Se afișează postările cu eticheta lumi paralele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lumi paralele. Afișați toate postările

Locul unde spiritele nu isi gasesc linistea

Aokigahara este o pădure de 35 000 kilometri pătrați, care se întinde la poalele muntelui Fuji. Este o pădure care are o vechime de 1200 de ani. Începând cu anii 50, pădurea a devenit locul unde se produc cele mai multe cazuri de sinucidere, prin strangulare.
Solul acestei păduri este format din lavă. În anul 864, Fuji a erupt zece zile la rând, formându-se o mare cantitate de lavă. În fiecare an, aproape 400 de japonezi își pun capăt zilelor în această pădure. Statisticile arată că în Japonia, anual, peste 40000 de persoane se sinucid. S-au creat multe legende legate de spiritele malefice care bântuie această pădure. Un alt loc preferat de sinucigași este Golden Gate Bridge din San Francisco.
Cu toate acestea, Japonia nu este pe primul loc la sinucideri. Primul loc este ocupat de Rusia, apoi urmează Bielorusia și Letonia.
De ce aleg japonezii acest loc, pentru a se sinucide?
Specialiștii în paranormal vorbesc despre forțe malefice care există în această pădure, despre câmpul magnetic care le atrage. Forțele malefice atrag oamenii şi-i determină să se sinucidă. În anul 1956, a fost în Japonia un adevărat curent, susținut chiar și de către intelectuali, de a muri prin sinucidere, o moarte demnă în cultura japoneză.
Pădurea are un aspect bizar. Lumina soarelui nu pătrunde în interiorul pădurii, iar căile de acces în pădure sunt adevărate labirinturi.
Legendele japoneze vorbesc despre spiritele celor morți care pot fi văzute în pădure. Spiritele celor morți prin violență nu-și găsesc liniștea și nici nu pot trece în altă lume. Spiritele rămân între cele două lumi. În anul 1990, doi paznici ai acestei păduri au descoperit cadavrul unui spânzurat. S-au apropiat de locul faptei și au văzut mai multe fantome care se roteau în jurul sinucigașului. Locuitorii din această zonă susțin că cine se afundă în această pădure nu mai găsește drumul de întoarcere.
Busola în această pădure nu indică nordul cu exactitate. Se spune că este o diferență de 90 de grade, față de adevărata poziție a nordului. Multe grupuri de turiști au mers în cerc ore întregi, pentru că busola nu funcționa corect. A fost nevoie de intervenție, pentru ca acești turiști să poată fi recuperați. Specialiștii japonezi au recunoscut că se întâmplă un fenomen straniu. Este vorba de distorsionarea orientării la persoane, dar și la busole.
Terenul în aparență, pare a fi drept. În realitate, sub vegetație se află gropi de până la un metru adâncime, care face înaintarea impracticabilă.
Aokihagara trezește în rândul japonezilor un sentiment de frică. Este considerată locul cel mai blestemat din Japonia.
Spiritele malefice sunt denumite yurei și pot apărea de oriunde. Sunete stranii, strigăte și faptul că yureii nu pot părăsi zona sinuciderii, au făcut din această pădure un loc blestemat. Nimeni din Japonia nu a vrut să investească în această zonă, susținând că afacerile ar fi sortite eșecului. Cei care s-au aventurat în această pădure susțin că există o tensiune maximă care marchează corpul uman. Stările de panică, de epuizare, durerile de cap, toate aceste trăiri au făcut ca tot mai puțini japonezi să se hazardeze în astfel de drumeții.

Copilul care a vizitat o lume subterana misterioasa

Culturile antice descriau cu lux de amănunte existența unor lumi subterane în care se petreceau lucruri ciudate. Odată cu trecerea anilor, această idee pur și simplu a dispărut lăsând loc interpretărilor sau chiar trecându-le la statutul de legende.
Chiar dacă pare de-a dreptul incredibil o poveste fantastică care include o asemenea lume misterioasă subterană s-a petrecut în 1986 în apropierea orașului englezesc Showbury. Protagonistul a fost un băiețel în vârstă de numai 5 ani, pe nume Bryan. El se juca în curtea casei, sub supravegherea mamei sale. La un moment dat, atunci când mama sa l-a scăpat din supraveghere, Bryan a dispărut pur și simplu. Aceasta a alertat poliția și mai multe echipe de căutare s-au format în speranța să-i dea de urmă cât mai repede. Bryan era de negăsit și zilele treceau, parcă intrase în pământ și nimeni nu putea să-și explice unde a putut să plece micuțul.
Peste 3 zile s-a întâmplat minunea. Bryan fusese găsit la o distanță de câțiva kilometri de casa sa și era extrem de obosit. A urmat o anchetă de amploare pentru a se stabili condițiile în care băiatul a reușit să parcurgă o asemenea distanță.
Bryan le-a povestit anchetatorilor că a plecat în poienița de lângă casă și acolo a găsit o gaură în pământ. A intrat în ea pentru a o explora. S-a trezit într-o lume subterană, unde totul era diferit față de a noastră. Cerul era de un verde închis și nu părea să existe un soare. Animalele erau viu colorate și păreau că sfidează orice logică. În momentul în care lumina verde a dispărut, Bryan s-a întâlnit cu doi oameni. Ei erau înalți, aveau pielea verde și părul castaniu. Erau îmbrăcați într-o salopetă de culoare gri.
Străinii nu i-au spus niciun cuvânt, dar bărbatul a scos din geanta sa un fel de aparat cu care l-a atins. Acesta a fost ultimul lucru pe care și l-a amintit. S-a trezit în această lume, pentru ca mai apoi să fie găsit de una dintre echipele de căutare.
Povestea sa pare desprinsă dintr-un vis, dar adevărul a ieșit la iveală în clipa în care părinții săi au acceptat să fie supus unei ședințe de hipnoză ani buni mai târziu. Aceasta este o altă dovadă că lumile subterane sau paralele, așa cum mai sunt ele numite, există și uneori interferează cu a noastră.