara corpului, numai Dumnezeu știe.  El susține că există o coardă de argint care leagă corpul fizic de cel spiritual.
Pentru indienii din America de Nord, șamanii au puterea de a părăsi corpul fizic și dea urma sufletul morților către alte lumi.
În Tibet, există credința că există un principiu spiritual capabil să producă apariția materială a unor forme mentale, numite tulpas. Aceștia pot lua forma unei persoane, a unui animal sau peisaj. Alexandra David Neel a fost prima europeană care, în anul 1927, a reușit să asiste la secvențe de apariţie a celebrilor tulpas. Pentru un lama tibetan, universul este o simplă viziune mentală.
Ea descrie apariția tulpas ca fiind condiționată de o stare de meditație, de exerciții de respirație care aprofundează mentalul. Referitor la tulpas, occidentalii au două ipoteze. Prima se referă la halucinații, iar cea de a doua se referă la producerea unui puternic sentiment de sugestie.

Helena Blavatsky, întemeietoarea Societății teosofice, susținea că sunt anumite persoane care pot vedea aura altor persoane. Ridicarea către cer se face printr-o poartă numită glanda pineală, care se află în creier. Decartes considera glanda pineală ca fiind locul sufletului și este organul răspunzător de dedublare. Ea mai este numită al treilea ochi. Este locul unde se face conjuncția dintre spirit și corp. Mari personalități ale lumii au susținut că s-au dedublat. Printre aceștia celebrul scriitor, Hemingway, sau Charles Lindbergh.
Lindbergh rămâne în istorie prin faptul că a fost primul aviator care a traversat solitar Atlanticul. În una din cărțile sale el a povestit că, în timpul acestui zbor, după 20 de ore, era în afara materiei și a timpului. A simțit cum corpul său astral plutește și părăsește avionul, lăsând în interiorul acestuia corpul fizic. Robert Monroe a povestit în cartea sa, Călătorii în afara corpului, că în doi ani a avut 589 de dedublări. 60% dintre acestea s-au produs noaptea.
40% și le-a provocat el însuși.
Toate dedublările s-au făcut cu producerea unei mari temperaturi, în interiorul corpului. Un caz deosebit de interesant s-a produs în anul 1845, la Riga. Emilie Sagee era profesoară la una dintre școlile din oraș. Elevii săi au povestit că, în timpul orelor, Sagee se dedubla. Lângă corpul ei fizic, apărea o siluetă, identică cu cea a profesoarei.
Raymond Moody, autorul cărții Viață După Viață, susține că sunt câteva caracteristici ale dedublării, care s-au repetat la subiecții acestui fenomen.
În primul rând este vorba despre o călătorie într-un spațiu, care nu este tridimensional. Toți subiecții au avut capacitatea de a auzi verdictul pe care medicii, aflați în apropiere îl dădeau. Alte caracteristici ale dedublării sunt sentimentul de serenitate, aud o muzică odihnitoare, tunelul de trecere, întâlnirea cu ființe luminoase, limita graniței între viață și moarte, derularea vieții în secvențe și reîntoarcerea la corpul fizic.

Enigme ale reincarnarii

Ryan, un copil american, în vârstă de zece ani, este convins că a trăit într-o viață anterioară. El a făcut niște declarații tulburătoare.
Totul a început când el avea vârsta de cinci ani, când Ryan, în fiecare noapte, se trezea urlând și susținând că el a trăit o altă viață. Mama sa care era de religie baptistă nu a crezut ceea ce copilul declara, în fiecare zi, nu era posibil. Religia îi interzicea să creadă în reîncarnare. Din cauza religiei sale, a ținut secret acest lucru mult timp. Nu a relatat aceste lucruri nici familiei, nici medicilor.
Într-o zi, când mama citea o revistă despre Hollyood, Ryan a pus degetul pe o fotografie și a susținut că el a fost acea persoană, într-o viață anterioară. Speriată, mama lui Ryan a apelat la unul dintre cei mai mari psihiatrii din SUA.
Ryan i-a povestit medicului că a trăit la Hollyood, a jucat în filme, pronunța mereu cuvântul Rox, s-a plimbat la Paris și în croaziere foarte scumpe și că a avut două surori. Mama sa, împreună cu psihiatrul, au cercetat arhivele de la Hollyood și au descoperit că persoana despre care vorbea fiul său se numise Marty Martin, lucrase la Hollyood. El locuise pe strada Roxbury.
Martin fusese o persoană influentă la Hollyood, avea vapoare scumpe și adora Parisul, unde fusese de mai multe ori. Psihiatrul a contactat-o pe fiica lui Martin care i-a confirmat toate aceste întâmplări, care corespundeau cu ceea ce susținea copilul.
Copilul susținea că Martin a murit la vârsta de 61 de ani. În realitate, pe certificatul de deces al acestuia vârsta era de 59 de ani. După mai multe investigații, psihiatrul a descoperit că vârsta reală la care murise Martin era de 61 de ani.
Un alt caz la fel de interesant este cel al lui Ken. El este jurnalist și lucrează pentru forțele aeriene australiene. Din copilărie a fost obsedat de avioane și aviație în general. În copilărie, susținea că a luat parte la atacurile aeriene asupra Germaniei, explicând cu lux de amănunt tot ceea ce a trăit și suferit în timpul războiului. El a intrat în contact cu un medium care i-a confirmat faptul că el a luptat în război și că murise într-un accident de avion.
Norma Macaulay este o mamă care trăiește cu cei doi fii, Martin și Cameron, la Glasgow. Cameron a susținut că el a trăit într-o viață anterioară într-o insulă numită Barra, împreună cu părinții săi și cele trei surori, într-o casă cu fațada albă. Deplasându-se în insula Barra, mama lui Cameron a descoperit casa în care copilul susținea că a trăi, precum și urmași ai familiei, care au confirmat cele spuse de copil.
Plecând de la această credință buddhistă, care susține că am avut vieți anterioare și ne-am reîncarnat, numeroși specialiști și-au dedicat studiile fenomenului reîncarnării.
Specialiștii susțin că în ceea ce privește trecutul, alte vieți, copiii sunt mai apropiați. Mintea lor nu a fost rescrisă de întâmplările din viața recentă. Adulții care își amintesc de viețile anterioare au suferit de regulă șocuri emoționale care determină aceste flashuri. Fobiile și coșmarurile sunt efectele unor traume petrecute în viețile anterioare. Mai mult, specialiștii susțin că unele semne din naștere sau ticuri, provin dintr-o altă viață anterioară, când subiectul a suferit o traumă.