La 17 decembrie 1970, la o
întâlnire cu studenții și cadrele didactice universitare de la
Universitatea Politehnică din București, savantul Henri Coandă a făcut o
declarație surprizătoare: omul ar putea călători spre stele cu o viteză
fantastică, folosind pentru propulsie propria sa energie.
Biografia lui Henri Coandă conține și
file albe. Se pare că savantul a lucrat și pentru un program german,
având ca obiect proiectarea unor aparate de zbor destinate spațiului
cosmic. Ceea ce puțini știu este faptul că Henri Coandă a fost judecat
în Franța pentru înaltă trădare și a fost la un pas de a fi împușcat.
Potrivit declarației sale, proiecta și experimenta aparate de zbor de
formă lenticulară în Africa de Nord, între anii 1938 – 1939.
Primele aparate din seria OZN-urilor
terestre proiectate de Henri Coandă, zburau fără echipaj uman din cauza
accelerației violente pe care o dezvoltau. Aparatele germane pentru zbor
cosmic din seria Vril și Haunebu, ce au fost
construite în anul 1944 conform documentelor găsite de Aliați în
arhivele secrete ale SS, este posibil să fie proiectate pe baza
experimentelor făcute de Henri Coandă. Programul german prevedea și
construcția navei Andromeda până la sfârșitul anului 1945, cu o
lungime de 139 metri și viteză teoretic nelimitată în spatiul cosmic.
În ce măsură a fost implicat Coandă în aceste proiecte, ar trebui să
elucideze biografii săi apolitici. Savant multilateral, Coandă a fost
preocupat şi de unele probleme din biologie.
Era ştiut că fiinţele vii generează,
omnidirecţional în spaţiu, energii ce intră în componența biocâmpului.
Biocâmpul se extinde de la limita de separare a organismului viu față de
mediul ambiant și se continuă pe distanţe nedeterminabile. După unii
cercetători, biocâmpul este format din energii slabe. După opinia lui
Henri Coandă, biocâmpul conține energii foarte puternice.
Atâta doar că, propagându-se în toate
direcţiile în spaţiu, are loc o echilibrare a energiilor emise de
fiinţele vii. Omul, spunea Henri Coandă, generează în biocâmpul său o
energie corpusculară colosală, pe care a denumit-o emisie de gravitoni.
Gravitonii sunt capabili să propulseze omul în spaţiul cosmic, cu o
viteză fantastică. După părerea savantului, ar trebui proiectat un
dispozitiv tehnic de ecranare și direcționare a gravitonilor, pentru a
li se imprima o direcţie şi un sens prestabilite.
Şi, desigur, să fie pus la punct un
procedeu tehnic de prezervare a vieţii omului la asemenea viteze. Erau
doar în fază de idee dispozitivele tehnice despre care vorbea Coandă,
sau au fost proiectate și realizate de către savant? Întâmplător sau
nu, acest aspect al activităţii lui Henri Coandă este deocamdată omis de
biografii săi.
