Se afișează postările cu eticheta minciuna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta minciuna. Afișați toate postările

De ce minte un copil

 De la cele mai naive și până la cazuri ceva mai serioase, ce pot ascunde și anumite deviații de comportament, copiii obișnuiesc să mai spună câteva minciunele. Chiar dacă îl „ameninți” că îi va crește nasul ca lui Pinocchio, situația se tot repetă. Ce e de făcut?
Copiii spun minciuni din mai multe motive, în funcție de situație și de ceea ce simt pe moment. În general pentru a:

•    acoperi ceva, în speranța că vor evita consecințele sau pedeapsa
•    se feri de comportamentul autoritar al părinților
•    a-i impresiona pe alții
•    câștiga atenția, chiar și atunci când sunt constienți că cei care ascultă știu deja adevărul
•    obține ceva, de exemplu, spunând bunicilor: "Mama mă lasă să mănânc acadele înainte de cină"
•    a-și imita părinții

Care este momentul în care încep să mintă
Copiii pot învăța să spună minciuni încă de la o vârstă fragedă, de obicei, de la 3 ani. Acest lucru se suprapune cu momentul în care ei realizează că adulții nu le pot citi gândurile și că pot da piste false părinților, pentru a ieși din necaz sau pentru a-și acoperi un prieten sau un frate. Obișnuiți cu universul poveștilor, copiii nu pot discerne între realitate, minciuni și fabulații.

În general, copiii mint cel mai mult între vârstele de  4 și 6 ani și pot deveni actori destul de pricepuți, limbajul corpului fiindu-le aliatul perfect.
Studiile sugerează că un copil de 4 ani poate să mintă o dată la două ore, în timp ce, odată cu înaintarea în vârstă, pe la 6 ani, o poate face la fiecare 90 de minute.

Pe la 6-7 ani, copiii discern între adevăr și minciună
Ajunși la vârsta școlară, minciunile lor devin mai sofisticate, în măsura în care vocabularul lor se dezvoltă și înțeleg mai bine modul în care gândesc celelalte persoane. La 8 ani, copiii ating o așa-numită maturitate în ale minciunilor.

Ce pot face părinții
Fii pozitiv și încearcă să discuți cu el despre importanța onestității în familia voastră și în societate. Îi poți spune că apreciezi momentele de sinceritate și că te simți dezamăgită atunci când te minte. În general, este bine să-l înveți pe copilul tău, de la vârste fragede, valoarea pe care o are adevărul, în loc să-l pedepsești pentru orice boacănă ascunsă în spatele minuciunii spuse.
De asemenea, laudă-l de fiecare dată când este onest. Uneori, minciunile sunt o refexie a nevoilor sau temerilor copilului. De aceea, încearcă să afli ce anume l-a determinat să ajungă la a spune neadevăruri.

Sfaturi care-l vor încuraja să fie onest
•    Ajută-ți copilul să evite situațiile în care ar fi nevoit să mintă. De exemplu, în momentul în care observi că a vărsat ceva în bucătărie, îi poți spune pe un ton calm că ai observat micul incident: „Am văzut ce s-a întâmplat... hai cu mine să curățăm împreună!”.

•    Asigură-te că există câteva reguli simple la voi în casă. Copiii tind să se comporte în limite acceptabile, dacă știu de la început barierele.

•    Atunci când copilul vine la tine pentru a se confesa cu privire la o boacănă făcută, încearcă să-l lauzi pentru sinceritate. Este important pentru el să știe că vei reacționa pozitiv și înțelegător în situații care, poate, nu au depins de el. Arătându-i latura ta prietenoasă va conta mult în relația voastră de peste ani.

•    În cazul în care cel mic a făcut o obișnuință din a te minți, fă-l să înțeleagă că nu tolerezi așa ceva. Explică-i calm de ce nu este indicat să facă asta și spune-i că în astfel de condiții nu vei putea avea încredere în el pe viitor. Ulterior, poți încerca să afli ce s-a întâmplat și de ce a simțit nevoia să te mintă. Dacă este un lucru care poatefi reparat, fii alături de el și ajută-l.

•    Încearcă să eviți, pe cât posibil, să-ți numești copilul "mincinos". Acest gen de etichetare, într-un moment și așa tensionat, îi poate afecta negativ stima de sine sau poate duce la chiar și mai multă minciună.

INFO: Copiilor le place să inventeze lucruri, iar momentele în care ajung să exagereze anumite povești sunt menite să le dea savoare. Imaginația bogată este primul semn că cel mic se dezvoltă armonios și că nivelul de inteligență este în acord cu vârsta sa.

Cum se poate separa minciuna de adevar

Specialiștii susțin că limbajul nonverbal reprezintă 90% din ceea ce se numește comunicare. Limbajul corpului poate exprima oboseală, frică, anxietate, mulțumire. Amintiți-vă de actorii de pantomimă. Ore întregi ei comunică numai prin limbajul nonverbal.
Ne mișcăm corpul în timpul unei discuții importante. Se spune că ne ajută mentalul în efortul pe care îl solicită discuția. Înclinarea capului, mișcările mâinilor, privirea, toate acestea ne fac să ne dăm seama dacă mesajul discuției noastre a avut sau nu succes. Specialiștii susțin că lipsa contactului vizual, trebuie să ne pună pe gânduri. Dacă nu ne privește cineva în ochi, este o problemă.
Dacă cineva ne privește, în timpul discuției, fruntea sau părul, trebuie să înțelegem că este o persoană autoritară și care se consideră că ne este superioară. Dacă persoana cu care purtăm o discuție își atinge în mod repetat fața, cu siguranță, aceasta ne minte. Inexpresivitatea facială denotă un om cu sânge rece, agresiv.
Dacă cineva își pune ambele brațe pe piept, înseamnă că subconștientul acestuia încearcă să se apere de interlocutor, are o teamă sau o reținere. Dacă ne trosnim degetele înseamnă că suntem plictisiți. Dacă ținem mâinile la vedere înseamnă că suntem persoane pozitive și sincere. Dacă ne acoperim o mână cu alta înseamnă că avem sentimente contradictorii. Pumnul strâns, buzele strânse, înseamnă că suntem agresivi, nervoși.
Psihologii au făcut numeroase cercetări în acest sens și au tras concluzii interesante, care ar putea să ne facă să percepem corpul, nu doar ca o anvelopă exterioară. Toți alergătorii care câștigă o cursă și trec linia de sosire vor ridica brațele. Sportivii intervievați au spus că fac acest lucru pentru că așa simt în acel moment și nu pentru că s-ar imita unii pe alții. Același gest îl fac și sportivii care sunt orbi.
Sunt specialiști americani care susțin că dacă privim doar o secundă poza candidaților la un fotoliu de politician, ne putem da seama care va fi câștigător.
Nonverbalul determină ceea ce credem despre noi, dar și despre cei cu care interacționăm.
Psihologii au demonstrat că bărbații puternici au nevoie de hormoni de tip testosteron și mai puțin de hormonul stresului, cortizol. Cei puternici sunt în permanență într-o stare de apărare și atac. Cu alte cuvinte, ei au nevoie de testosteroni, mai mult decât persoanele care obosesc mai repede și au probleme mari cu stresul.
Au fost efectuate experimente pe subiecți, în care aceștia erau rugați să se simtă pentru două minute oameni puternici sau slabi. Modificările hormonale, dar și limbajul nonverbal, au înregistrat schimbări considerabile. Psihologii susțin că limbajul corpului acționează asupra creierului. Creierul se modelează în funcție de acest limbaj. Pentru a cunoaște mai bine o persoană specialiștii au propus unui grup să urmărească un film cu persoana respectivă, fără sonor. Rezultatul a fost devastator. De multe ori cuvintele ne distrag atenția de la limbajul corpului și nu putem sesiza aspecte sau stări importante la partenerul de discuție.
Specialiștii susțin că limbajul nonverbal se poate observa analizând mersul unei picioare. Interesant este faptul că mimica feței ne poate duce în eroare, spun psihologii. Mersul și picioarele nu mint niciodată.
Există 40 de tipuri de mers. Dacă vrem cu adevărat să descoperim o persoană, fără a face conversație cu ea, trebuie să-i observăm mersul și poziția picioarelor. Toți am învățat să afișăm un zâmbet fals, dar uităm de picioare, zonă care nu ni se pare importantă în situații descrise mai sus.
Se spune că persoanele care ne mint, încetează orice mișcare a picioarelor, ei canalizându-și toată atenția către minciuna pe care o vor spune. Contactul vizual este un punct forte al limbajului nonverbal. Trebuie să privim pupila interlocutorului și ne dăm seama de anumite lucruri. Dacă pupila se dilată, înseamnă că avem de-a face cu o persoană care nu ne minte. Un bărbat care iubește o femeie și pe care vrea să o sărute, o va privi spre gât și buze.