Evolutia spirituala a omului, copiii de cristal

În ultimele trei decenii s-a scris destul de mult pe marginea subiectului care se referea la aşa-zişii „copii indigo”, iar în ultimii ani se vehiculează tot mai des termenul de „copii de cristal”.

Atât copiii „indigo” cât şi cei de „cristal” nu doar se comportă diferit faţă de restul fiinţelor umane, dar ei chiar gândesc într-o altă paradigmă şi sunt spiritual diferiţi de predecesorii lor. Corpurile lor subtile (în special corpurile eteric, astral şi mental) sunt deja mult mai dezvoltate şi ei sunt „conectaţi” în mod diferit la întreaga Creaţie, care pentru cei mai mulţi oameni reprezintă o mare necunoscută.

Întrucât aceşti copii reprezintă următorul pas al umanităţii pe scara evoluţiei sale, ei aduc în această lume un tip nou de energie, mult mai elevată şi rafinată decât cea cunoscută în prezent. Se ştie deja că cea mai mare parte din creierul fiinţei umane şi din ADN-ul ei este „nefolosit” şi tocmai de aceea oamenii de ştiinţă, în ignoranţa lor, s-au grăbit să-l denumească „ADN rebut”. În realitate, imensul procentaj de 97% reprezintă potenţialitatea extraordinară ce aşteaptă doar să fie activată în mod corespunzător.
Fiecare fiinţă umană are acces la această potenţialitate practic infinită de acţiune şi gândire, de rezonanţă cu toate aspectele din Universul manifestat şi chiar şi dincolo de acesta, în transcendență. Totuşi, coborârea în planul 3D (planul fizic) al fiinţei umane a atras într-un fel şi această „blocare” a capacităţilor inerente fiecărei fiinţe; a fost ca o „deconectare”, ca o închidere temporară a luminii, pentru a se putea astfel respecta regulile şi restricţiile specifice planului fizic de manifestare.

Pentru copiii „indigo” şi cei de „cristal”, energia coboară din planurile subtile ale Manifestării prin creştet până la baza coloanei şi apoi urcă din nou spre creştet într-un mod spiralat, creând astfel spirale de lumină „angelice”. Ca urmare, aceşti copii sunt mult mai energici şi au la dispoziţie o rezervă mult mai mare de vitalitate şi de acţiune eficienta decât ceilalți copii obișnuiți.
Copiii „indigo” au tendinţa să manifeste cu putere energia activităţii şi creativităţii lor şi adeseori ei sunt catalogaţi ca fiind hiperactivi sau având sindromul ADHD, o tulburare comportamentală foarte des întâlnită la copii, care semnifică lipsa de concentrare a atenţiei. În realitate, copiii „indigo” îşi exprimă în acest fel surplusul de energie cu care sunt dotaţi.

Pe de altă parte, copiii de „cristal” au tendinţa să-şi exprime energia prin diminuarea mişcării fizice, concentrându-se asupra aspectelor spirituale şi a celor multidimensionale.
Modul tipic de acţiune al copiilor „indigo” este o expresie a energiei lor, care este focalizată spre distrugerea vechilor sisteme şi purificarea modelelor şi energiilor perimate şi impure. De aceea, astfel de copii trebuie în primul rând să fie înţeleşi şi îndrumaţi astfel încât să-şi echilibreze în mod inteligent surplusul energetic; lor nu trebuie însă să li se administreze medicamente sau „calmante”, care nu vor face decât să le provoace numai neplăceri, pentru că astfel de medicamente nu fac altceva decât să-i „despartă” pe aceşti copii de planurile superioare la care ei aveau acces nativ până atunci.

Mulţi copii „indigo” trec în prezent spre condiţia de copii de „cristal”. Copiii de „cristal” se incarnează pe Pământ pentru a aduce iubirea, pacea şi armonia pe planeta noastră şi tocmai de aceea ei nu au nevoie să se manifeste atât de activ precum copiii „indigo”.

În lunile şi anii care vor urma, datorită transformărilor inerente ce vor avea loc pe Pământ, aceşti copii se vor evidenţia din ce în ce mai mult, ca o „fundaţie” a noii vieţi trăită de omenire în spiritualitate, puritate

Read More

Omul a fost creat de o specie extraterestra

Încă din cele mai vechi timpuri, creaţia a reprezentat un subiect important în viaţa omului. Fiecare cultură a încercat să elucideze acest mister, oferind diverse perspective cu privire la momentul şi modul în care omul a fost creat, dar nu în ultimul rând şi scopul său pe Pământ.

Răsfoind textele sacre sumeriene aflăm că în urmă cu multe mii de ani, atunci când Anunnaki, o specie extraterestră originară de pe Nibiru, a coborât pe Terra, a creat omul. Procesul de creaţie a fost unul amplu şi a avut ca scop dezvoltarea unei specii hibrid, care să muncească în folosul extratereştrilor.

Textele antice mayaşe susţin acelaşi lucru precum cele sumeriene. Cartea sfântă, Popol Vuh, descrie cu lux de amănunte cum „zeii cei puternici, veniţi de pe o planetă îndepărtată au creat omul”. Interesant este că nicăieri în aceste texte mayaşe nu se specifică scopul creaţiei. Totuşi, se speculează că aceşti zei fără nume au dorit să-şi expună puterea sau mai bine zis cunoştinţele şi să creeze o specie capabilă de evoluţie.

Religiei Egiptului antic nu îi este proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbește de creație ca efect al unei puteri creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu – Ptah. Acesta a născut inițial un gând, după care l-a pronunțat, acesta fiind întâiul act de creație – în această mitologie, creația originală are la bază procese psihologice superioare: gândirea și limbajul. Tot în contextul mitologiei egiptene, mai precis, în reprezentările artistice ale acestora, o altă tradiție egipteană afirmă că oamenii s-au născut din lacrimile unui zeu îndurerat de pierderea ochiului său.

Antropologia chineză are la bază un cuplu de frate-sora Fu Xi și Nii Wa, două ființe cu cozi de dragon, care au modelat oamenii din lut și noroi; aceleași mitologii ii este atribuită și entitatea Pan-Ku, care creează atât omul, cât și lumea, din trupul său. În acest caz, se poate sesiza un aspect corelant cu mitologia creștină, care presupune existența unui singur Dumnezeu atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”.

Religiile creștine învață că lumea a fost adusă de la neființă la ființa de Dumnezeu. Acest act de creație se face doar prin puterea cuvântului căci El zice iar lumea ia ființă ca urmare a atotputerniciei Lui. Deci lumea ia ființă ca urmare a cuvântului lui Dumnezeu astfel încât tot ceea ce există este datorită Lui și este creat în timp. Dumnezeu este atemporal, timpul este în afara Lui dar și în el căci fără Dumnezeu nu exista nici timpul. Înainte însa de a crea lumea care intră sub simțuri a creat îngerii care sunt făpturi superioare omului.

În mitologia akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor. Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii universale, cât și al societății umane.

Creaţia şi ştiinţa

Dacă textele antice oferă o singură perspectivă asupra creaţiei, ştiinţa nu a fost întotdeauna atât de clară. În urmă cu câteva zeci de ani, oamenii de ştiinţă sugerau că omul s-a născut din maimuţă şi în urma evoluţiei a ajuns la stadiul actual.

Această teorie darwinistă a fost acceptată pe plan universal până în clipa în care ştiinţa a atins un nou prag al dezvoltării. Atunci s-a realizat că ADN-ul uman conţine nu mai puţin de 223 de gene străine.

Francis Crick, laureat al Premiului Nobel, a descoperit încă de la jumătatea secolului trecut că ADN-ul uman nu aparţine acestei lumi. Astfel, Crick a fost poate primul cercetător care a încercat să demonstreze că omul a fost creat de o inteligenţă extraterestră.

Mulţi ani mai târziu, omul de ştiinţă rus, Vsevolod Troitsky, susţinea că Terra nu este altceva decât un laborator extraterestru. Aici se desfăşoară permanent diverse experimente şi astfel omul a fost creat. Bineînţeles că această teorie nu a prins pentru că este una incredibilă, dar dacă revenim la textele sacre atunci ea poate fi veridică.

De asemenea, în ziua de astăzi există zeci sau poate sute de cărţi care propun diverse teorii ale creaţiei. Până la urmă adevărul nu este încă cunoscut omului şi din acest motiv tindem să credem că motivul creaţiei nu este unul spiritual şi din această cauză adevărul nu va ieşi prea curând la iveală.

Read More