Tablitele lui Thoth Atlantul si secretul la viata vesnica

Thoth a fost un preot-rege care a fondat o colonie în Egiptul Antic, după ce țara sa, Atlantida s-a scufundat. Se spune că el a construit Marea Piramidă, atribuită lui Keops. În tunelurile din subteranul piramidei, el a ascuns cele mai prețioase documente, privind înțelepciunea atlanţilor.

Toth era nemuritor. El învinsese moartea trecând în celelalte planuri ale existenței, prin dematerializare.
Egiptenii l-au declarat pe Thoth ca fiind zeul înțelepciunii. Marea Piramidă este ridicată deasupra Sălii Amenti, locul unde sunt depozitate textele privind înțelepciunea atlanţilor. Sala mai este numită și lumea de dincolo, este locul pe unde trece sufletul după moarte și judecată.

Thoth este autorul Tăblițelor de Smarald, care au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților.
Tăblițele sunt zece la număr și sunt de o importanță extraordinară. Ultimele două tăblițe, din cele zece, nu sunt prezentate publicului.

Cu aproximativ 1300 de ani î.Hr., preoții din Marea Piramidă au plecat în pelerinaj, prezentând lumii aceste tăblițe.  Ei au ajuns în alte colonii atlante, iar faptul că purtau aceste tăblițe le-a dat puteri depline. Ei îl reprezentau pe Thoth.

Preoții au ajuns în America de Sud, unde i-au întâlnit pe mayași.  În secolul al X-lea, mayașii au așezat aceste tăblițe la temelia unui templu, închinat zeului Soare.

După cucerirea mayașilor de către spanioli, aceste comori au rămas ascunse și uitate în temple. Tăblițele sunt din smarald verde, care este rezistent la oricare altă substanță. Pe tăblițe sunt gravate caractere, care reacționează la undele cerebrale ale celui care le citește, eliberând vibrația mentală.

Tăblițele sunt prinse între ele cu inele din aur și așezate pe o tijă din aur. În mare parte, tăblițele fac referință la căutarea omului în scopul de a cunoaşte legile care-i guvernează viața. Viziunea materială îl împiedică să treacă în planurile superioare ale vieții și ale adevărului.

În liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe, cel ce nu vorbește știe. Simbolurile sunt niște chei care ne conduc spre adevăruri. De multe ori, cheia este atât de măreață că nu vedem adevărurile din spatele ușii.

Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune care ne va permite să trecem de lumea materială.

Toate școlile inițiatice au făcut legătura dintre omul material și cel spiritual. Scopul final este fuziunea cu conștiința universală. Lumina conștiinței va trezi în fiecare dintre noi înțelepciunea, care este o calitate a sufletului.

Read More

Secretele omului care a atins iluminarea

Perioada în care a trăit Zamolxis este una controversată. Unii istorici, printre care și Herodot, susțin că această perioadă este cuprinsă între anii 580 și 500 î.Hr.

Herodot în una din scrierile sale susține că Zamolxis a fost un sclav al lui Pitagora, ca ulterior să revină în altă scriere și să spună că, Zamolxis a trăit cu mult înainte de Pitagora. Herodot mai relatează faptul că, Zamolxis avea o sală unde își primea musafirii și în care le ținea prelegeri despre nemurire.

După o perioadă de timp, i-a fost construită o locuință sub pământ, în care s-a retras, timp de trei ani.
În toată această perioada dacii l-au crezut mort. În al patrulea an, Zamolxis reapare. Cei trei ani au fost considerați ca fiind o experiență inițiatică a lui Zamolxis.

Zamolxis provine de la cuvântul trac zalmos, care înseamnă piele. Copiii care la naștere ies înfășurați în placentă vor deveni magicieni. Această istorie este relatată de Herodian, care susține că Zamolxis a fost un elev al lui Pitagora și s-a născut cu o piele pe cap, căiță.

Atât Zamolxis, cât și Pitagora au pus bazele unei școli inițiatice. Ambii credeau în nemurire. Pitagora susținea că își reamintește ultimele 20 de vieți ale sale. O altă asemănare între cei doi este faptul că susțineau că Pământul se învârte în jurul unei planete de foc.

Acest lucru era cunoscut și de daci. Zamolxis și discipolii săi erau asceți contemplativi. Aceeași situație pentru Pitagora și elevii săi, care duceau o viață simplă. Asemenea druizilor, preoții celți, Zamolxis își transmitea învățăturile pe care orală. Și într-un caz și în celălalt nu au rămas texte referitoare la această perioadă.

Conform textelor grecești, Zamolxis și discipolii lui, considerau că starea sufletului determină sănătatea trupului. Sufletul era vindecat prin diverse descântece. Discipolii lui Zamolxis făceau intervenții chirurgicale în zona frontală, cu ajutorul cuțitelor de silex.

Astfel era înlăturat răul, care sălăşluia în interiorul corpului. Au fost descoperiri în acest sens, la Cristești, Târgu Mureș, cranii care prezintă astfel de orificii. Unul dintre discipolii lui Zamolxis a fost Deceneu, mare preot al lui Burebista. Acesta a fost filosof, astrolog, i-a învățat pe daci cele 12 semne ale zodiacului.

Trupul era considerat o piedică în calea spiritului. Din această cauză, Zamolxis ducea o viață de ascet. Mânca puțin, era vegetarian, femeile erau considerate o murdărire a sufletului. Omul nu poate ajunge la nemurire, dacă nu-și curăță sufletul. Zamolxis avea o filosofie complicată și poate greu de înțeles pentru mulți dintre noi.

Read More

Atlantida un teritoriu urias care a disparut acum 7.500 ani

Misterul care înconjoară dispariţia teritoriului Doggerland, supranumit "Atlantida Nordului", după ce a fost acoperit de apele mării în urmă cu multe milenii, ar putea fi descifrat cu ajutorul cartografiei 4D.
În urmă cu 7.500 de ani, un teritoriu uriaş, situat în largul Marii Britanii şi locuit de unii dintre primii europeni, dispărea sub apele Mării Nordului. Oamenii de ştiinţă vor să readucă la viaţă acel teritoriu - ce unea Marea Britanie de continentul european - cu ajutorul tehnologiei 4D.
Doggerland era un teritoriu vast, acoperit de păduri şi populat de mamuţi, lei ai cavernelor şi alte specii de animale care sunt în prezent dispărute de pe faţa pământului. Plasat la est de Anglia şi având Olanda la sud şi Danemarca la vest, Doggerland impresiona prin mărimea sa, având o suprafaţă de peste 25.000 de kilometri pătraţi, echivalentă cu aceea a provinciei Bretagne din Franţa. A dispărut după ce a fost înghiţit definitiv de apele mării, la sfârşitul ultimei ere glaciare, în jurul anului 6200 î. e.n. Din acest motiv, teritoriul este cât se poate de concret şi nu are nimic dintr-un mit, iar cercetătorii britanici s-au lansat într-un ambiţios proiect de cartografiere 4D a acelei zone dispărute.
În 2007, cercetătorul Vince Gaffney a realizat o primă versiune a unor hărţi speciale, folosind date seismologice - care au adus o precizie indispensabilă pentru cunoaşterea suprafeţei pe care o avea Doggerland. După opt ani, profesorul Gaffney a primit sarcina de a realliza o hartă detaliată a teritoriului respectiv, cu o precizie de neegalat, graţie unei finanţări europene de peste 2 milioane de euro.
Pentru a reuşi acest lucru, tehnologia 4D utilizează de fapt numeroase discipline (precum biochimie şi seismologie), nu doar pentru a trasa relieful submarin din Doggerland, ci şi pentru a trasa evoluţia acestuia de-a lungul timpului (a 4-a dimensiune).
Miza este una majoră, pentru că Doggerland, veritabil paradis pentru comunităţile de vânători-culegători din preistorie, ar fi putut reprezenta "leagănul Europei" din acea epocă, graţie văilor, zonelor mlăştinoase şi numeroaselor fluvii ale sale. "Aceste cercetări noi vor revoluţiona înţelegerea noastră din punct de vedere arheologic asupra acelei perioade", a declarat Simon Fitch, participant la studiu. În ianuarie, cercetătorii britanici au descoperit deja o uriaşă pădure scufundată sub ape, veche de câteva mii de ani.
Noul studiu va îmbogăţi cunoştinţele oamenilor de ştiinţă, încă modeste, despre acel teritoriu scufundat, a cărui existenţă a fost descoperită abia în urmă cu câteva decenii. În secolul al XIX-lea, plasele aruncate de pescarii britanici în Marea Nordului aduceau uneori la suprafaţă diverse oseminte, însă ei nu aveau nicio idee despre faptul că sub bărcile lor se afla o întreagă lume dispărută. Paleontologul amator Dick Mol, graţie perspicacităţii şi încăpăţânării sale, i-a convins pe pescari să îi încredinţeze tot ce descopereau pe fundul mării şi, mai ales, să îi indice locurile în care făceau acele descoperiri. La scurt timp după aceea, cercetătorii nu au mai avut niciun dubiu: viaţa a existat într-adevăr pe un teritoriu în prezent scufundat. În 1985, Dick Mol a recuperat din acea zonă un maxilar uman vechi de câteva milenii, dovedind astfel că acea "Atlantidă preistorică" a fost într-adevăr locuită de oameni.
Dincolo de aspectul istoric, eventualele descoperiri viitoare ar putea să ofere oamenilor de ştiinţă informaţii preţioase despre felul în care omenirea va trebui să îşi administreze viitorul. Anumite sate preistorice, în prezent scufundate, situate în apropiere de coastele Germaniei, arată faptul că oamenii au fost nevoiţi să îşi adapteze regimul alimentar pentru a face faţă creşterii nivelului apelor. Fluviile şi lacurile dispăreau, iar oamenii au trecut la un regim "marin", compus din peşti şi vieţuitoare marine. În contextul în care actualul fenomen al încălzirii globale pare să genereze efecte tot mai brutale, cercetătorii britanici consideră că noul studiu ce vizează teritoriul Doggerland ar putea să aducă informaţii vitale despre capacitatea extraordinară de supravieţuire a speciei umane.

Read More

Dovezi ca inaintasii nostri stapaneau gravitatia

Acum 2500 de ani, Platon descrie în unul dintre textele sale, faptul că preoții egipteni cunoșteau prezența asteroizilor în spațiu și coliziunea lor cu Pământul. Pământul are astfel de cicatrici care stau mărturie faptului că astfel de coliziuni au avut loc cu mii sau milioane de ani, în urmă.

Plutarh cunoștea faptul că Pământul are o orbită oblică și că se învârte în jurul axei sale. Menționăm faptul că, primele lentile telescopice au fost utilizate în anul 1670.

În Franța au fost descoperite în caverne, hărți care reprezentau constelația Pleiadelor, Ursa Mare și Ursa Mică. Primii savanți numiți enciclopediști au trăit în Grecia antică. Ei au dezvoltat cunoștințele pe care le aveau sumerienii și egiptenii, la care au adăugat propriile cercetări și concluzii.

Pitagora spunea că Pământul este un glob. Mișcarea lui de rotație este de 24 de ore. Grecii au fost primii care au calculat diametrul Pământului. Eroarea a fost numai de 80 de kilometri.

În Riga Veda, care este un text sacru indian, se vorbește despre existența a trei pământuri, unul în altul. Pământul este compus dintr-un nucleu intern, altul extern și anvelopa.

Omenirii i-a trebuit o perioadă lungă de timp, ca să ajungă la aceste concluzii. La civilizația mayașă un an avea 365,24 de zile. O zi avea 29, 53020 ore. Calculele astronomice au stabilit că o zi are 29,53059 ore.

Ce instrumente atât de precise au avut mayașii, pentru a putea calcula cu o asemenea precizie? Cunoștințele pe care le aveau oamenii pre-istorici și cei din antichitate nu se opresc aici. Există texte care redau modul în care a fost construită celebra cetate Baalbek.

Uriașele dale de piatră, de peste 21 de metri lungime, au fost transportate prin levitație. Pentru a construi enorma construcție ar fi fost nevoie de 40000 de persoane, care să transporte și să amplaseze dalele uriașe.

Alte texte egiptene redau modul în care au fost construite piramidele. Se spune că piatra era împachetată în foi de papirus, iar un preot egiptean cu ajutorul unei baghete le ridica și le așeza la locul unde trebuia. Pietrele levitau în aer, circa 50 de metri.

Tăblițele babiloniene conțin texte în care se spune că sunetul poate ridica pietre. Chiar în Biblie se spune că un sunet a făcut să se prăbușească cetatea Jericho. Copții susțineau că bucățile mari de piatră pot fi ridicate cu ajutorul cântecelor. Textele budiste vorbesc despre mugurele unui copac care poate face să leviteze o persoană.

Francisco Alvarez, secretar al ambasadei Portugaliei în Etiopia, povestește în scrierile sale, de la 1698, că existau persoane, care cu ajutorul unei baghete magice puteau levita. De-a lungul istoriei, Biserica catolică a înregistrat 200 de cazuri de preoți care au levitat.

Pe lângă celelalte cunoștințe pe care le-au avut oamenii, la începutul existenței lor, au putut stăpâni una dintre cele mai misterioase forțe, care este gravitația?

Read More

CINE SUNT BERBERII?

În Odiseea, Homer evocă cele 12 munci ale lui Hercule. Cea de a unsprezecea muncă este aceea de a aduce fructe de aur, pe care Zeus trebuie să le ofere în dar, viitoarei sale soții, Hera. Hercule trebuie să meargă în grădina lui Atlas care se afla în vestul oceanului Atlantic.

Hercule traversa Spania și va ajunge în Gibraltar, acolo unde îl va întâlni pe Atlas, care va trebui să-l ajute. Atlas se va deplasa în grădina Hesperidelor ca să aducă fructele de aur.

Cartograful francez Vaugondy plasează grădina Hesperidelor în Antile. Conform acestui cercetător, fructul de aur era ananasul, care are culoarea galbenă ca și aurul. Hercule trebuia să efectueze cele 12 munci pentru a deveni nemuritor.

Grădina Hesperidelor, are afinități cu conceptul creștin al grădinii Edenului. În opera sa, Herodot susține că berberii sunt descendenți ai atlanților. Ei erau vecini cu gorgonii și au fost înfrânți în lupte de către amazonieni.

O legendă a berberilor vorbește despre Antee, sau Antois în limba greacă, care era fiul lui Gaia, Pământul și a lui Poseidon, zeul mării, și care trăia în Lixus. Lixus era așezat pe coasta marocană a Atlanticului, în apropiere de Tanger.

În Divina Comedie Dante descrie cele nouă cercuri pe care trebuie să le treacă, pentru a ajunge în Infern. Cel de al 9-lea cerc era înconjurat de giganți clasici și biblici, care stăteau în picioare pe o cornișă. Singurul care nu era legat în lanțuri era Antee, sau Antois.

Antee a fost regele berberilor, conform legendei amintite mai sus. Regele berberilor a fost unul dintre paznicii porții Infernului, conform lui Dante.

Legendele berbere descriu statura impozantă a lui Antee. Acesta avea peste 26 de metri înălțime. Un împărat roman, pe nume Sertorius, care a auzit această legendă, a dat ordin ca mormântul lui Antee să fie deschis, pentru a vedea cu ochii lui, mărimea cadavrului.

Mormântul a fost deschis și ceea ce li s-a părut a fi o grozăvie, înălțimea lui Antee, era realitate. Pe de o parte, berberii, prin regele lor, Antee, erau paznici ai Infernului, pe de altă parte, erau singurii cunoscători ai locului unde se afla grădina Hesperidelor.

Putem să ne întrebăm cine au fost berberii, ce origine au ei și ce rol au jucat în Antichitate? Sunt tot mai mulți specialiști care susțin că, populația băștinașă din Caraibe este de origine berberă.

 Astăzi, berberii trăiesc în Africa de Nord, Magreb și pe lângă limba arabă, ei vorbesc propria lor limbă. Este vorba despre o limbă asemănătoare cu egipteana veche. sau limba liturgică a bisericii copte.

Read More

Misteriosul oras subteran din Romania - Pestera de la Limanu

La numai câţiva kilometri de Mangalia, există o peşteră misterioasă în care cei mai mulţi care au păşit acolo, nu s-au mai întors. Ascunsă în pântecele unui deal, o lume străveche şi plină de mister încă nu se arată la faţă pentru a fi înţeleasă: Peştera de la Limanu. 

Locul de sub dealul de la marginea comunei Limanu nu a putut fi niciodată explorat în întregime, din cauza labirintului întortocheat de peşteri, în care mulţi dintre cei care s-au aventurat mai mult decât trebuia s-au pierdut şi nu au mai găsit drumul la întoarcere. Legendele localnicilor spun că peştera aceasta ciudată este o poartă către lumea de dincolo de moarte.

Puţini dintre turiştii care vin vara pe plajele însorite ale Mării Negre de la Mangalia şi Vama Veche, ştiu că un pic mai încolo de asfaltul şoselei pe care păşesc, drumul duce către o lume plină de istorie şi abundă de mister încă nedesluşit de minţile înţelepte.

Intrarea în peşteră se face printr-o poartă metalică de la poalele dealului, mai jos de o pădurice de pini şi este străjuită de câteva pietre mari. Chipurile din piatră care se pot vedea la intrare au făcut ca peştera să primească şi denumirea de „La Icoane”, figuri care se presupune că ar fi fost scrijelite în piatră pentru locul prin care se intră în pământ. “Icoana înseamnă în limba veche “chip”, “imagine”. Nu e vorba de icoane în sensul creştin. Acolo erau nişte chipuri din piatră, chiar la intrare. Bolovanii de la intrare au fost sculptaţi, când am facut eu cercetări se vedeau clar trăsăturile umane, ochii, nasul, gura. Acum sunt răsturnaţi, nu cred că se mai vede ceva. Deci erau nişte capete de piatră care vegheau la intrarea în peşteră. De aceea sătenii au numit peştera “La Icoane”. Figurile astea au fost făcute probabil demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care se intra sub pământ, ori cine ştie din ce alte motive”, povesteşte profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor.

Acesta vorbeşte cu tristeţe de inscriptiile pe care le-a descoperit acum treizeci de ani şi care acum nu mai există, fiind acoperite de mâzgâlituri moderne. Întreaga peşteră este vandalizată, acoperită de sute de graffiti ale vizitatorilor inconştienţi.

De Peştera de la Limanu se leagă şi o serie de descoperiri ştiinţifice, printre care cea mai amănunţită a fost făcută de profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor (cel care a scris lucrarea “Labirintul subteran de la Limanu”).

Deşi descurajat de cei care auziseră că vrea să facă cercetări la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii ’70, în mare descoperire. El a găsit aici ceramică, atât romană, cât şi grecească, însă majoritatea era specific dacică, şi, totodată, a mai descoperit desene rupestre, figuri de oameni şi de animale.

Dintre ele se distinge, prin factura sa aparte, o figură umană, probabil un bărbat stând în picioare sau eventual pe un scaun. Capul este un pătrat umplut cu puncte, trunchiul un oval umplut tot cu puncte. Mâna dreaptă se sfârşeşte ca o pată neagră în formă circulară neregulată; în mâna stângă, personajul pare a ţine un scut pătrat. Demn de reţinut este faptul că, şi la celelalte figuri umane, mâinile se termină cu câte o pată de culoare neagră, lasând impresia unor obiecte ţinute în palmă.

La aproximativ 35 m de la intrare se află şi un bloc de piatră pe care sunt gravate trei figuri umane. Din păcate, reprezentarea a fost distrusă parţial.

Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamană în mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări de pe aria locuită de traco-daci.

Celelalte desene – simbolurile religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice – aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală până târziu către sec. X-XI e.n.

Cele mai vechi desene aparţin însă foarte probabil perioadei de maximă înflorire a culturii geto-dacice (sec. I i.e.n.) de când datează, conform arheologilor, amenajarea peşterii.

Read More

Cum recunosti un Maestru spiritual

Chiar atunci cand iubiti Mari Maestri care nu sunt pe Pamant: Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru… se face intre voi si ei un fel de osmoza, iar voi beneficiati de Lumina lor. Dar daca aveti fericirea de a frecventa un Maestru viu, de a fi foarte aproape de aura sa, de a fi impregnat, bineinteles, este inca si mai bine.
Cand discipolii se concentreaza asupra Maestrului lor, ei primesc emanatiile sale de puritate si de Lumina, dar ei, ce ii dau ei? Credeti‑ma, pentru un Maestru, nu este atat de faimoasa aceasta afacere, deoarece in schimbul a ceea ce el da, el nu primeste deseori decat murdarii. Dar cum el a acceptat sa faca sacrificii si a invatat sa transforme impuritatile pe care le primeste, el suporta, nu se plange si, astfel, ajunge sa-i ajute pe discipolii sai.
Discipolul care face eforturi pentru a se identifica cu Maestrul sau creeaza intre Maestrul sau si el o adevarata legatura magica si, gratie acestei legaturi, el incepe putin cate putin sa-i semene. Nu-i va semana poate fizic, cu toate ca este posibil – cu multa vointa, credinta si timp, este posibil – dar in interior primeste intelepciunea si Lumina Maestrului sau.
Foarte tanar, deja, am inteles cat de benefic ar fi pentru mine sa ma identific cu Maestrul meu. Nimeni nu m-a sfatuit, nici chiar el, este ca si cum as fi adus aceste cunostinte dintr-un trecut indepartat. Eu doream sa intru in Spiritul sau si-mi imaginam ca gandeam ca el, ca simteam ca el, ca actionam ca el. Am facut aceasta fara a spune nimic la nimeni, nici chiar lui si, ani dupa aceea, este curios, nu numai ca am inceput sa gandesc ca el, ci am inceput sa-i seman si fizic. Aceasta practica mi-a adus foarte mult. Eu simteam ca daca, asemeni majoritatii oamenilor, ma multumeam sa raman ceea ce eram, nu as fi mers foarte departe; atunci am vrut sa inlocuiesc imperfectiunile mele prin calitatile si virtutile tuturor marilor Maestri, si aceasta mi-a permis sa avansez.
Dar mergeti sa vorbiti oamenilor sa-si inlocuiasca mentalitatea lor limitata! Ei o pastreaza, o protejeaza, se agata de ea si de aceea se vad pe fata lor urme de dezordini si de chinuri in care sunt pe cale sa traiasca. Viata lor nu este facuta, deci, decat din meschinarii, din diviziuni, din discutii, din jigniri inspirate de natura lor inferioara pe care nu vor sa o sacrifice. De cate ori in timpul ceremoniilor focului va spuneam: “Învatati sa descifrati ceea ce se petrece in fata voastra.
Aceste ramuri din care am facut focul sunt negre, rasucite si priviti ceea ce produc: ce splendoare, acest foc! Atunci de ce va incapatanati sa pastrati toate ramurile moarte inauntru, in loc sa le sacrificati, pentru ca ele sa se transforme in caldura si in Lumina?” Ah, nu, cuvantul sacrificiu ii face pe oameni sa tremure, le este intotdeauna frica sa piarda ceva. Ei bine, nu vor avea nici caldura, nici Lumina.
Din cauza acestei frici de a sacrifica natura lor inferioara oamenii trec pe langa Adevarurile esentiale care ar fi putut sa-i salveze. Iar cand li se vorbeste sa intre in Spiritul Instructorului lor, ei resimt aceasta ca o vointa de a-i limita, de a le indeparta libertatea si puterile lor. Deloc, din contra a se identifica cu Maestrul care-i depaseste nu poate decat sa-i ajute sa le creasca libertatea si puterile. Dar, bineinteles, cu conditia ca sa fie un Maestru care-i depaseste, altfel este inutil.
Practica identificarii este bazata pe cunoasterea unei Legi fizice, Legea rezonantei. Daca ajungeti sa vibrati la unison cu o faptura sau alta, nu numai ca veti cunoaste gandurile si sentimentele sale, dar si calitatile sale vi se vor comunica. Astfel, veti putea sa studiati, sa o judecati, sa decretati ca asa si pe dincolo, dar, in realitate, nu o veti cunoaste cu adevarat, pentru ca o veti cunoaste din exterior. O veti cunoaste doar atunci cand veti vibra la unison cu ea. Deci, faptul de a se gasi pe aceeasi lungime de unda apropie doua fiinte, pentru ca ele sa poata sa se cunoasca. Aceasta este Iubirea; adevarata Iubire este adevarata Cunoastere, pentru ca adevarata Iubire nu este nimic altceva decat o fuziune.
Pentru a deveni ca Maestrul sau, discipolul trebuie sa ajunga sa introduca in el aceleasi vibratii. Da, este o problema de vibratii. Iar el poate sa devina chiar mai mare decat Maestrul sau; aceasta depinde de iubirea sa. Întotdeauna, cel care are cea mai mare iubire devine cel mai mare. Avand cunoasterea, forta, evident ajuta la ceva; dar nu cu cunoasterea si cu forta se va merge departe. Pe cand cu iubirea, mergeti pana la infinit!
Exista odata intr-un tinut indepartat un tanar baiat care era de o forta exceptionala si care a decis sa puna aceasta forta in serviciul omului cel mai puternic de pe Pamant. Astfel, el a mers sa se puna in serviciul regelui tarii vecine care l-a luat in escorta sa personala. Într-o zi, in care regele si suita sa traversau o padure, au fost avertizati ca se gaseau in apropiere de un loc bantuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de intoarcere. “Oh! si-a spus baiatul, dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teama de cineva care se numeste Diavol!…” L-a parasit si a plecat in cautarea Diavolului pentru a se pune in serviciul sau.
Într-o seara, el a observat o intreaga trupa sinistra de calareti negri. “Pe cine cauti?” a intrebat seful. “Il caut pe diavol.” “Eu sunt, ce vrei?” “.Am fost in serviciul cel mai puternic rege de pe Pamant, dar am vazut intr-o zi ca ii era fiica de tine. Tu esti, deci, mai puternic decat el si de acum inainte vreau sa te servesc”. “Bine, este bine, vino cu noi” Şi el l-a urmat pe Diavol… Într-o zi a remarcat ca trupa evita un loc unde se gaseau cruci si a intrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau sa le evite. Istoria nu spune ce explicatii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tanarul om a inteles ca el trebuia sa fie inca mai puternic decat Diavolul, din moment ce-i producea frica, si s-a decis sa mearga sa-l serveasca. A cautat mult timp, mult timp, fara a putea sa-l gaseasca. S‑a angajat atunci ca luntras la malul unui rau si era atat de puternic si de mare ca transporta calatorii pe umerii sai de la un mal la altul sprijinindu-se pe un baston lung.
Într‑o noapte, cand era in mica sa cabana, a izbucnit o furtuna teribila: fulgere, trasnete… Un adevarat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodata un copil care plangea. Mirat, a iesit si, in obscuritate, a observat un copil mic. “Dar, micutul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme ?” “As vrea sa traversez raul, dar nu pot, sunt prea mic!”. “Nu mai plange, te voi duce eu.” L-a luat pe umarul sau si a intrat in rau… Dar apele erau crescute atat de sus si curentul era atat de violent incat avansa cu foarte multa greutate si, mai ales el, simtea ca acest mic copil pe umerii sai devenea din ce in ce mai greu… “Dar, copilul meu, de ce esti tu asa de greu?” l-a intrebat luntrasul. “Cantaresti tot atat cat si Pamantul!”. “Oh, raspunde copilul, eu sunt mai greu decat Pamantul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai sa‑L servesti. Începand de astazi te vei numi Cristoforos, purtator al lui Hristos”. Iata legenda Sfantului Cristofor.
Daca, asemeni lui Cristoforos, discipolul paraseste un Maestru slab si temator pentru un Maestru puternic si fara frica, cine poate sa i-o reproseze? Daca el vrea sa serveasca cel mai tare Maestru, cu ce este el vinovat? Iar Maestrul cel mai mare, cel mai puternic, este Soarele. Fata de el, ceilalti sunt slabi, bolnaviciosi, sovaitori. Singurul care rezista la toate furtunile, este Soarele. El este, deci, cel mai puternic, la el trebuie sa mergeti si sa-i serviti si langa el trebuie sa va instruiti. Da, dar oamenii care n-au primit Ştiinta initiatica, nu ajung inca sa vada lucrurile in asemenea mod. Deja cand li se vorbeste sa vibreze la unison cu Spiritul si sufletul Maestrului lor, ei nu pot sa inteleaga. Deci, cu atat mai mult cand este vorba de Soare.
Adevarata magie pentru discipol este, deci, de a putea sa se identifice cu Maestrul sau pentru a atinge ceea ce exista in sufletul, in inima, in inteligenta, in vointa Maestrului sau si ca toate aceste comori sa se verse in el. Deoarece un Maestru nu este asa de egoist si avar el vrea sa va dea in profunzime. Şi chiar daca el vede ca unul din discipolii sai il depaseste, el este mandru. El spune: “Este copilul meu. Este mai inteligent decat mine, este mai bun decat mine, este mai puternic decat mine; cu atat mai bine, eu sunt tatal sau.” Şi el este mandru. Un tata care este furios ca fiul sau il depaseste nu este un adevarat tata. Iar daca un Maestru este furios ca un discipol a ajuns sa-l depaseasca, daca el este gelos, daca incepe sa-i joace feste, sa-l chinuie, inseamna ca nu a ajuns inca la gradul superior de dezinteres care este cea mai mare calitate a unui Maestru. Şi este adevarat ca exista Maestri pe care gelozia nu i-a parasit inca.
Nu i se poate reprosa unui discipol ca vrea sa-l depaseasca pe Maestrul sau. Daca Dumnezeu v-a dat calitati, cine va poate impiedica sa le dezvoltati? Punctul de sosire, idealul de ajuns, nu este nici tatal vostru, nici mama voastra, nici Maestrul vostru, ci Dumnezeu Însusi. Un Maestru este o etapa, un mijloc, o poarta, un educator, un tata, pentru un anumit timp, dar nu se spune nicaieri ca voi trebuie sa va opriti si sa faceti radacini langa Maestrul vostru. Se spune doar ca prin Maestrul vostru voi trebuie sa mergeti spre Dumnezeu. Unde veti gasi o idee mai intelepta, mai veridica? Daca va confectionati idei proprii, asta nu ma priveste; eu, eu va dau totdeauna Ideile cele mai veridice, cele mai luminoase, cele mai divine.
Un Maestru este ca un tata sau ca o mama care va educa, dar nu trebuie sa ramaneti mereu langa tatal sau langa mama voastra: trebuie sa mergeti spre Dumnezeu. Acum, daca Maestrul vostru a ajuns pana la Dumnezeu, veti fi cu el langa Dumnezeu si va fi inca mai bine. Altfel, nu puteti ramane etern langa Maestrul vostru.
Da, altfel, un Maestru nu ramane pe loc, el evolueaza rapid; atunci veti merge cu el chiar va trebui sa fugiti! El merge spre Dumnezeu, nu ramane langa voi si trebuie sa fugiti impreuna cu el pentru a merge langa Dumnezeu. De ce? Pentru ca punctul de sosire al tuturor fapturilor este Dumnezeu… Şi punctul de plecare? Este tot Dumnezeu.
Veti spune: “Dar tatal meu? Dar mama mea?”. Ei au fost ca niste antreprenori, ei au fabricat corpurile voastre, casa voastra: o cabana sau un templu, depinde. “Dar eu vreau ca ei sa fie cu mine!”. Ei bine, incercati sa-i antrenati in cursa voastra!

Read More

Extraterestri i-au vizitat pe oamenii - Papirusul Tulli

Papirusul Tulli, descoperit în Egipt, este una dintre cele mai concludente dovezi,care atestă că extratereștri i-au vizitat pe oamenii antici și că s-au implicat de nenumărate ori în dezvoltarea socială sau economică. Ca multe alte documente antice, acest papirus incredibil spune o poveste de-a dreptul fantastică, care schimbă perspectiva noastră cu privire la trecut, prezent și chiar viitor.

La prima vedere această relatare pare desprinsă din scenariul unui film, dar lucrurile sunt cât se poate de reale, pentru că Papirusul Tulli a fost studiat și cercetat de numeroși arheologi, care i-au confirmat autenticitatea. Pe de cealaltă parte, există totuși un grup de specialiști care sunt de părere că totul este un fals și nimic mai mult.

Această părere pare una stranie, pentru că documentul antic a fost descoperit în 1934, într-un magazin de antichități de către Alberto Tulli, un director al secțiunii de egiptologie de la Muzeele Vaticane. Este puțin probabil ca în acea vreme oamenii să fi fost familiarizați cu poveștile extraterestre, chiar mai mult să inventeze o asemenea întâmplare. Adevărul nu îl cunoaștem, dar cu toate acestea, vă prezentăm impresionanta poveste scrisă în acest papirus controversat.

Totul a început în ziua cu numărul 21, în cea de-a treia lună de iarnă, a anului 1480 î. Hr., când oamenii de curte ai faraonului Thutmose I au observat un disc luminos pe cer. O ființă stranie, de aproximativ 6 metri înălțime, a coborât din nava sa. Textul antic spune că oamenii din acea vreme au consemnat că avea un miros puternic de nu putea sta lângă ea.

După numai câteva zile, lucrurile s-au complicat și tot cerul era împânzit de nave extraterestre. Acestea se îndreptau spre locul în care a aterizat prima și părea că este vorba despre o invazie, dar realitatea a fost alta. Se pare că acestea nu au aterizat niciodată pe Terra, dar pentru ca posteritatea să cunoască adevărul, faraonul a ordonat ca acest eveniment straniu să fie consemnat într-un papirus.

Mai multe detalii nu se cunosc despre această poveste, pentru că papirusul în cauză a dispărut ca și cum niciodată nu ar fi existat. Vaticanul neagă cu vehemență că în arhivele sale ar exista un asemenea manuscris, cu toate ca anumite voci sunt de părere că acolo ar fi locul în care este păstrat cu sfințenie.

Chiar dacă misterul și controversele planează asupra acestui manuscris, putem spune că este una dintre cele mai impresionante povești cu extratereștri și că egiptenii antici au stabilit contacte cu speciile extraterestre mult mai bine decât o facem noi, în timpurile prezente.

Read More

Cum au fost construite piramidele din Egipt?

Un nou studiu încearcă să explice modul în care egiptenii au reuşit să transporte masivele blocuri de piatră din care sunt construite piramidele

Fizicienii de la Universitatea din Amsterdam sunt de părere că egiptenii ar fi putut muta masivele blocuri de piatră prin deşert udând nisipul din faţa unui dispozitiv de tragere a obiectelor grele, scrie Business Insider.
Cercetătorii au analizat forţele necesare pentru a trage obiecte extrem de grele pe o ”sanie” uriaşă pe nisip şi au descoperit că, dacă nisipul era udat în faţa dispozitivului, frecarea pe ”sanie” era redusă, iar aceasta aluneca mai uşor.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii s-au folosit de indicii lăsate chiar de egipteni. Hieroglife descoperite în mormântul lui Djehutihotep, care datează din 1900 i.H. arată 172 de oameni care trag o statuie imensă folosind frânghii ataşate de o ”sanie”. În desen se poate vedea o persoană care se află în faţa saniei şi toarnă apă pe nisip.
”Egiptologii credeau că este un act pur ceremonial. Întrebarea este: de ce făceau asta?”, spune Daniel Bonn, profesor de fizică la Universitatea din Amsterdam.
Cercetătorii au descoperit însă şi un aspect delicat al procedeului: ”Dacă foloseşti nisip uscat, procedeul nu va fi atât de uşor, dar dacă nisipul este prea ud, nu va funcţiona. Cantitatea de apă necesară depinde de tipul de nisip, însă în general cantitatea optimă este în 2 şi 5% din volumul nisipului”, spune Bonn.

Read More

Nazareth nu a existat ca asezare, Iisus sa nascut in Romania?

O informare pentru presedintele SUA din anii 1972, prezentata de un ofiter de contraiformatii de la Aviatia americana continea o serie de informatii. Dar oare chiar s-a nascut Iisus in Romania?

– extraterestrii numiti “Inaltii” au facut, in diverse randuri, interventii in ADN-ul primatelor terestre si al altor specii, acum 25.000, 15.000 si 2.500
– aceeasi extraterestrii inalti si blonzi au creat in urma cu 2.000 ani, o fiinta care a fost trimisa pe Pamant sa-i invete pe oameni dragostea si non-violenta. Aici este vorba de Isus.

Aisus Christheos, dupa cum se stie, sau ar trebuie sa se stie inseamna in limba Geto-Daca: ” Fiul Zeilor Blonzi” si avea 1.82 m inaltime, dupa anumite estimari facute pe Baza Giulgiului de la Torino, despre care eu personal nu cred ca ar fi adevarat, insa la aceasta concluzie au ajuns cei din KGB analizand sangele de pe acel Giulgiu si au stabilit ca Isus era Blond cu Ochii Albastrii, aici sunt perfect de acord, pt ca asa aratau si dacii.

Se autonumea Fiul Omului sau Fiul lui Dumnezeu. In miturile romanilor, Uranus apare ca Omul Mare, iar Zamolxe/Cronos/Saturn ca Omul Mic. La greci si romani, cei care au preluat multe de la daci, Cronos/Saturn mai era supranumit si Homolos sau Gigantul.

Pleiadeenii, fratii dacilor, dupa cum au fost prezentati de cei care au avut norocul sa ii vada, sunt descrisi ca: inalti, blonzi, cu ochii albastri, poarta robe albe si sunt numiti “Inteleptii” de celelalte rase extraterestre; nu degeaba Romania, este cunoscuta ca si RAMANIA de la RAMANI (tara inteleptilor).

In timpul vietii pe Pamant a lui Isus, evreii(khazarii) erau negriciosi si nu depaseau 1.60 m inaltime, dupa cum sunt descrisi de insusi antropologi evrei de astazi.

Nazareth nu a existat ca asezare

In noul testament, Isus este cunoscut ca “cel nascut in nazaret” sau “isus din nazareth” insa dupa cum scrie mai sus asezarea Nazareth nu exista ca asezare umana. Deci nasterea sa in palestina este o simpla legenda creata ulterior de evanghelisti, copiata din vechile traditii (Mithra etc.) si modificata de clanul istoricilor romani, Pliniu cel Tanar si Josefus, care afirma la un moment dat, ca ei au modificat evangheliile, desi exista o carte numita “Adevaratii autori ai noului testament” acolo pt cei care o cititi gasiti schimbarile care au fost facute de catre cei 2 istorici in evanghelii pt a modifica adevarul.

Nazareth = Naz.Ar.e.th = Printul AR/RA este zeu, adica reptilianul Mar.duk = Ducele Ram.
Isus nu mintea cu nimic cand spunea ca este Fiul Omului, al Tatalui, adica a lui Marduk/Ra(m)/Cronos/Saturn si primul pe planeta care a fost ZAMOLXE, deoarece era fiul acestuia, Apollo – Gemenul Divin, care s-a mai lasat rastignit inca odata, dupa 500 de ani, pentru a aduce si iudeilor Noul Testament, dupa ce, in secolul 5 i.e.n, geto-dacii primisera “Nof Dias” adica tot un Nou Testament.

Isus cel din Pleiade

Toate miturile Pamantului percepeau Pleiadele ca pe o constelatie sacra sau pe sursa intregii vieti.

Arabii le considerau sediul nemuririi, altii (din Borneo) drept centrul Universului.

Mayasii se considerau “copii Pleiadelor” iar dacii – fratii celor din Pleiade.

Ca de obicei, un mit al grecilor antici inverseaza realitatea insa ne transmite o informatie ascunsa si foarte importanta. Atlas a fost parintele celor 7 Pleiade, impreuna cu Pleione, fiica bunicilor sau dinspre mama: Oceanus (Dunarea) si Thetis (Tisa). Una din cele 7, cea mai mare, se numea Maia, nume pe care il intalnim aproape obsedant la mamele lui Hermes, Agni, Budha, Isus (in varianta ebraica).

Bineinteles ca Pleiadele nu sunt o constelatie creata de pe Terra! pt ca citit invers, mitul grecilor (care au bulversat toata mitologia preluata de la daci) ne arata insa izvorul ceresc si cel pamantean al tuturor acestor traditii: Pleiadele si DACIA

Preston Nichols, cel despre care am scris pe blog ca a fost crescut in Pleiade de catre extraterestrii afirma ca:

“Nu am nicio indoiala ca civilizatia noastra se trage din a lor”, adica a celor din Pleiade.

Principalul factor care le-a permis sa atinga aceasta stare extrem de evoluata, crede el Nichols, a fost acela ca “si-au dezvoltat o constiinta colectiva care ii leaga pe toti unii de altii”.
Si are dreptate, pt ca cei care s-au intalnit cu extraterestrii si nu sunt putini, afirma ca extraterestrii spun asa:

“Suntem toti unul”

Aceasta constiinta colectiva se manifesta ca o voce mentala pe care o aud cu totii si cu care pot conversa (…) aceasta nu da niciodata ordine si nu incearca sa controleze in vreun fel individul. Este mai degraba un prieten sau un sfatuitor.

Daca Umanitatea ar fi la fel de unita, nu cred ca ar mai putea avea loc razboi sau vreo crima pe Pamant. Exista si la noi un asemenea camp de constiinta colectiv dar este situat la nivel subconstient.”

Isus Fiul Omului din Bucegi

Papa Ioan Paul al 2 lea nu era naiv cand a afirmat: “Romania Gradina Maicii Domnului”, iar la fel sunt singur ca si asta au vazut si fotografiat cei de la Vatican cu ajutorul cronovizorului, despre care am scris pe blog, construit de padre Pellegrino, un calugar iezuit, care a construit o masina de calatorie in timp, aceasta pe baza tahionilor acceseaza trecutul, insa nu se poate modifica.
Sa revin, Aisus Chris.theos (Fiul Zeilor Blonzi) a fost originar din Pleiade ca si Atlantii, primii care au fost in Romania, iar Dacii fiind descendentii lor, cum si noi ROMANII la randul nostru suntem descendentii Dacilor.
Isus a fost un esenian, adica es.en.ion, dupa cum se stia in urma cu 2.000 de ani. Numele esenienilor, discipolii pelasgilor daci (v.J. Flavius) la care mergeau anul la “perfectionare”, adepti ai cultului solar, este unul corupt de copisti si de timp. Sa-l intelegem mai bine:

Es = Fiu (ai=e; Aisus = Es.us, in care us este o adaugare tarzie, grecizata).
En = Domnul (v. reptilianul En.ki – Domnul Pamantului, reptilianul En.lil – Domnul Poruncii/Furtunii).
Ion = Divin (vechiul Kog.a.ion – Capul Divinului/Urmasului/Sefului – Munte Sfant al dacilor, Varful Omu).
Deci: es.en.ioni = Fiii lui Dumnezeu (Marele Zeu). Acestia se considerau Fiii Luminii.

Isus se autonumea Fiul Omului, dar si Fiul Tatalui/Fiul lui Dumnezeu. Am vazut ca Tatal era un apelativ vechi de 50.000 de ani…
Sub numele de Homolos (Omul) era cunoscut Cronos/Saturn/Zamolxe in antichitate, de romani si mai ales de greci. Palestina in vremea lui Isus era un teritoriu in curs de greco-romanizare, cea ce romanii nu au reusit sa faca cu dacii, pt ca acestia si-au pastrat traditia, cat si limba.
Chipul sau putea fi vazut pe Muntele Sfant al Antichitatii: Ba.cauca (Vocea/Tunetul Tatalui), Bucegii de azi, iar Varful respectiv de munte se numeste si acum Varfu Omu.

Daca ne gandim la ce artefact se afla sub muntii bucegi si ceahlau, sub sarmisegetusa, sub masivu godeanu, si toate descoperirile arheologice de pe teritoriul Romaniei cum ar fi cele din Bozioru, disparitia din 1981, din intorsura Buzaului, evenimentele care au loc in Padurea Baciu din Cluj Napoca si alte lucruri, iar daca le punem toate cap la cap, vedem o istorie aici in Carpati UNICATA PE TERRA, pt ca aici a inceput totul.

Read More

Misterul numarului pi este impenetrabil

Un documentar excepțional a fost difuzat de către televiziunile din America de Nord, care a avut ca temă un subiect pe care unii dintre noi îl vom considera ca fiind de o importanță majoră, în tot ceea ce însemnăm noi, oameni, alții, mai sceptici, vor lua lucrurile în derâdere.

Fiecare dintre noi suntem liberi să credem, sau nu, să citim, sau nu, să rămânem în confortul nostru și să nu ne omorâm neuronii cu astfel de lucruri.

Documentarul a avut ca temă faptul că ADN-ul uman este codat în piramida lui Keops.

Suntem în anul 2015 și continuăm să credem că, constantele iraționale naturale, cum ar fi pi și radical din 2 sunt numere universale, dar nu putem proba acest lucru.

V-ați pus întrebarea că în imensul univers, care este infinit ar putea exista o multitudine de planete ca și Pământul, oameni ca noi, animale, plante?

Poate că fiecare dintre noi avem o copie pe altă planetă, cu aceeași înfățișare, sentimente, emoții.

Putem să mergem mai departe cu raționamentul. Super calculatoarele actuale sau cele din viitor vor putea calcula miliarde și miliarde de zecimale ale numărului pi și că în acest imens șir sunt numere reprezentând nașterea dar și moartea noastră, numerele câștigătoare la loto, toate evenimentele din viața noastră.

Recordul actual de zecimale este de 12100 miliarde și calculul continuă, pentru numărul pi.

Lu Chao este campionul absolut la memorizarea zecimalelor numărului pi. În 24 de ore, el a memorizat 67890 de zecimale.

În anul 2013, doi cercetători japonezi, cu ajutorul unui super calculator, au reușit să treacă de bariera de calcul a 10000 de miliarde de zecimale pentru numărul pi.

Unii veți spune că este nebunie, alții perseverență.

Matematicienii susțin că numărul pi este fascinant și că nimic nu este hazard în așezarea zecimalelor. Totul are o logică, dat care trebuie înțeleasă.

Misterul numărului pi este impenetrabil.

Cea de-a o suta zecimală este nouă, cea de-a o mia este nouă, cea de-a un miliard este tot nouă.

Cum este posibilă o astfel de repetare? Este întâmplător sau nu, această așezare a zecimalelor?

Marii matematicieni ai lumii consideră că fascinantul număr pi are un mesaj secret.

De unde vine acest număr și cine l-a creat?

Cercetătorii l-au numit numărul de aur. Numărul pi este cheia de aur a Universului. V-ați întrebat de ce proporțiile calculate la om, plante, animale respectă numărul pi?

În anul 1509, un profesor a publicat La Divina Proporțione, preluată și ilustrată de către Leonardo da Vinci.

Cochilajul melcului Nautil este creat în spiritul misterios al numărului pi. Raportul dintre diametrul unei spirale și al celei următoarei este egal cu pi. Nici mai mult, nici mai puțin.

Corpul uman este creat după legi magice. Știați că distanța dintre sol și vârful capului, împărțită la distanța dintre sol și buric este egală cu pi?

În ceea ce privește piramida lui Keops, raportul între înălțime și semi bază este egal cu pi.

Numărul irațional pi a fost considerat ca reprezentând proporția estetică. Marile catedrale, monumente, toate respectă proporția numărului pi.

Vorbim deja despre geometria sacră și misterul numărului pi.

Din toată această armonie face parte și corpul uman, care respectă regula de aur a misteriosului număr pi.

Creatorul a respectat legea divină, cea a sacrului număr pi.

Read More

Disparitia dinozaurilor si mana Vaticanului

Mii de oase de dinozaur au fost deshumate în estul Chinei. Această descoperire este cea mai importantă din lume, în ceea ce privește existența dinozaurilor pe planeta nostră.

Fosilele sunt repartizate în 15 site-uri, iar din 1960, în aceeași regiune au mai fost descoperite peste 50 de tone de fosile.

Conform paleontologilor chinezi, scheletele dinozaurilor au peste 16 metri lungime.

Cum a fost posibil ca într-o zonă de 300 de metri lungime și 10 metri lățime să fie descoperite peste 8000 de schelete de dinozauri?

Conform teoriilor științifice, cometa sau asteroidul care a produs dezastrul a făcut ca toate animalele să se retragă în mai multe zone, să se împrăștie.

Descoperirea celor 8000 de schelete într-o zonă atât de mică a lăsat fără explicații pe cercetători.

Omul de știință Removilire, care a cercetat peste 40 de ani cimitirele dinozaurilor, afirmă că aceștia au fost exterminați de către extratereștrii.

Efremov susține că dinozaurii s-au reunit pentru a muri în grup, în același loc. Dinozaurii carnivori ca și cei erbivori s-au reunit în același loc, pentru a muri.

Am putea crede că lupta pentru supraviețuire a reunit victimele împotriva atacatorilor.

Toate craniile descoperite au o deschizătură în zona occipitală, ca și cum un glonț ar fi fost cauza morții acestora. Este vorba despre un proiectil care a provenit dintr-o armă eficace.

Această descoperire a fost ținută secret de cercetători. Dezvăluirea ei ar da peste cap teoriile consacrate.

În anul 1948, începe construcția gigantică a barajului din muntele Tian Chan. Așa a început mare aventură în ceea ce privește descoperirea cimitirelor de dinozauri.

Fiecare craniu descoperit avea în zona occipitală o gaură. Totul a fost ținut secret.

Teoriile științifice cu privire la dispariția dinozaurilor sunt cele legate de coliziunea planetei cu un meteorit, erupțiile vulcanice, ploile acide, modificarea climei.

Omul de știință Efremov a fost singurul care a susținut teoria conform căreia dinozaurii au fost exterminați.

După moartea sa, în anul 1973, Vaticanul a intervenit pe lângă academiile științifica ca toate studiile lui Efremov să fie distruse.

Lucrurile s-au întâmplat așa cum a dorit Vaticanul, numai că, celelalte teorii lansate de către oamenii de știință sunt ambigue și contradictorii.

Profesorul Efremov a prezentat în lucrările sale că, acolo unde a fost descoperit un singur schelet de dinozaur, acesta nu prezenta deschizătura din zona occipitală.

Deschizătura ar fi fost produsă de o armă foarte puternică, probabil cu laser.

Efremov consideră că exterminarea dinozaurilor a avut drept cauză protejarea unor culturi sau a unor experimente, pe care extratereștrii le făceau pe Pământ.

Poate că extratereștrii lucrau la ceea ce înseamnă experimentul om pe Pământ.

În multe culturi se vorbește despre exterminarea dragonilor și a șerpilor giganți cu arme divine.

Rămâne întrebarea referitoare la implicarea Vaticanului, și de această dată, în cercetările făcute de Efremov, peste 40 de ani, și distrugerea cercetării și a probelor care au stat la baza teoriei lui Efremov.

Cu ce a deranjat teoria lui Efremov, Vaticanul?

Read More

Dovada ca uriasii au existat pe pamant

O descoperire uimitoare a fost facuta in tara faraonilor si a piramidelor. Mai multe fotografii au fost trimise ziarului german Bild de catre un cercetator pe nume Gregor Sporri. Imaginile arat un deget mumificat care pare a fi degetul unui om, cu exceptia unui detaliu important – dimensiunea sa.

Degetul urias masoara 45 de centimetri lungime si ar fi apartinut unui gigant inalt de 4.8 metri.  Inaltimea uriasului care ar fi existat in trecut este uluitoare, avand in vedere ca ar fi fost de doua ori mai inalt decat cel mai inalt om inscris in Cartea Recordurilor.

Ar putea fi aceasta o dovada de necontestat a faptului ca gigantii au trait odata in Egiptul antic? Unde se afla restul corpului? A ramas oare restul corpului mimificat la fel de bine?

Sporri a descoperit aceasta dovada rara in anul 1988 in timp ce desfasura anumite cercetari in Egipt. El a aflat despre un om batrn care facea parte dintr-o dinastie a hotilor de morminte, ar ar fi avut un obiect neobisnuit in posesia sa. Sporri a platit la acea vreme 300 de dolari pentru a cerceta degetul si pentru a-l surprinde in imagini. El a incercat sa cumpere degetul, dar batranul nu a dorit sa-l vanda, din motivul ca s-a afla in familia sa de generatii intregi.

De atunci, Sporri a incercat sa atraga atentia oamenilor de stiinta, dar incerarile sale au fost intampinate cu scepticism. Din cate se pare, aceasta descoperire nu pare a se potrivi foarte bine cu teoriile stiintifice existente.

In anul 2009, Sporri s-a intors in Egipt in cautarea omului batran si a degetului, dar nu a reusit sa-l gaseasca.

ovestile cu uriasi sunt abundente, dar oamenii de stiinta le-au resping mereu catalogandu-le ca fiind simple legende. Exista mai multe teorii care pretind ca descoperirile scheletelor unor uriasi sau a unor artefacte care ar avea legatura cu acestia au fost fost suprimate in mod activ, deoarece ar zdruncina din temelii multe dintre teoriile stiintifice actuale.

Se pare ca acest deget mumificat ciudat ramane pentru moment. Poate va reaparea in viitor, oferindu-le oamenilor de stiinta o sansa de a studia si de a oferi un raspuns la aceasta intrebare veche – Au mers odata uriasii pe Pamant sau nu?

Read More

Artefacte inexplicabile misterioase

Din când în când arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvăluie faptul ca una sau alta dintre civilizațiile străvechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate” în secolul XX. Iată cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe.

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

În anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corăbii antice, eșuată la câțiva kilometri de insula Creta. Artefactul consta într-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au păstrat pana astăzi) și cadrane de sticla fixate într-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat în anul 80 i. Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvăluit funcționalitatea – aceea de veritabil „computer” astronomic, care putea indica, în funcție de ora și de zi, poziția exacta a Soarelui, a Lunii și a tuturor planetelor din sistemul solar. Deși se știe că grecii erau buni astronomi, nicio informație de ordin istoric păstrata de la ei nu semnalează existenta unei mașinării atât de sofisticate.

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i. Hr.

În anul 1898, într-un mormânt din Saqqara , Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetătorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasări și l-au făcut „uitat” într-un muzeu din Cairo . În 1972, arheologul Kalil Messiha a dat întâmplator peste macheta și a rămas șocat de formele sale aerodinamice și de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. În plus, Messiha a făcut legătura intre aceasta macheta și mai multe schițe ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungând la concluzia că egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i. Hr., construirea unui obiect zburător.

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiașă cu laser

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiași în urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de către cercetătorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala în sensul invers al axei naturale a cristalului – operație imposibil de realizat fără ajutorul razelor laser. În plus, craniul are proprietăți optice uluitoare, lumina focalizându- se dinspre ceafa către orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect în lipsa realizării prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, în manopera.

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani și britanici în 1936, pe un șantier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era încastrata într-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost făurita în urma cu 500 de milioane de ani. De menționat ca fierul ciocanului este mult mai pur decât oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

5. HARTA LUI PIRI REIS, Pământul turcului

Piri Reis a fost un marinar turc care, în 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor și a Antarcticii. În 1929, când a fost regăsita, harta turcului a făcut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia în 1818. Ceea ce este și mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Reis – după cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta înainte de a fi acoperita de zăpadă. Mai precis, în urma cu 6.000 de ani.

6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni, acum 2.000 de ani

Desenele au fost descoperite în anul 1930, când aviația SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate în perioada de înflorire a civilizației Nazca (300 i. Hr. – 600 d.Hr). Acoperind o suprafața de 450 de kilometri pătrați, desenele de la Nazca înfățișează diverse plante și animale. Cele mai mari reprezentări ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar și unele figuri ciudate, numite de cercetători geoglife. În vreme ce comunitatea științifică este rezervata în privința utilizării geoglifelor, unii entuziaști afirma ca ele ar fi hărți astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata și în filmul „Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decât printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat”).

7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezare de pe reciful de corali

Datarea cu carbon-14 arata ca orașul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i. Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Așezarea se întindea pe o suprafața de aproximativ 18 kilometri pătrați și era formata din peste 100 de insulițe artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt și nici cum a fost construit orașul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri și înalte de sase, au fost construite, în secolul al XVI-lea, în jurul fortăreței incașe Sacsayhuaman din Cuzco , Peru . Ele au fost ridicate din imenși bolovani de calcar, cântărind aproximativ 300 de tone fiecare. Incașii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar aceștia sunt atât de bine așezați unul peste altul, încât nu se poate strecura intre ei nici măcar o lama de cuțit. Cum au reușit incașii sa construiască un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea rămâne un mister.

Un lucru care ar putea explica toate aceste enigme, plus multe altele (ex. piramidele, civilizația Maya, etc) este faptul ca cele mai vechi fosile hominide au fost descoperite în anul 2002, în Ciad. Specia, datând de acum aproximativ 6-7 milioane de ani, a fost botezata Sahelantrhopus Tchadensis.
Conform studiilor, hominidul reprezinta un strămoș comun al oamenilor și al cimpanzeilor, și prezintă caracteristici asemănătoare primatelor din ziua de astăzi.

Dacă noi în  urmă cu 5000 de ani am plecat din peșteri și de la arme primitive și am ajuns la bomba nucleara și zbor în cosmos, cine poate știi ce a reușit strămoșul nostru în 6-7 milioane de ani.

 

Read More

KABBALA, SURSA HARULUI DIVIN AL LUI NOSTRADAMUS

Henry Dalsheim, scriitor, a publicat în anul 2012, cartea intitulată Scrisori Premonitorii, în care face o analiză amplă a textelor și profețiilor lui Nostradamus. Dalsheim a decriptat două scrisori ale lui Nostradamus. Prima se numește Scrisoare către Henry, viitorul regea al Franței și cea de a două, Scrisoare către Cezar, fiul său.

În cea de a doua scrisoare, Nostradamus îl roagă pe fiul său să facă publice profețiile pe care el le-a făcut.
Conform autorului, în cea de a doua scrisoare, Nostradamus descrie secolul al XXI-lea debutând cu o criză economică. Aceasta se va transforma într-o conflagrație mondială.

Lumea musulmană susținută de Rusia va începe lupta cu Occidentul. Rusia va fi susținută și de alte țări foste comuniste. Italia și Franța vor fi scena unor lupte duse între creștini și musulmani. Cercetătorii s-au întrebat de unde a provenit acest har divin a lui Nostradamus de a vedea viitorul cu claritatea și precizia pe care a avut-o în profețiile sale?

Un răspuns poate fi acela că străbunicul său l-a inițiat în matematică, citirea astrelor, dar și în Kabbala.   Kabbala este o metodă de a interpreta Biblia, care permite cunoașterea universului și viitorul umanității. Nostradamus a știut să interpreteze extraordinar regulile ciclice ale umanității. Nostradamus a descris în aceste scrisori că profețiile sub formă de catren sunt venite prin har divin, supranatural.

În nopțile în care nu dormea, Nostradamus descrie locul și modul în care scria profețiile. Avea în mână o crenguţă dintr-un arbore, pe care o înmuia în apă și harul divin îl făcea să înceapă să scrie. Pentru ca profețiile sale să fie de neînțeles de către profani, el introducea în text cuvinte latine, grecești, evreiești. Folosea antiteza, inversiunea.
Nostradamus a început scrierea profețiilor, după moartea soției și a celor doi copii. Le-a publicat într-un almanah al vremii și ele se refereau la previziuni legate de vreme.

Țăranii, cei care făceau agricultură, le-au citit și au fost, la început, contrariați de veridicitatea lor, mai târziu, mulțumiți că informațiile îi ajutau în munca lor. Nostradamus a fost recunoscut ca profet, după ce el a prezis moartea regelui Henry al II-lea. Poporul francez și-a dat seama de harul divin pe care acest om îl avea.

El și-a prezis și moartea, care s-a produs în 2 iulie 1566. A murit singur, în camera sa, căzut pe podea lângă patul său, exact ca în catrenul pe care l-a scris.  Nostradamus vorbește în catrenele sale de Antihrist, potop, război religios, comete, eclipse.

Referitor la anul 2015, vă prezentăm, mai jos, traducerea acestui catren.
O mișcare în pantă a pământului, o mare calamitate,
Peste Pământurile din Vest și Lombardia
Va fi foc pe navă, ciumă și captivitate
Mercur în Săgetător. Saturn dispare.

Mercur se va afla în Săgetător, în 25 noiembrie. În ceea ce privește prezicerea unui cutremur devastator, în Lumea Nouă, vom vedea ce se va întâmpla! Interesant este faptul că și seismologii susțin idee că un cutremur major se va produce în America de Nord.

Read More

Computer mecanic antic realizat pentru calculul pozitiilor astronomice

Mecanismul de la Antikythera este considerat un computer mecanic antic realizat pentru calculul pozitiilor astronomice. Acest mecanism a fost recuperat în anii 1900-1901 dintr-o epava de lânga insula Antikythera. Importanta si complexitatea mecanismului au fost întelese abia câteva decenii mai târziu. Cu ajutorul lui, grecii puteau calcula cu precizie eclipsele, miscarea planetelor si puteau stabili datele la care erau organizate Jocurile Olimpice.

Când a fost descoperit bizarul mecanism se afla într-o cutie de lemn, decorata cu 2.000 de caractere si este format din cel putin 30 de rotite din bronz. Perioada sa de constructie este în prezent estimata a fi între 150 si 100 î.Hr.. Gradul de sofisticare mecanica este comparabil cu a unui ceas elvetian din secolul al XIX-lea. Artefacte tehnologice cu manopera si complexitate similara nu vor mai apare pâna în secolul al XIV-lea, atunci când ceasurile mecanice astronomice au fost construite în Europa.

Jacques-Yves Cousteau a vizitat epava pentru ultima oara în 1978, dar nu a gasit nicio ramasita suplimentara a Mecanismului Antikythera. Profesorul Michael Edmunds de la Universitatea Cardiff, care a condus cel mai recent studiu al mecanismului, a declarat: Acest aparat este pur ai simplu extraordinar, singurul lucru de acest gen. Designul este frumos, astronomia sa este riguroasa… Cine a facut mecanica acestui lucru a facut-o extrem de atent… în termeni de valoare istorica consider ca acest mecanism este mai valoros decât Mona Lisa.

In prezent mecanismul e in custodia Muzeului National de Arheologie din Atena, care il prezinta in cadrul Colectiei de Bronz. Desi e intr-o stare foarte proasta din cauza celor 2.000 de ani petrecuti sub apa, mecanismul, angrenajele sale si inscriptiile de pe el, forteaza cercetatorii sa isi revizuiasca parerea despre nivelul de complexitate al stiintei grecesti antice. Mecanismul vine in forma unei cutii ce are pe exterior cateva cadrane, iar in interior un ansamblu complex de angrenaje, foarte asemanator cu cel al ceasurilor mecanice ale secolului al XVIII-lea. Cadranele sunt protejate de usite, si pe toate suprafetele libere ale cutiei, usitelor si a cadranelor au fost inscriptionate instructiunile de utilizare si de constructie a aparatului. Intre specialisti este un consens, mecanismul a fost construit in Grecia, deoarece toate instructiunile de pe el erau in greaca. Au mai fost recuperate 20 de angrenaje, inclusiv un ansamblu sofisticat de angrenaje montate pe o placa rotativa si care functiona ca un sistem epiciclic. Anumite caracteristici functionale ale mecanismului necesita o atentie si mai mare. Toate componentele metalice ale mecanismului par a fi taiate dintr-o singura foaie de bronz de aproximativ 2 milimetri grosime. Toate angrenajele au dintii realizati la un unghi de 60 de grade, iar marimea e identica, rotitele se imbinau fara probleme. Se pare ca mecanismul a fost reparat de cel putin doua ori, o spita a rotii principale a fost indreptata, iar un dinte rupt al unei rotite a fost inlocuit. Acest lucru ne indica faptul ca masina a functionat. Mai nou, in lumina descoperirilor recente, se pare ca conceptul mecanismului provine din coloniile Corintului, lucru care ar putea face posibila o conexiune cu Arhimede. Nu se cunosc motivele reale pentru care se afla pe acel vas. Cei care au studiat acest caz spun ca e posibil ca nava sa fi transportat mecanismul la Roma, impreuna cu alte lucruri pretioase furate de pe insula cu scopul de a fi integrate in parada triumfala a Cezarului.

La dispozitia publicului e pusa si o reconstructie a mecanismului, facuta si donata muzeului de catre Derek de Solla Price. Alte reconstructii pot fi gasite in cadrul Muzeului American de Calculatoare din Bozeman, Montana si in Muzeul Copiilor din Manhattan din New York si din Kassel, Germania. Reconstruirea mecanismului Antikythera e rezultatul cercetarilor profesorului Derek de Solla Price, in colaborare cu Centrul National de Cercetari Stiintifice Demokritos, si a fizicianului C.H. Karakalos, care a realizat tomografiile cu raze x a originalului, dupa care a fost realizata copia mecanismului.

Mecanismul reprezinta unul din cele mai antice si complexe calculatoare stiintifice. Desi constructia sa fara cusur sugereaza faptul ca au existat alte mecanisme inaintea lui, aceste mecanisme nu au fost descoperite, proiectarea sa s-a facut in baza teoriilor astronomice si matematice dezvoltate de astronomii greci, undeva in perioada 100-150 I.H. Una din ipotezele originii mecanismului spune ca a fost construit la o academie fondata de filozoful stoic grec Posidonius pe insula Rhodos, care la acea vreme era un centru important al astronomiei si ingineriei mecanice, si ca e posibil ca astronomul Hipparchus sa fie cel care a proiectat mecanismul deoarece contine un mecanism lunar care functioneaza in baza teoriei miscarii lunare a lui Hipparchus.

Mecanismul e remarcabil din cauza nivelului de miniaturizare si a complexitatii partilor sale componente, care sunt la nivelul ceasurilor secolului al XVIII-lea. Contine 30 de roti dintate a caror dinti sunt formati prin intermediul triunghiurilor echilaterale. Atunci cand o data era introdusa (prin intermediul unei manivele ce nu a fost gasita), mecanismul calcula pozitia Soarelui, a Lunii, precum si alte informatii astronomice despre alte planete. Scopul aparatului era de a localiza corpurile ceresti, tinand cont de sfera celesta (o sfera imaginara rotativa, care este concentrica si coaxiala cu Pamantul) si de pozitia observatorului pe suprafata pamantului, e clar ca era bazat pe teoria geocentrica.

Mecanismul are 3 cadrane, unul in fata si doua in spate. Cadranul din spate are doua scari gradate concentrice. Scara exterioara e impartita in 365 de segmente, fiecare segment reprezentand o zi din calendarul egiptean al anul sotic (In Egipt Calendarul Solar Sotis-Sirius avea 365 de zile, fiind mai scurt decat calendarul astronomic). Aceasta scara era folosita pentru a compensa efectul sfertului de zi din an (sunt 365.2422 de zile pe an), era data cu o zi inapoi odata la 4 ani. Dar calendarul iulian, primul calendar aparut in regiune care indica si anii bisecti, a aparut de abia pe la 46 d.Hr.. Adica la aproape un secol distanta de perioada in care se crede ca a fost construit mecanismul (totodata anul bisect a fost calculat eronat pana in primul secol). Scara interioara are drept gradatii semnele zodiacului grecesc, impartite pe grade.

Cadranul frontal avea probabil cel putin 3 ace indicatoare, unul arata data, iar celelalte doua indicau pozitia Soarelui si a Lunii. Indicatorul lunar era setat in asa fel incat sa indice prima anomalie din orbita Lunii. Se poate presupune ca indicatorul Soarelui avea o setare similara, dar piesele componente ale acestui mecanism (daca a existat) nu au fost gasite. Cadranul frontal mai are atasat un al doilea mecanism, un model sferic al Lunii, care indica fazele lunare.

In inscriptiile de pe mecanism exista niste referinte la planetele Marte si Venus, este evident ca nu ar fi fost cine stie ce greutate pentru fabricantul mecanismului sa adauge componentele necesare pentru a calcula si pozitiile acestor planete. Se speculeaza ca mecanismul ar fi fost capabil sa reprezinte si sa calculeze pozitia tuturor celor 5 planete cunoscute grecilor. Dar nu au fost gasite piesele componente ale acestui mecanism planetar. Cadranul frontal mai include si o parapegma, un stramos al almanahului modern, care era folosita pentru a tine evidenta perioadelor de rasarit si apus a unor anumite stele. Se crede ca fiecare stea e identificata de caracterele grecesti care au legatura cu detaliile inscrise pe mecanism.

Cadranul din parte de sus a spatelui mecanismului are forma unei spirale, cu 47 de diviziuni la o rasucire, prezinta cele 235 de luni ale ciclului metonic de 19 ani (Perioada de 19 ani, dupa care fazele Lunii se repeta la aproximativ aceleasi date calendaristice). Acest ciclu e important in corectarea calendarelor.

Cadranul din partea de jos a spatelui aparatului e si el in forma de spirala, cu 225 de diviziuni care reprezinta ciclul saros (interval de timp egal cu 18 ani 11 zile 8 ore, dupa care se produc in mod periodic eclipse de Soare si de luna. Are o durata de 223 revolutii sinodice, adica 242 revolutii draconice sau de 239 revolutii anomalistice); totodata mai exista in acelasi loc un cadran auxiliar care reprezinta cei 54 de ani ai ciclului triplu Saros (Exeligmos).

Proiectul de Cercetare a Mecanismului Antikythera, al carui personal e compus din experti din Marea Britanie, Grecia si Statele Unite, au detectat in iulie 2008 cuvantul „Olympia” pe unul din cadranele despre care se credea ca infatiseaza cei 76 de ani ai ciclului calipic (perioada de 76 de ani), precum si numele altor jocuri din Grecia Antica, probabil ca era folosita pentru a tine evidenta datelor la care aveau loc jocurile olimpice antice.

Conform reporterilor de la BBC:

„Cele patru sectoare ale cadranului sunt inscriptionate cu numarul unui an si cu numele a doua competitii panelenice: jocuri olimpice din Isthmia, Olympia, Nemea si Pythia; si cu numele a altor doua competitii mai putin importante: Naa (ce avea loc la Dodona), numele celei de a doua competitii inca nu a fost descifrat”.

Read More

Oamenii giganti chiar au existat in antichitate

Jivodii erau persoane cu înălţimi impresionante, care ar fi trăit pe teritoriul ţării noastre, în special în Oltenia şi Muntenia. Istoricul Nicolae Densuşianu consideră că teritoriul României ar fi fost locul de baştină al uriaşilor.

Uriaşii ar fi trăit în primele timpuri ale antropogenezei şi, conform legendelor, au locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi. Jidovii făceau parte din categoria oamenilor giganţi. Un singur uriaş măsura cât 25 de oameni obişnuiţi. Dimensiunile lor erau impresionante. Aveau ochii extrem de mari şi un trup masiv.

Când se deplasau călcau din deal în deal. Legendele despre uriaşi abundă în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spaţiul carpato-daubiano-pontic.   Cele mai importante referinţe despre existenţa jidovilor întâlnim în cartea „Dacia preistorică“ al lui Nicolae Densuşianu. Potrivit acestuia, locul de baştin al uriaşilor ar fi fost tocmai România, iar într-un loc identificat de el în zona munţilor Cerna – Godeanu ar fi avut loc o luptă cu zeii:   „Giganţii formau, prin excelenţă, un popor de munte. În războiul ce-l avură cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce în Olymp.

Imensul Atlas se cutremură la asaltul lor şi pe lângă toate că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost înstare să-i învingă decât numai după ce au cerut ajutoriul unui om muritoriu, al lui Hercule.   Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lângă Iceanos Potamos, în aceeaşi regiune unde se născuseră şi fraţii lor mai mari, titanii. În epoca romană dacii erau consideraţi ca o posteritate a vechilor titani şi giganţi. Locuinţele giganţilor, după cum ne spun logografii greceşti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se întâmplase şi lupta cea eroică cu zeii. Poetul roman Statiu, care se ocupa adeseori cu triumful lui Domitian asupra dacilor, confirma şi dânsul că memorabila Phlegra, unde se luptase giganţii cu zeii, se afla pe teritoriul Daciei.

Pe teritoriul Ţării Româneşti, în apropiere de Cerna, se află muntele aşa numit Pregleda. Lipsit de pădure, din cauza unor evenimente depărtate, suprafaţa sa este acoperită cu stânci calcaroase şi arse. Este vechea Phlegra din istoria giganţilor, care, după cum ne spun autorii greci, primise numele acesta fiindcă a fost arsă de fulgerele lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele giganţilor o confirmă toate datele geografice ce le avem în această privinţă. Lângă Phlegra giganţilor se află peştera Avernus.

Lângă poalele muntelui Pregleda se află astăzi o comună românească de moşneni, Izverna, cu o peşteră imensă“.    Zone care amintesc de uriaşi   În multe zone din judeţul Gorj sunt locuri denumite în acest fel: „Oborul Jidovilor“, situat deasupra Peşterii Muierilor sau „Jidovii“, în comuna Săcelu. De asemenea, termenul este întâlnit şi în alte zone din ţară. În cartea „Marile taine ale omenirii“ de Florin Gheorghiţă ne sunt oferite mai multe exemple de zone care poartă denumiri care amintesc de uriaşi. De asemena, autorul încearcă şi o plasare istorică mai exactă a perioadei în care au trăit uriaşii:

Densuşianu oferă şi un citat interesant dintr-o tradiţie probabil antică păstrată în fostul judeţ Vlaşca. Citatul confirmă vechimea celui de-al doilea nume generic păstrat în popor pentru uriaşi şi totdată poate fi foarte important sub aspect istoric: «În timpul uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani apoi uriaşii (Jidovii) au fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp». Dar trebuie să cităm şi vechi denumiri istorice păstrate în timp. Astfel, de exemplu, au rămas în judeţul Gorj numele localităţii Novaci şi denumirile Jidova, Jidoviţa, Jidvei (comună în judeţul Alba). În Carpaţii Orientali, pe versantul vesti al muntelui Ceahlău, penru defileul traseului spre Cheile Bicazului s-a menţinut foarte mult timp denumirea Valea Jidovului“.

Descoperiri de schelete ale unor oameni uriaşi   Florin Gheorghiţă ne oferă în cartea sa şi exemple cu privire la găsirea unor urme specifice jidivilor şi chiar ne relatează o cercetare la care a participat: „În zona subcarpatică a Moldovei, în afară de legende au fost relevate şi numeroase vestigii ale locuirii unei populaţii preistorice de uriaşi. Astfel, cercetătorul băcăuan Eugen Şendrea a publicat câteva descoperiri mai vechi de acest fel, unele făcute chiar cu un veac în urmă: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacău, s-a găsit (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea), mormântul unei fiinţe uriaşe în care se afla o parte din scheletulfoartre lung ale acesteia. (….) În urmă cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un antropolog cunoscut din Bucureşti să aflu dacă era veridică semnalarea existenţei unor schelete de «oameni mari» în localitatea Părhăuţi, situată între dealurile înalte din nord-vestul municipiului Suceava.

M-am dus acolo însoţit de doi muzeografi din Iaşi – profesorul C.L Rusu şi soţia sa – şi, într-adevăr am putu afla fapte interesante. Un sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi, când o viitură a pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt. Sătenii din zonă le-au adunat şi, considerând că erau ale unor strămoşi îndepărtaţi, cu încuviinţarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lângă biserica din centrul comunei.

Am fost conduşi acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea mulţimea de oase, pe care nu s-a pus însă o cruce, întrucât erau osemintele unor oameni necreştinaţi prin botez. Comunicându-i profesorului din Bucureşti rezultatul deplasării, acesta a renunţat la cercetări suplimentare, dat fiind faptul că procedura deshumării ar fi fost foarte greoaie“.    Relatarea lui Ioniţă Florea   Ioniţă Florea, un locuitor al comunei Popeşti, din judeţul Giurgiu, a relatat că a participat la săpăturile efectuate de Dinu V.

Rosetti la Argedava, o cetate dacică ieşită din comun prin mărimea ei, şi că ar fi descoperit oase de oameni uriaşi:   „Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme.

Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo­gilor. Şeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat aca­să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă­seam oasele, arheologii ne tri­miteau a­casă, să nu ve­dem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″.

Read More