PROIECTUL INVIZIBILITY

Cel de al Doilea Război Mondial a impus celor două tabere aflate în război, să găsească arme care să fie definitive, adică, să pună capăt războiului și implicit să aducă victoria unei dintre ele. Primele știri, conform cărora, ceva neobișnuit s-a petrecut, în anul 1943, au început să apară în anul 1950. Ne referim la experimentul Philadelphia.
US Navy a dezmințit, la început aceste zvonuri, dar mai târziu, a fost obligat să accepte aceste informații. Proiectul Philadelphia a mai fost numit și Invizibility și presupunea realizarea din materialul recuperat, în urma prăbușirii OZN-urilor, a unor aparate cu o tehnologie super avansată, pentru acele vremuri.
Proiectul a demarat, în prima fază, în anul 1931, de către John Hutchinson, decan la Universitatea Chicago. În anul 1932, Einstein a demisionat din cadrul proiectului, din cauza unor motive personale și nedeterminate. În anul 1934, Nikola Tesla preia conducerea proiectului și lucrează alături de Hutchinson. Statul american îi pune la dispoziție tot ce trebuie pentru realizarea proiectului.
În august 1939, este angajat Al Bielek, pentru capacitățile sale metapsihice. În anul 1940, el reușește un prim test din cadrul proiectului. Un vapor a dispărut, fără echipaj la bord. Nikola Tesla, după acest prim test, atenționează autoritățile americane să nu permită astfel de teste cu echipaj la bordul navei, atâta timp cât bobinele funcționează.
Va fi o catastrofă pentru echipaj, spunea el. Tesla susținea că în desele conversații pe care le-a avut cu extratereștrii, aceștia l-au atenționat de pericolul radiațiilor electromagnetice, care pot afecta această realitate. Șefii marinei americane i-au răspuns că războiul bate la ușă și nu au timp să evite aceste lucruri.
Tesla sabotează cel de al doilea test, care nu a reușit, iar în anul 1942, părăsește proiectul fără explicații. În anul 1943, Einstein este invitat să revină în cadrul proiectului. Autoritățile americane doreau realizarea unor teste care să conducă la invizibilitatea echipajului de pe navă.
Cel de al treilea test de invizibilitate este realizat, în anul 1943, pe nava USS Eldrige, pe care se afla un echipaj de marinari. Nava, care se afla în Philadelphia, devine invizibilă și dispare, timp de patru ore. Apare la baza militară Norfolk, Virginia. După patru ore, reapare în Philadelphia.
Distanța dintre Philadelphia și Norfolk este de 640 de kilometri. Testul s-a dovedit dezastruos pentru echipaj. Mulți au murit instantaneu, alții au dispărut din realitate, brusc, precum fantomele, iar alții au fost pierduți în alt spațiu temporal. Alți marinari au fuzionat cu oțelul navei, nava și corpul marinarului ocupând același spațiu fizic.
Cei care au supraviețuit au avut grave probleme mentale. În octombrie, autoritățile americane au hotărât să întrerupă proiectul și să recunoască faptul că echipajul navei a avut grave probleme. Conform doctorului Jessup, cel care va cartografia suprafața Lunii, experimentul s-a bazat pe efectul puternic al unui câmp magnetic.
Vaporul a început să dispară, sub privirile celor care se aflau pe chei, după câteva secunde, apărând în portul Norfolk, Virginia. Conform lui Jessup, vorbim despre fenomenul numit deviația timpului. Pentru persoanele care au făcut parte din echipaj și au supraviețuit, fenomenul de deviație a timpului, a continuat și după experiment. Ei dispăreau și apăreau pe stradă, sau în casele lor.
În anul 1947, proiectul a fost reluat sub numele de Phoenix. Se dorea o explicație cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu echipajul. În anul 1948, a fost dat un prim rezultat. Persoanele aflate la bord au fost prinse într-o butelie izolantă, un fel de realitate artificială, unde timpul și spațiul erau diferite.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu