Încă din cele mai vechi timpuri,
creaţia a reprezentat un subiect important în viaţa omului. Fiecare
cultură a încercat să elucideze acest mister, oferind diverse
perspective cu privire la momentul şi modul în care omul a fost creat,
dar nu în ultimul rând şi scopul său pe Pământ.
Răsfoind textele sacre sumeriene aflăm
că în urmă cu multe mii de ani, atunci când Anunnaki, o specie
extraterestră originară de pe Nibiru, a coborât pe Terra, a creat omul.
Procesul de creaţie a fost unul amplu şi a avut ca scop dezvoltarea unei
specii hibrid, care să muncească în folosul extratereştrilor.
Textele antice mayaşe susţin acelaşi
lucru precum cele sumeriene. Cartea sfântă, Popol Vuh, descrie cu lux de
amănunte cum „zeii cei puternici, veniţi de pe o planetă îndepărtată au
creat omul”. Interesant este că nicăieri în aceste texte mayaşe nu se
specifică scopul creaţiei. Totuşi, se speculează că aceşti zei fără nume
au dorit să-şi expună puterea sau mai bine zis cunoştinţele şi să
creeze o specie capabilă de evoluţie.
Religiei Egiptului antic nu îi este
proprie o antropogonie clară, dar cel mai vechi sistem religios din
Egipt, cel Memfitic, vorbește de creație ca efect al unei puteri
creatoare, al gândirii, al cuvântului unui singur zeu – Ptah. Acesta a
născut inițial un gând, după care l-a pronunțat, acesta fiind întâiul
act de creație – în această mitologie, creația originală are la bază
procese psihologice superioare: gândirea și limbajul. Tot în contextul
mitologiei egiptene, mai precis, în reprezentările artistice ale
acestora, o altă tradiție egipteană afirmă că oamenii s-au născut din
lacrimile unui zeu îndurerat de pierderea ochiului său.
Antropologia chineză are la bază un
cuplu de frate-sora Fu Xi și Nii Wa, două ființe cu cozi de dragon, care
au modelat oamenii din lut și noroi; aceleași mitologii ii este
atribuită și entitatea Pan-Ku, care creează atât omul, cât și lumea, din
trupul său. În acest caz, se poate sesiza un aspect corelant cu
mitologia creștină, care presupune existența unui singur Dumnezeu
atotputernic, care l-a creat pe om după „chipul și asemănarea sa”.
Religiile creștine învață că lumea a
fost adusă de la neființă la ființa de Dumnezeu. Acest act de creație se
face doar prin puterea cuvântului căci El zice iar lumea ia ființă ca
urmare a atotputerniciei Lui. Deci lumea ia ființă ca urmare a
cuvântului lui Dumnezeu astfel încât tot ceea ce există este datorită
Lui și este creat în timp. Dumnezeu este atemporal, timpul este în afara
Lui dar și în el căci fără Dumnezeu nu exista nici timpul. Înainte însa
de a crea lumea care intră sub simțuri a creat îngerii care sunt
făpturi superioare omului.
În mitologia akkadienilor, vecini ai
evreilor, omul a fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi
zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat
viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut
dintre natura omului și a zeilor: cu toate că omul e creat pentru a-i
servi pe zei, el, totodată, este imitatorul și colaboratorul lor.
Oamenii trebuiau să le respecte poruncile date de divinitate, să nu
încalce preceptele ordinii sacre, care asigură atât bunul mers al lumii
universale, cât și al societății umane.
Creaţia şi ştiinţa
Dacă textele antice oferă o singură
perspectivă asupra creaţiei, ştiinţa nu a fost întotdeauna atât de
clară. În urmă cu câteva zeci de ani, oamenii de ştiinţă sugerau că omul
s-a născut din maimuţă şi în urma evoluţiei a ajuns la stadiul actual.
Această teorie darwinistă a fost
acceptată pe plan universal până în clipa în care ştiinţa a atins un nou
prag al dezvoltării. Atunci s-a realizat că ADN-ul uman conţine nu mai
puţin de 223 de gene străine.
Francis Crick, laureat al Premiului
Nobel, a descoperit încă de la jumătatea secolului trecut că ADN-ul uman
nu aparţine acestei lumi. Astfel, Crick a fost poate primul cercetător
care a încercat să demonstreze că omul a fost creat de o inteligenţă
extraterestră.
Mulţi ani mai târziu, omul de ştiinţă
rus, Vsevolod Troitsky, susţinea că Terra nu este altceva decât un
laborator extraterestru. Aici se desfăşoară permanent diverse
experimente şi astfel omul a fost creat. Bineînţeles că această teorie
nu a prins pentru că este una incredibilă, dar dacă revenim la textele
sacre atunci ea poate fi veridică.
De asemenea, în ziua de astăzi există
zeci sau poate sute de cărţi care propun diverse teorii ale creaţiei.
Până la urmă adevărul nu este încă cunoscut omului şi din acest motiv
tindem să credem că motivul creaţiei nu este unul spiritual şi din
această cauză adevărul nu va ieşi prea curând la iveală.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu