Odată cu dezvoltarea fizicii
cuantice, o nouă teorie impresionantă tinde să ia amploare. Teoria
timpului, unde trecutul, prezentul şi viitorul se îmbină şi există
simultan în întregul întregul nostru univers.
Chiar
dacă la prima vedere această teorie pare desprinsă din cărţile
science-fiction, timpul este diferit faţă de percepţia noastră de zi cu
zi. Am fost învăţaţi să privim timpul precum o linie, pe care sunt
situate în ordine trecutul, prezentul şi apoi viitorul. Aceste părţi ale
timpului le considerăm distincte, adică un moment din trecut nu poate
exista în prezent sau în viitor decât sub forma unei amintiri şi nu
fizic.
Această teorie pare una
învechită şi total lipsită de realism. Oamenii de ştiinţă susţin că
timpul nu trebuie privit ca pe o linie, ci ca pe un cuantum în care se
îmbină cele trei părţi ale sale. În acest fel, trecutul, prezentul, cât
şi viitorul există în acelaşi timp şi se petrec concomitent.
Distincţia dintre trecut, prezent şi
viitor este o mare iluzie, o greşeală pe care oamenii au asimilat-o din
pură ignoranţă. Desigur, această iluzie pare una extrem de
convingătoare, dar realitatea reflectă o altă perspectivă a timpului,
una total diferită.
Interesant mai
este faptul că de-a lungul timpului au existat numeroşi erudiţi care au
scris despre teoria timpului din percepţia cuantică. Unul dintre ei a
fost Sf. Augustin de Hippo, unul dintre cei mai mari gânditori ai
Antichităţii, care se întreba retoric: “Cum pot exista trecutul şi viitorul în condiţiile în care trecutul a fost şi nu mai există, iar viitorul nu s-a întâmplat încă?“.
Pornind de la această afirmaţie realizăm că încă din cele mai vechi
timpuri au existat oameni care au înţeles că percepţia generală asupra
timpului este una greşită. Mai mult de atât, oamenii de ştiinţă ne spun
că întreg Universul este încă un mister, care poate aduce numeroase
surprize odată cu evoluţia ştiinţei şi lărgirea perspectivei omului.



0 comentarii:
Trimiteți un comentariu