Timpul poate merge inapoi

Timpul s-ar putea derula dinspre viitor spre trecut, lucrurile pot exista simultan în multiple stări, iar vechea dilemă a copacului care se prăbușește într-o pădure ar putea să nu fie legată doar de prezența unui martor care să-l audă căzând ci și, cumva, de a ști dinainte dacă va fi sau nu văzut, conform unui nou studiu publicat de revista Nature Physics, informează site-ul secondnexus.com.

În general cu toții suntem de acord că trecutul este cel ce influențează prezentul care la rândul său influențează viitorul. Probabil că aproape nicio persoană care nu suferă de afecțiuni psihice sau nu este sub influența drogurilor nu ar putea susține că evenimentele viitoare le pot influența pe cele din trecut. Și totuși acest lucru ar putea să se schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice.

Pentru un om obișnuit, înțelegerea lumii observabile, dominată de fizica newtoniană, clasică, ține de „bunul simț”. Timpul se scurge dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca nimeni să-l observe va produce un sunet. Niște fizicieni de la Universitatea Națională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că lucrurile sunt atât de simple.

Noul studiu publicat în Nature Physics „demonstrează că totul ține de măsurarea directă”, susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. „La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct”, a adăugat el.

Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două experimente, dintre care unul mai vechi, un „clasic” pentru fizica cuantică și unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Experimentul clasic:

Oamenii de știință au observat de mult timp comportamentul ciudat al particulelor de lumină, fotonii, în cadrul așa-numitului Experiment al celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configurație simplă, un „tun” care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă.

Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă așa cum este fotonul se comportă ca și când ar avea mai multe stări indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăți fizice și este definită în schimb de un set de probabilități conform cărora ar putea exista într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilități nu sunt doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la baza noțiunilor noastre moderne de chimie și fac posibile tehnologii precum microprocesoarele și reacțiile nucleare. Modernitatea nu ar fi existat așa cum o cunoaștem fără aceste proprietăți bizare ale particulelor.

Aici intervine cea de-a doua ciudățenie: Atunci când fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de știință, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca și când chiar fotonul „ar decide” cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.

Cel de-al doilea experiment:

Această concluzie bizară conform căreia actul de observație directă definește realitate (realitatea nu există în afara observației) circulă de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a primit numele de „Experimentul cognitiv al alegerii întârziate” (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment își propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?

John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran. Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu. De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea ecran este conceput să producă același timp de interferență ca și primul ecran. Astfel, teoretic, un om de știință ar fi putut urmări în ce stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran și dacă rămâne în aceeași stare și după ce trece de al doilea.

Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reușit să introducă în experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Această problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei instalații de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un foton ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă. Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.

Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se așteptau fizicienii specializați în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !

Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!

Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor — activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.

Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicația: ‘Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă”. Dacă ar fi să credem că acești atomi chiar au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi, a mai adăugat el.

Ideea că viitorul afectează trecutul are implicații profunde care transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment, care va fi fără îndoială repetat, precum și implicațiile sale vor ridica mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.

Read More

Bloc de 57 de etaje construit in 19 zile

Bloc de 57 de etaje din China, construit în numai 19 zile
Un bloc de 57 de etaje a fost realizat într-o perioadă record de timp de o firmă chineză. Întreaga construcţie a fost ridicată în doar 19 zile din prefabricate, potrivit Agerpres. Clădirea, care se află în orașul Changsha (din centrul Chinei) și care a fost realizată în ritm de trei etaje pe zi, are o suprafață totală de 186.000 de metri pătrați. Aceasta numără 800 de apartamente și spații de birouri pentru 4.000 de persoane.
Este cel mai înalt edificiu construit de această firmă cunoscută pentru rapiditatea cu care execută proiectele. În 2010, un hotel de 15 etaje a fost construit în numai 48 de ore, iar în 2011, în doar 15 zile s-au ridicat cele 30 de etaje ale altui hotel.
Conform unuia dintre arhitecții companiei, Zhang Xianmin, metoda de construcţie folosită, pe bază de module, nu este doar mai rapidă, ci și mai durabilă decât sistemul clasic, întrucât „reduce considerabil cantitatea de ciment folosită“. Ca urmare, „scade și poluarea aerului cu praf, aspect extrem de important în China“, a mai spus specialistul, subliniind și eficiența energetică a clădirilor de acest gen.
Compania Broad Sustainable Building și-a propus să realizeze, tot în orașul Changsha, așa-numitul Sky City, de 220 de etaje, care ar urma să fie cea mai înaltă construcție din lume.

Read More

Timpul trecutul si viitorul sunt reale si coexista simultan

Odată cu dezvoltarea fizicii cuantice, o nouă teorie impresionantă tinde să ia amploare. Teoria timpului, unde trecutul, prezentul şi viitorul se îmbină şi există simultan în întregul întregul nostru univers.

