Spiritismul este mai mult decat o doctrina

Când vorbim despre spiritism ne imaginăm că niște persoane stau în jurul unei mese, masa se va mișca și noi vom putea comunica cu cei morți.  Lucrurile sunt mult mai complicate decât par. Spiritismul este o doctrină filosofică.

La jumătatea secolului al XIX lea, mulți filosofi și oameni de știință erau încredințați că entități materiale și spirite populează lumea, nevăzute, dar reale, iar comunicarea oamenilor cu acestea era perfect posibilă, în anumite condiții. Una dintre personalitățile care s-a ocupat de această doctrină a fost Emanuel Swedwnbor, care la vârsta de 56 de ani, a intrat într-o fază stranie a vieții, a început să vorbească despre spirite, îngeri, demoni, să susțină că a vorbit cu aceștia, că a vizitat Raiul și Iadul. Spiritismul avea o mare amprentă de misticism creștin.

Au urmat surorile Fox, Leah și Catherine, a căror faimă a depășit granițele Americii. Ele locuiau într-o casă din New York și începând cu 1848 au început să organizeze ședințe de spiritism, în propria casă, unde se auzeau zgomote ciudate.  Cu ajutorul unui medium, ele au intrat în comunicare cu un vânzător ambulant care fusese omorât în casa lor.  Ciudat este faptul că la cererea celor două surori, autoritățile au început căutările în casa lor și au descoperit în pivniță, un schelet, îngropat. S-a dovedit că scheletul era al acelui vânzător.

Surorile au devenit celebre peste noapte și au început să explice lumii, tehnicile pe care le foloseau în ședințele de spiritism.
Spiritele puneau stăpânire pe una dintre surori și aceasta începea să scrie automat sau să poarte discuții cu entități necunoscute.
Mai târziu, conceptul a fost aprofundat de către Allan Kardec care a susținut că a fost martorul unor fenomene, pe care le-a pus pe seama unor entități imateriale.

În cărțile pe care le-a scris el susține următoarele principii. Dumnezeu există și este definit drept inteligența supremă și cauza supremă a tuturor lucrurilor Există spirite și entități imateriale, la origine imperfecte și neștiutoare, dar care dețin capacitatea de a se autoperfecționa, de a evolua. Autoperfecționarea are loc prin reîncarnare, în decursul vieților succesive, când spiritul întâmpină multe obstacole și neajunsuri și este obligat să se perfecționezeSpiritele fac parte din natură și în această calitate pot comunica și influenţa viața celor vii.

Multe planete sunt locuite

La început se foloseau mese simple, pentru ședințele de spiritism, în jurul cărora erau așezate persoane care aveau mâinile așezate pe tăblia mesei. Mai târziu au fost construite planșete speciale, cu ajutorul cărora subiecții puteau percepe mai ușor, mesajul spiritelor. Mai târziu a fost inventată o plăcuță indicator, numită Quija, care se mișca, arătând anumite litere care formau mesajul.

Alte moduri de manifestarea spiritelor era prin scriere automată a unei persoane, care intrase în transă, mâna acestuia se mișca și scria involuntar de dorința lui, mai mult, acesta cu o voce total deosebită de a sa, începea să vorbească, transmițând anumite mesaje.
Mulți s-au întrebat dacă Hașdeu a fost nebun sau într-adevăr, ședințele de spiritism l-au ajutat să discute cu fiica sa, Iulia.  După ce a construit la cimitirul Bellu, un templu la mormântul Iuliei, a început construcția muzeului de la Câmpina. Este interesant faptul că această construcție este marcată de cifrele magice trei și șapte. Trei turnuri, trei pivnițe, șapte scări, trei camere colorate în roșu, verde și albastru.

În camera ședințelor de spiritism se află o statuie a lui Iisus, un porumbel de piatră, o lunetă astronomică și un sfeșnic. Castelul are multe simboluri masonice. Cupola castelului este albastră, precum cerul. Scaunele au formă triunghiulară. La intrare există o ușă masivă, circulară care este încadrată de două tronuri de piatră, pe care sunt săpate cele șapte reîncarnări ale Iuliei. Fundația castelului are forma unei cruci. În birou există o ciudată gaură în perete, prin care, susținea Hașdeu, sufletul Iuliei pătrundea din sala de spiritism în birou.

Pentru cititorii sceptici la acest subiect, vreau să vă reamintesc ceea ce a spus Einstein, referitor la moarte. Într-o lume lipsită de spațiu și timp, moartea nu există. Nemurirea nu înseamnă existența perpetuă într-un timp nesfârșit, ci locuiește, mai degrabă, în afara timpului cu totul, a completat Robert Lanza, profesor de medicină.

Energia nu dispare la moarte. Una dintre axiomele științifice este aceea că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată sau distrusă.
El susține în teoriile sale existența universurilor multiple. Teoria este aprofundată de biocentrism. Moartea nu există în aceste universuri, în mod real. Universurile există simultan, indiferent ce se întâmplă în ele. Moartea nu există. Există doar o trecere.