La numai câţiva kilometri de
Mangalia, există o peşteră misterioasă în care cei mai mulţi care au
păşit acolo, nu s-au mai întors. Ascunsă în pântecele unui deal, o lume
străveche şi plină de mister încă nu se arată la faţă pentru a fi
înţeleasă: Peştera de la Limanu.
Locul de sub dealul de la marginea
comunei Limanu nu a putut fi niciodată explorat în întregime, din cauza
labirintului întortocheat de peşteri, în care mulţi dintre cei care s-au
aventurat mai mult decât trebuia s-au pierdut şi nu au mai găsit drumul
la întoarcere. Legendele localnicilor spun că peştera aceasta ciudată
este o poartă către lumea de dincolo de moarte.
Puţini dintre turiştii care vin vara pe
plajele însorite ale Mării Negre de la Mangalia şi Vama Veche, ştiu că
un pic mai încolo de asfaltul şoselei pe care păşesc, drumul duce către o
lume plină de istorie şi abundă de mister încă nedesluşit de minţile
înţelepte.
Intrarea în peşteră se face
printr-o poartă metalică de la poalele dealului, mai jos de o pădurice
de pini şi este străjuită de câteva pietre mari. Chipurile din piatră
care se pot vedea la intrare au făcut ca peştera să primească şi
denumirea de „La Icoane”, figuri care se presupune că ar fi fost
scrijelite în piatră pentru locul prin care se intră în pământ. “Icoana
înseamnă în limba veche “chip”, “imagine”. Nu e vorba de icoane în
sensul creştin. Acolo erau nişte chipuri din piatră, chiar la intrare.
Bolovanii de la intrare au fost sculptaţi, când am facut eu cercetări se
vedeau clar trăsăturile umane, ochii, nasul, gura. Acum sunt
răsturnaţi, nu cred că se mai vede ceva. Deci erau nişte capete de
piatră care vegheau la intrarea în peşteră. De aceea sătenii au numit
peştera “La Icoane”. Figurile astea au fost făcute probabil demult, în
vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care
se intra sub pământ, ori cine ştie din ce alte motive”,
povesteşte profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor.
Acesta vorbeşte cu tristeţe
de inscriptiile pe care le-a descoperit acum treizeci de ani şi care
acum nu mai există, fiind acoperite de mâzgâlituri moderne. Întreaga
peşteră este vandalizată, acoperită de sute de graffiti ale
vizitatorilor inconştienţi.
De Peştera de la Limanu se leagă şi o
serie de descoperiri ştiinţifice, printre care cea mai amănunţită a fost
făcută de profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor
(cel care a scris lucrarea “Labirintul subteran de la Limanu”).
Deşi descurajat de cei care auziseră că
vrea să facă cercetări la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii
’70, în mare descoperire. El a găsit aici ceramică, atât romană, cât şi
grecească, însă majoritatea era specific dacică, şi, totodată, a mai
descoperit desene rupestre, figuri de oameni şi de animale.
Dintre ele se distinge, prin factura sa
aparte, o figură umană, probabil un bărbat stând în picioare sau
eventual pe un scaun. Capul este un pătrat umplut cu puncte, trunchiul
un oval umplut tot cu puncte. Mâna dreaptă se sfârşeşte ca o pată neagră
în formă circulară neregulată; în mâna stângă, personajul pare a ţine
un scut pătrat. Demn de reţinut este faptul că, şi la celelalte figuri
umane, mâinile se termină cu câte o pată de culoare neagră, lasând
impresia unor obiecte ţinute în palmă.
La aproximativ 35 m de la intrare se
află şi un bloc de piatră pe care sunt gravate trei figuri umane. Din
păcate, reprezentarea a fost distrusă parţial.
Un interes deosebit prezintă figurile de
călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au
chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamană în
mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări
de pe aria locuită de traco-daci.
Celelalte desene – simbolurile
religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice –
aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă
că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală
până târziu către sec. X-XI e.n.
Cele mai vechi desene aparţin însă
foarte probabil perioadei de maximă înflorire a culturii geto-dacice
(sec. I i.e.n.) de când datează, conform arheologilor, amenajarea
peşterii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu