Sănătatea e mai de preț decât
orice bogăție. Din păcate, nu o prețuim decât atunci când suntem
bolnavi. Trăim într-un secol în care e tot mai greu să ne împăcăm cu noi
înșine, cu lumea, cu natura. Și de aici atât de multe probleme, atât de
multe boli.
Există însă un leac pentru fiecare. Dar
nu întotdeauna soluția este în medicamentele de sinteză chimică. Sau nu
întotdeauna acestea sunt suficiente. De multe ori pilulele dau cu o mână
și iau cu cealaltă. Cum putem ajuta medicii ca tratamentul lor să fie
mai eficient?
Cu autorul farmaciei verzi. Natura are
rețete de tot felul, potrivite fiecărei afecțiuni. Cândva, ele vindecau
fără aparatura sofisticată de acum. Plantele au rămas aceleași, dar nu
le mai folosim. Pentru orice sughit, înghițim hapuri, când cel mai
simplu este să bem un pahar cu ceai. Dacă adăugăm și faptul că
alimentația de zi cu zi este un adevărat bombardament toxic, nu ne
rămâne să ne întrebăm cum de mai supraviețuim?
Am dezobișnuit organismul să primească
ajutor din natură. Nu cumva i-am luat astfel dreptul de a lua de pe
raftul farmaciei verzi leacul care i-a fost special creat? Țara noastră
are cea mai veche tradiție din Europa în folosirea medicinei cu plante,
uleiuri volatile, produse apicole. Plantele sunt considerate de către
țărani ca fiind vii, având suflet, văd, simt.
Astfel în virtutea acestei credințe se
folosește salcia pentru a vindeca hernia, rugul pentru epilepsie, ulmul
pentru a scăpa de negi. De asemenea înțelepciunea populară afirmă
importanța păstrării legăturii cu pământul. Țăranii umblă vara desculți.
Cu cât legătura lor cu toate elementele naturii este mai directă în
timpul verii, cu atât ei vor fi mai apărați de toate bolile din timpul
verii.
Călugării, preoții și măicuțele alinau
suferința trupului. Ei citeau boala în ochi, după încărcătura limbii,
mirosul corporal. Plantele tămăduitoare sunt pomenite și în Biblie. De
exemplu scorțișoara este un bun remediu pentru afecțiuni respiratorii, genito-urinare și este un bun antidiuretic.
Castanele comestibile sunt
leacuri monahale, în ceea ce privește degerăturile, probleme digestive
și intestinale. Piureul de castane stimulează tranzitul intestinal.
Tinctura de sunătoare este un leac foarte bun împotriva rănilor și a febrei musculare.
Extractul de părăluțe este folosit împotriva acneei.
Salvia contribuie la scăderea zahărului din sânge.
Tămâia din mănăstiri a fost folosită împotriva tusei. Mai are și un puternic efect cicatrizant. Tinctura de tămâie se prepară din 10 grame de tămâie și 100 ml de alcool alimentar. Se lasă 7 zile la macerat. Se administrează intern.
Chisturile de pe ficat, plămâni și rinichi, se topesc înghițând câte un bob de tămâie, învelit în pâine.
Măslinele sunt folosite în afecțiunile hepatice.
Smochinele vindecă răceala și bronșita.
Uleiul de ricin era folosit împotriva căderii părului. Se mai spune că părul nu trebuie tăiat când este lună plină.
Aloe este planta care vindecă orice. Planta poate fi utilizată după ce a împlinit doi ani.
Coaja plantei se folosește
împotriva hemoroizilor și a constipației. Interiorul, adică pulpa este
folosită împotriva eczemelor și a rănilor.
Coaja de salcie, ramuri tinere, este denumită aspirina naturală, are efecte antiinflamatorii și antiseptice.
Cimbrul este folosit împotriva tusei și a astmului.
Petalele de trandafir conservate previn durerile premenstruale.
Urzica are efecte antiinflamatorii, inclusiv pentru ochi.
Multe dintre plante sunt considerate
sfinte, așa cum este mătrăguna. Altele precum usturoiul, pelinul,
leușteanul sunt un remediu împotriva duhurilor sau a strigoilor. Prin
fânețe crește o plantă denumită dragostea sau masa raiului, care dacă
este sădită în grădina casei, ne protejează în dragoste. Când înflorește
se rupe câte un fir pentru fiecare membru al familiei. Dacă firul se
usucă, acea persoană va muri în acel an.