Chiar dacă la prima vedere această teorie pare desprinsă din cărţile science-fiction, timpul este diferit faţă de percepţia noastră de zi cu zi. Am fost învăţaţi să privim timpul precum o linie, pe care sunt situate în ordine trecutul, prezentul şi apoi viitorul. Aceste părţi ale timpului le considerăm distincte, adică un moment din trecut nu poate exista în prezent sau în viitor decât sub forma unei amintiri şi nu fizic.

Această teorie pare una învechită şi total lipsită de realism. Oamenii de ştiinţă susţin că timpul nu trebuie privit ca pe o linie, ci ca pe un cuantum în care se îmbină cele trei părţi ale sale. În acest fel, trecutul, prezentul, cât şi viitorul există în acelaşi timp şi se petrec concomitent.

Distincţia dintre trecut, prezent şi viitor este o mare iluzie, o greşeală pe care oamenii au asimilat-o din pură ignoranţă. Desigur, această iluzie pare una extrem de convingătoare, dar realitatea reflectă o altă perspectivă a timpului, una total diferită.

Interesant mai este faptul că de-a lungul timpului au existat numeroşi erudiţi care au scris despre teoria timpului din percepţia cuantică. Unul dintre ei a fost Sf. Augustin de Hippo, unul dintre cei mai mari gânditori ai Antichităţii, care se întreba retoric: “Cum pot exista trecutul şi viitorul în condiţiile în care trecutul a fost şi nu mai există, iar viitorul nu s-a întâmplat încă?“.

Pornind de la această afirmaţie realizăm că încă din cele mai vechi timpuri au existat oameni care au înţeles că percepţia generală asupra timpului este una greşită. Mai mult de atât, oamenii de ştiinţă ne spun că întreg Universul este încă un mister, care poate aduce numeroase surprize odată cu evoluţia ştiinţei şi lărgirea perspectivei omului.

Read More

Putem calatori in alta lume? Suntem inconjurati de atomi si molecule

Cercetătorul David Wilcock a lansat o nouă teorie în care susține că ADN-ul este influențat de undele cuantice. Se știe că în fizică, timpul este linear. Einstein a demonstrat că timpul se scurge mai repede, dacă ne deplasăm în spațiu. Dacă ne aflăm într-o navă spațială, timp de două săptămâni și nava se deplasează cu viteza luminii, la revenirea pe Pământ, suntem mai bătrâni cu 500 de ani.

Einstein susține că timpul și spațiul trebuie privite ca un ansamblu În construcția lumii cuantice, timpul are trei dimensiuni, iar spațiu are o dimensiune. În timpul somnului, spațiu are o singură dimensiune pentru corpul fizic, în timp ce visul are loc într-un timp cu trei dimensiuni, trecut, prezent și viitor. De aici și posibilitatea apariție premonițiilor. Noi putem călători nu numai în viitor, ci și în trecut. Suntem înconjurați de atomi și molecule, putem spune că elemente spațiu-timp sunt lângă noi, într-o continuă mișcare.

Fiecare parte a corpului uman este înconjurată și influențată de spațiu-timp. Putem deduce că fiecare particulă a creierului este influențată de spațiu-timp. Ajungem la ADN-ul nostru care va fi și el influențat de spațiu-timp. Corpul omenesc are un sistem de filtre care ne ajută să vedem numai lucrurile asupra cărora ne-am concentrat și nu tot ceea ce este în jurul nostru. Auzim numai zgomotele asupra cărora ne concentrăm și nu toate zgomotele care se produc în jurul nostru. Rezultă că informațiile nu au aceeași valoare de atenție pentru noi. Putem discuta despre un sistem energetic paralel care face această selecție.
Cercetătorii ruși vorbesc despre un câmp temporal în care dacă modificăm viteza, timpul și spațiu se vor scurge mai repede sau mai încet.

S-au făcut numeroase experimente și s-a constatat că piramidele pot schimba viteza ceasurilor. Piramidele nu sunt numai un simbol, ele sunt niște sisteme, care prin forma și orientarea lor, pot influența spațiu-timp. Cu cât cantitatea de câmp temporal se infiltrează mai repede în corpul nostru, cu atât starea noastră de sănătate este mai bună și îmbătrânim mai greu.

