În timp ce toată lumea are ochii
îndreptați către spațiu, în căutarea vieții extraterestre, ecosisteme
rămân neexplorate și sunt sub ochii noștri.
O echipă de cercetători a forat crusta
oceanică, în apele Japoniei. La 2,5 kilometri, în profunzime, căldura și
presiunea sunt intense. Mâncarea este limitată. Lumina soarelui nu
pătrunde niciodată.
Ne așteptam ca oamenii de știință să
descopere o faună exotică. Ei bine, nu. Au fost descoperite bacterii
banale, foarte apropiate de cele care trăiesc la suprafață. La
suprafață, un metru pătrat conține miliarde de bacterii, în profunzime
de la 10 la 10000.
Acum 23 de milioane de ani, coasta
nord-vestică a Japoniei, semăna cu Florida. Existau lagune. În timp,
lagunele au fost înghițite de ape, din cauza mișcării
continentelor. Bacteriile descoperite în aceste ape pot fi considerate
urmașele celor de acum 23 de milioane de ani, care s-au adaptat la noile
condiții de viață.
Sunt oceanografi care nu susțin această
ipoteză, ei spun că aceste bacterii sunt aceleași, de acum 23 de
milioane de ani. Ei le numesc fosile vii. Nu se știe care este pragul de
reînnoire a celulelor. Este vorba despre o biomasă foarte veche, dar
activă. Cercetătorii au detectat urme chimice de viață, la 4 kilometri
sub planșeul marin.
Ne punem întrebarea dacă Pământul este
populat intraterestru? Dacă există credința că la miliarde de ani
lumină, de planeta noastră, există viață, de ce nu am accepta ipoteza că
în profunzimea Pământului există viață?
Să ne aducem aminte despre orașul
legendar Agartha care este asociat cu civilizațiile Mu, lemuriene sau
atlantide. În anul 1908, Willis Emerson scrie în una dintre cărțile
sale, despre călătoria unui marinar, Olaf Jansen, timp de doi ani, în
orașe subterane.
Civilizația pe care a descoperit-o în
orașele subterane era formată din blonzi, cu ochi albaștri, înalți,
asemuiți cu niște dumnezei. Unii dintre aceștia erau războinici,
manipulatori, alții erau binevoitori cu ceea ce numim, omenirea.
Pentru mulți, intertereștrii sunt
supraviețuitori din Atlantida sau din Lemur, care au dus cu ei, în
subteran, cunoștințele și textele sacre. În fapt, Agartha conservă toate
cunoștințele pierdute ale lumii și textele sacre.
Pentru alții, ei sunt civilizații
extraterestre. În lumea occidentală termenul de Agartha a fost utilizat
de către alchimistul Saint Yves Alveydre, marchiz breton, în anul
1842. El avea strânse legături cu reprezentanți ai curții țariste, unde a
întâlnit inițiați ai mănăstirilor asiatice. O parte din zona asiatică
era colonie țaristă.
El a scris mai multe cărți în care
susține că, inițiații asiatici i-au povestit despre Agartha, orașul
meditației, al lumii pacifiste și despre Shambala, orașul războinicilor,
al ucigașilor.
În călătoriile pe care le-a făcut în
Mongolia și China a întâlnit inițiați care i-au povestit că în Agartha
sunt toate forțele necunoscute ale lumii. Acolo, departe de ochii lumii,
sunt păstrate secretele lumii.
După cel de al Doilea Război Mondial, un
mare inițiat tibetan, Kut Humi, a scris o carte în care vorbește despre
spiritualitatea din Agartha. Știința spirituală este singura care poate
reabilita și transforma ființa umană, în sens integral și
transcendental.
În Agartha, din timp în timp, se reunește un consiliu care deține forța
cosmică, puterea magică, marea înțelepciune divină. Este locul unde
forțele psihice, astrale, spirituale se reunesc. El susține că a fost o
legătură strânsă între grupul Thule, de orientare nazistă și agarthieni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu