Plante care au grija de sanatatea ficatului tau

Stresul, oboseala, alimentația dezechilibrată și virusurile hepatice au consecințe nefaste asupra ficatului. Din fericire, farmacia verde ne oferă numeroase emedii care au grijă de acest organ.

Obiceiurile nesănătoase, cum sunt dieta bogată în grăsimi și alimentele care se digeră greu, nopțile albe și stresul afectează activitatea ficatului. Acesta secretă bilă pentru digestie, filtrează substanțele nutritive de toxine, neutralizează și elimină reziduurile din organism.
Un ficat suprasolicitat începe să dea semne de îmbolnăvire prin oboseală inexplicabilă, limbă încărcată, greață, dureri în partea dreaptă, lipsa poftei de mâncare, miros neplăcut al gurii.

Armurariul, pentru cura de detoxificare
Fitoterapeuții spun că un ficat încărcat trebuie detoxificat. Curele cu armurariu sunt eficiente în acest caz. Armurariul este o plantă utilizată des în medicina naturistă, pentru că are proprietăți antioxidante și de stimulare a capacității de regenerare a ficatului.
Se folosesc fructele și semințele uscate și mărunțite ori sub formă de extract. Poți face infuzie dintr-o lingură şi jumătate de fructe de armurariu măcinate, la o cană cu apă, pe care o laşi la infuzat timp de 15 minute. Se beau 3 căni pe zi, în cure de 3-4 săptămâni.
Poți lua și 1-2 linguri pe zi de ulei extravirgin din semințe de armurariu sau, înainte de mese, câte 1 linguriță rasă de pulbere din plantă.

Anghinarea ajută în ciroză
Supranumită și planta ficatului, anghinarea oferă multe beneficii acestui organ. Stimulează secreția de lichid biliar și, datorită cinarinei din compoziție, ajută la eliminarea reziduurilor din celulele hepatice. O altă substanță binefăcătoare ficatului este luteolina.
Aceasta stimulează metabolizarea grăsimilor și împiedică acumularea lor în ficat, „îngrășându-l“. Fitoterapeuții recomandă anghinarea pentru efectul său puternic hepatoprotector în afecțiuni precum hepatite cronice, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică. Poți consuma anghinarea ca atare, în salată.

Păpădia, indicată în hepatite
Proprietățile păpădiei o recomandă în tratamentele naturiste pentru combaterea calculilor biliari, a anemiei, a colesterolului „rău“ și în tulburările circulatorii.
Păpădia este utilă și în curele de detoxificare, când se consumă ceaiuri, infuzii și salate cu frunze de păpădie. Substanțele din plantă ameliorează și simptomele care însoțesc hepatitele A, B, C.
În aceste situații, se fac cure cu ceai de păpădie, care se consumă dimineața, pe stomacul gol, și seara, înainte de culcare. Curele se țin 3 luni. De asemenea, ceaiul de păpădie ajuta ficatul să metabolizeze alcoolul.

Sulfina regenerează celulele hepatice
Un alt remediu naturist care protejează sănătatea ficatului este sulfina. De la această plantă se folosesc ramurile înflorite, care au proprietăți excelente în regenerarea celulelor ficatului. Fă infuzie dintr-o linguriță de flori mărunțite și uscate la 1 cană de apă și bea 1-2 pe zi, timp de 3 săptămâni. Pe lângă efectul de regenerare celulară, sulfina are rol și de stimulare a activității ficatului.

Cicoarea stimulează funcția hepatică
De la cicoare se folosește partea aeriană și rădăcinile, sub formă de infuzie - 30 g de plantă la 1 litru de apă, o ceașcă înainte de mese – sau decoct din rădăcină, care este mai puternic decât cel din plantă.
Poți prepara decoctul din 15-30 g de rădăcină uscată și mărunțită la 1 litru de apă, fierbi 5 minute, apoi lași deoparte încă 15 minute înainte de a-l consuma. Cicoarea este un tonic general, favorizează digestia și stimulează funcțiile hepatice, fiind de ajutor în dischinezii biliare, colici biliare, hepatite cronice și acute.

Orzul verde îi ajută pe cei cu boli ale ficatului
În afecțiuni hepatice cura cu orz verde aduce beneficii, pentru că această plantă este un extraordinar rezervor de vitamine și minerale, spune fitoterapeutul Ruxandra Constantina. Conține vitaminele B1, B2, B6, B12, E, C, minerale (fier, calciu, mangan, magneziu, molibden, germaniu, zinc, cupru, litiu), aminoacizi, polizaharide, acizi grași esențiali, clorofilă și antioxidanți.
De asemenea, orzul conține superoxid dismutază (SOD), o enzimă activă care are o capacitate antioxidantă foarte mare de a revitaliza fizic și psihic organismul.
Orzul verde poate fi administrat sub formă de pulbere, 1 linguriță de praf de orz verde dizolvat în 200 ml de apă plată sau suc de fructe. Se beau 2-3 doze, în prima parte a zilei, înainte de masă.

Dr. Ruxandra Constantina
Centrul de Terapii Naturiste Sanavit Consult, București
Telefon: 0733.299.355

Se recomandă să facem periodic cure de detoxificare, utilizând produse naturiste care să ajute și la regenerarea hepatică. În acest sens, putem folosi plante cu acțiune coleretic-colagogă și hepatoprotectoare, cum sunt anghinarea, cicoarea, coada-șoricelului, aloe, rostopasca, armurariul, sunătoarea, gențiana, ungurașul, păpădia și rozmarinul.
În combinație, putem consuma ca atare sau sub formă de ceaiuri plante depurative ale sângelui, cum sunt țelina, aloe, anghinarea, brusturele, mesteacănul, cicoarea, urzica și socul.

Read More

Ceaiuri din plante pentru transpiratia in exces

Canicula, stresul, oboseala, obezitatea, menopauza şi unele afecţiuni sunt câteva dintre cauzele care favorizează transpiraţia în exces, reacţie cunoscută şi sub numele de hiperhidroză.

Transpiraţie abundentă poate să apară la nivelul palmelor, axilelor, tălpilor sau a spatelui şi variază în funcţie de o serie de factori: persoană, vârstă, dietă, tipul de activitate sau igienă personală. ”Până la un punct, transpiraţia este un fenomen normal. Când se manifestă în exces, prin hipersudoraţie, organismul încearcă să-şi regleze temperatura.

În astfel de situaţii, terapia cu unele plante cu efect antiseptic şi antiinflamator joacă un rol major deoarece diminuează transpiraţia excesivă, înlătură pericolul iritării pielii şi atenuează mirosul neplăcut al sudorii,” precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Plantele medicinale antisudorifice se folosesc atât intern, cât şi extern. Iată cele mai eficiente plante cu proprietăţi antiperspirante!

Infuzia de salvie

Este apreciată ca un bun remediu împotriva transpiraţiei nocturne. Se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită. Se consumă câte două căni de infuzie pe zi, iar prima se bea dimineaţa, pe stomacul gol. A doua cană se bea pe parcursul zilei. Infuzia de salvie este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece reduce cantitatea de lapte. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 20 de zile.

Infuzia de busuioc

limitează transpiraţia excesivă - generală sau parţială. Ceaiul se prepară din zece frunze uscate şi o cană de apă clocotită. Zilnic, se consumă câte două căni de infuzie. În paralel cu cele două porţii zilnice de ceai, cu o astfel de infuzie se spală şi axilele şi are efectul unui foarte bun antiperspirant. Mirosul neplăcut se elimină, treptat, din tegument. Tratamentul trebuie urmat cel puţin patru săptămâni.

Frunzele de nuc

Se folosesc sub formă de infuzie simplă sau concentrată. Infuzia simplă se prepară dintr-o linguriţă de frunze uscate care se infuzează într-o cană de apă clocotită, timp de 15 minute.

Din acest ceai, zilnic, se beau câte două căni. Infuzia concentrată se prepară din trei linguri de frunze uscate şi dintr-o cană de apă clocotită; din acest remediu se administrează câte trei linguri pe zi după fiecare masă principală. Un leac foarte bun, cu efecte de durată, este decoctul superconcentrat, care se obţine prin fierberea a 500 g frunze uscate, în trei litri de apă, timp de 20 de minute. Tratamentul cu acest decoct trebuie urmat un interval de cel puţin zece zile.

Ceaiul de levănţică limitează cantitativ transpiraţia la nivelul subsuorilor şi feţei. Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită. De asemenea, pentru a spori efectul antimicrobian al terapiei se adaugă câte cinci picături într-un litru de apă caldă. Cu un burete înmuiat în această soluţie, se spală axilele şi picioarele.

Menta este un aliat valoros în tratamentul intern şi extern al sudoraţiei, deoarece elimină mirosul urât al acesteia şi revigorează zonele afectate. Se consumă zilnic câte o infuzie, care se prepară dintr-o linguriţă de frunze şi dintr-o cană de apă clocotită.

Pentru uz extern se foloseşte decoctul, care se prepară din zece linguri de plantă uscată care se fierb în trei litri de apă, vreme de cinci minute. Când decoctul este călduţ, se tamponează axilele cu un burete îmbibat în decoct. Tratamentul se repetă de trei ori pe săptămână.

Read More