Cine au fost druizii?

Druizii erau preoți ai popoarelor celtice. Până în zilele noastre misterul asupra lor s-a păstrat. Aproape că nu există mărturii scrise despre druizi. Învățăturile lor au fost transmise pe cale orală.

Regiunile care au păstrat cel mai bine tradiția celților sunt Irlanda, Țara Galilor și Scoția de Sus. Druizii erau înțelepții, sacerdoții care asigurau spiritualitatea și continuarea religiei. Ritualurile misterioase ale druizilor includeau magie, astrologie, noțiuni despre puterea zeilor. Druizii vorbeau despre reîncarnarea sufletului în corpuri diferite și cunoșteau forțele ascunse ale naturii, pe care le și conduceau.

Un fapt extraordinar este relatat de documente. Druizii își scoteau ochii de bună voie, pentru a-și spori puterea de clarviziune și de intuire a viitorului. Conform unor scrieri, faimosul irlandez Mog Ruith și-a pierdut un ochi în lupta cu un vițel, iar pe celălalt, din cauza faptului că a privit două zile în șir lumina soarelui. El a devenit unul dintre cei mai importanți druid.

Pregătirea pentru a deveni druid dura până la 20 de ani. O reminiscență a societății indiene o constituie faptul că societatea celților era împărțită în nobili, sclavi și druizi. Clasa druizilor se împărțea în trei caste. Cea a inițiaților în științe, în arte și cea a inițiaților în psihologie și parapsihologie. Toate cele trei ramuri aveau o orientare spirituală transcendentală.

Regula de bază era nonviolentă. Din această cauză ei nu aveau voie să poarte arme. Cu toate acestea, forța spirituală de care dădeau dovadă , dublată de respectul tuturor membrilor societății, le conferea un ascendent fără egal asupra populației.

Nici cel mai mare rege nu se încumeta de a nu respecta sfatul unui druid. Apărați de imunitatea sacră a veșmintelor albe, pe care le purtau, druizii puteau merge oriunde, fiind mesagerii păcii. Druizii credeau într-o divinitate unică, pe care o considerau ca fiind Creatorul Unic.

Druizii făceau judecata celor considerați vinovați. Pedeapsa era de a nu mai participa la ritualurile religioase, ceea ce însemna excluderea din viața socială. Druizii erau conduși de un șef unic. Acesta avea supremația puterii. El era ales pe viață și își desemna succesorul din timpul vieții.

Oricare celt putea deveni druid, cu condiția de a trece prin școli speciale, examene și inițierea supremă de o mare spiritualitate. Toate aceste etape durau 20 de ani. Cercetătorul Coarer a realizat un studiu foarte interesant, bazat pe mituri, legende, dar și documente, din care reiese faptul că druizii aveau noțiuni de tehnică foarte avansate, dublate de o pregătire psihică, care duceau la puteri paranormale neobișnuite.

El susține că druizii aveau legături cu extratereștrii, care le-au dezvăluit multe secrete.
Druizii interpretau zborul și țipetele păsărilor. Ei puteau prezice soarta unui război, în funcție de zborul unui corb.
Druidul, prin prezicerile sale, îl ocrotea pe rege de situații periculoase. Ei gravau descântece divinatorii pe baghetele de lemn de tisă, acesta fiind considerat arborele divinității.

Druizii recurgeau la roata care vâslește, sau Jupiterul galic. Aceasta era o roată cosmică. Ei cunoșteau o armă bacteriologică, deoarece invadatorii insulelor celtice mureau în urma unor epidemii. În scrierile celtice se descrie întâlnirea dintre druizi și extratereștrii. Ei văzură în fața lor un car la care era înhămat un singur cal. Calul nu avea decât un picior. Oiștea carului îi străpungea corpul și ieșea prin frunte. În car era o femeie roșie, cu sprâncene, mantie și tunică roșie.

Legătura druizilor cu ființe subtile ale naturii, supremația pe care aceștia o manifestau asupra elementelor fizice, mistificările și sacrificiile sunt provocări pe care le lansează istoria încă nedescoperită a vechilor populații.