Cercetătorii ruși au făcut un experiment cu persoane de vârsta a treia. Le-au creat un mediu identic cu cel al anilor când erau tineri. Radiouri vechi, care transmiteau muzică veche, mobilă veche, îmbrăcăminte de epocă. S-a constatat o schimbare radicală în comportamentul și starea de sănătate a acestora. Se comportau ca și cum erau din nou tineri. Trăim într-un univers dual. Pe de o parte universul material, pe de altă parte cel energetic, cu influențe majore asupra noastră. Energia cuantică se află în interiorul nostru, influențându-ne ADN, propriile gene. Putem vorbi despre o lume mentală în care trăim. Orice lucru are o frecvență energetică de vibrație, iar noi le preluăm prin gândurile și simțurile noastre.
Specialiștii susțin că în ultimii 2000 de ani, oamenii și-au tocit simțurile, iar în ceea ce privește extra-simțurile am înregistrat regrese.

Extra-simțurile ne-ar putea ajuta în alegerea celor mai bune variante pe care ni le oferă viitorul. Am putea evita eșecurile și neîmplinirile. Cu alte cuvinte am putea anticipa viitorul. Sunt specialiști care susțin că animalele ne-au depășit în ceea ce înseamnă extra-simțurile. Lumea în care trăim este un tot unitar, numai că noi o privim și percepem fragmentar. Fizicianul Karl Pribam susține că fiecare dintre noi ne construim și percepem în mod diferit universul. Putem vorbi despre un univers subiectiv al fiecăruia dintre noi. Nu înțelegem realitatea celui de lângă noi, pentru că suntem preocupați numai de realitatea noastră, subiectivă. Fiecare dintre noi suntem un microcosmos în marele univers.

Read More

Calatoria in timp este posibila doar in viitor?

Călătoria în timp este posibilă, însă doar într-o singură direcţie - în viitor, nu în trecut -, a declarat fizicianul britanic Brian Cox într-o prezentare ştiinţifică pe care a susţinut-o la British Science Festival, informează huffingtonpost.com.

"Principala întrebare care se pune este aceasta: «poate fi construită o maşină a timpului?». Răspunsul este acesta: «da, putem să călătorim în viitor»", a declarat Brian Cox, profesor de fizica particulelor la Universitatea Manchester, în prezentarea sa de o oră pe care a susţinut-o, marţi, în cadrul evenimentului citat.
"Oamenii vor avea aproape o libertate totală în călătoria lor în viitor".
Potrivit cercetătorului britanic, călătoriile în viitor sunt posibile, pe baza teoriei generale a relativităţii, enunţată de Albert Einstein.
"Oamenii vor putea să călătorească câteva sute de ani sau chiar câteva mii de ani în viitor, dacă vor călători cu o viteză foarte mare, apropiată de viteza luminii".
Discovery News a explicat teoria denumită "Paradoxul gemenilor". "Imaginaţi-vă o pereche de gemeni - unul stă pe Terra (Geamănul A), în timp ce celălalt (Geamănul B) se îmbarcă pe o navă spaţială şi călătoreşte în spaţiu cu o viteză relativistă. În comparaţie cu intervalul de timp trăit de Geamănul A pe Terra, intervalul de timp trăit de Geamănul B în spaţiu se micşorează.
Dacă timpul curge mai încet pentru Geamănul B, atunci, când acesta va reveni pe Terra, unde timpul a curs mult mai repede, Geamănul A va fi îmbătrânit semnificativ mai mult decât Geamănul B. Mecanismul din spatele acestui fenomen se numeşte «dilatarea timpului» şi el are efecte cu atât mai puternice, cu cât oamenii vor călători în spaţiu cu viteze care se apropie tot mai mult de viteza luminii", informează Discovery News.
Să te întorci înapoi din viitor sau să călătoreşti într-un anumit punct din trecut este mult mai puţin probabil, consideră Brian Cox. Bazându-şi teoria pe popularul serial ştiinţifico-fantastic britanic "Doctor Who", Brian Cox spune că personajul principal din acest serial, supranumit "The Doctor", ar avea nevoie de o "gaură de vierme" pentru a putea să se întoarcă în trecut.
Existenţa acestei punţi teoretice, descrisă ca un fel de scurtătură în binomul spaţiu-timp, propusă de savanţi pe baza teoriei generale a relativităţii a lui Einstein, nu a fost niciodată demonstrată. Şi, chiar dacă o "gaură de vierme" ar fi descoperită sau ar fi creată, nimeni nu poate să garanteze că oameni ar putea într-adevăr să o folosească pentru a călători în timp.
Brian Cox nu este însă singurul cercetător care consideră, în teorie, că o "gaură de vierme" le-ar permite oamenilor să călătorească înapoi în timp. La începutul acestui an, astrofizicianul Eric W. Davis de la EarthTech International Institute for Advanced Studies a declarat că o "gaură de vierme" ar fi cea mai bună opţiune pentru călătoriile în timp.
Însă, aşa cum a recunoscut şi acest cercetător, a fi nevoie de "un efort herculean pentru a transforma o gaură de vierme într-o maşină a timpului".

Read More