Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările

Supermarketurile distrug economia

După 2000, România a început să fie asaltată de super și hipermarketuri. Acestea au apărut în orașele mari, cu o putere de cumpărare peste media națională și, cu timpul, s-au extins în toată țara. Ideea de hipermarket este destul de simplă: un singur loc unde găsești tot ce ai nevoie, de la mancare la haine sau materiale de contrucții.
Românii au îmbrățișat repede noile ”supermagzine”, iar acestea s-au extins, astfel rețelele Lidl, Kaufland sau Mega Image au depășit 150 de magazine la nivel național. Spre deosebire de statele vestice, în România, această dezvoltare a hipermarketurilor s-a făcut haotic, iar marii investitori externi au sufocat piața produselor autohtone, deoarece guvernul, indiferent de culoare politică, a fost, tot timpul, mai atent la lobby-ul făcut de supermarketuri decât la nevoile cetățenilor.
Cum ne afectează hipermarketurile economia?
  • Supermarketurile nu sunt companii românești, profitul nu rămâne în România.
  • Furnizorii locali sunt dependenți de supermarketuri și forțați să accepte prețuri derizorii pentru produsele lor.
  • Hipermarketurile pot șantaja statul. Spre exemplu, Schwarz Group, care deține Lidl și Kaufland, deci peste 30.000 de angajați, poate decide să se retragă din România, în acest fel guvernul se alege cu 30.000 de șomeri. Poziția Schwarz Group este una de forță, iar în aceste condiții își poate impune hotărârile în fața decidenților politici. Această metodă de șantaj este deja aplicată de Renault, care amenință guvernul cu mutarea liniilor de producție din România.
  • Hipermarketurile sunt direct interesate de distrugerea economiei locale. Micile magazine, furnizorii sau producătorii autohtoni sunt vizați, deoarece cresc concurența.
  • Hipermarketurile refuză mulți furnizori autohtoni de fructe și legume deoarece produsele lor nu arată ”perfect”, iar aceștia nu mai au unde să-și vândă produsele, deoarece piețele și micile magazine sunt pe cale de dispariție.
  • Marile magazine ne limitează alegerile, suntem obligați să cumpărăm ce găsim în standuri, deoarece alte variante nu mai există.
Corporația face legislația
Deoarece decidenții politici români au fost mereu mai interesați de ce zice Înalta Poartă, fie că aceasta s-a numit Imperiul Otoman, Franța, Uniunea Sovietică, Uniunea Europeană sau Washingtonul, decât de părerile propriilor cetățeni, problema hipermarketurilor este greu de pus pe agenda publică, deoarece lobby-ul extern este foarte activ, iar presa românească este ușor de cumpărat.
În acest moment asistăm la apogeul hipermarketurilor. Acestea au distrus producătorii autohtoni, au băgat în faliment micile magazine iar acum urmează, cel mai probabil, o luptă între ele, care va duce, inevitabil la monopol.
Schwarz Group pare că are prima șansă deoarece Kaufland și Lidl sunt foarte bine fixate atât în piață cât și în mentalul cumpărătorului iar relațiile dintre Dieter Schwarz, proprietarul grupului  și președintele Klaus Iohannis sunt de notorietate (Dieter Schwarz l-a sprijinit în campania electorală pe Klaus Iohannis).
Pe piața românească de retail alimentar se confruntă două state, Franța cu Auchan și Carefour și Germania cu Kaufland și Lidl, iar ultimele evenimente (Kaufland a devenit compania cu cei mai mulți angajați, 20.386 de salariati și relația apropiată dintre Dieter Schwarz și Klaus Iohannis) prefigurează un monopol german.

Pamantul este bogat in resurse abundente

O economie bazată pe resurse este un sistem în care toate bunurile şi serviciile sunt disponibile, fără a folosi bani, credite, schimb sau orice alt sistem de datorii sau servitute. Toate resursele devin moştenirea comună pentru toti locuitorii, nu doar pentru câțiva. Premisa pe care acest sistem se bazează este că Pământul este bogat în resurse abundente; practica noastră de raţionare a resurselor prin metode monetare este irelevantă şi contraproductivă pentru supraviețuirea noastă.
Societatea modernă are acces la tehnologie foarte avansată şi poate pune la dispoziţie, alimente, îmbrăcăminte, locuinţe şi asistenţă medicală; poate îmbunătății sistemul nostru de învăţământ; chiar dezvolta o oferta nelimitată de energie regenerabilă, necontaminantă. Prin furnizarea unui design eficient de economie, toată lumea se poate bucura de un standard de trai foarte înalt, cu toate facilitățile unei societăți înalt tehnologizate.
O economie bazată pe resurse ar utiliza resurse existente de pe uscat și mare, echipamente fizice, instalaţii industriale, etc, pentru a îmbunătăţi viaţa întregii populații. Într-o economie bazată pe resurse am putea cu ușurință produce toate necesitățile traiului şi să oferim un standard înalt de viaţă pentru toţi.
Ţineţi seama de următoarele exemple: La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA a avut cam 600 aeronave de luptă de primă clasă. S-a depășit rapid acest număr prin producerea a mai mult de 90.000 de avioane într-un an. Întrebarea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial a fost: Avem destule fonduri pentru a produce necesarul de război? Răspunsul a fost: Nu, nu avem destui bani, nici destul aur, dar avem mai mult decât suficiente resurse. Resursele disponibile au fost cele care au permis Statelor Unite să atingă o producţie înaltă şi eficientă necesară pentru a câştiga războiul. Din păcate, acest lucru este luat în calcul numai pe timp de război.
Într-o economie bazată pe resurse toate resursele lumii aparțin ca moştenire comună tuturor oamenilor de pe Pamant, astfel dispare nevoia graniţelor artificiale care separă oamenii. Acesta este imperativul de unificare.
Trebuie să subliniem că această abordare a guvernării globale nu are nimic în comun cu obiectivele prezente ale unei elite pentru a forma un guvern alcătuit din ei şi marile corporaţii la cârmă şi marea majoritate a populației lumii slujindu-i pe ei. Viziunea noastra de globalizare împuterniceşte fiecare persoană de pe planetă să-i fie cât mai bine, nu de a trăi în subjugare extremă pentru un organism de conducere corporativ.
Propunerile noastre nu ar aduce doar un surplus bunăstării oamenilor, dar le-ar oferi, de asemenea, informaţiile necesare care să le permită să activeze în orice domeniu potrivit abilităților lor. Mărimea succesului se va baza mai degrabă pe îndeplinirea preocupărilor personale, decât pe achiziţionarea de avere, proprietăți şi putere.
În prezent, avem suficiente resurse materiale pentru a oferi un nivel de trai foarte ridicat și decent pentru toți locuitorii Pământului. Doar atunci când populaţia depăşeşte capacitatea terenului, apar multe probleme cum ar fi lăcomia, crima și violența. Prin depăşirea deficitului, cele mai multe crime şi chiar şi închisorile societății de astăzi nu ar mai fi necesare.
O economie bazată pe resurse ar permite folosirea tehnologiei pentru a depăşi resursele limitate prin aplicarea surselor regenerabile de energie, informatizând şi automatizând fabricile de producţie şi stocul, proiectând orașe eficiente energetic, sigure şi sisteme de transport avansate, furnizând asistenţă medicală universală şi o educație mai relevantă şi mai presus de toate, prin generarea unui nou sistem stimulator bazat pe preocuparea față de oameni și de mediu.
Mulţi oameni cred că există prea multă tehnologie în lumea de azi și că tehnologia este principala cauză a poluării mediului. Nu este cazul. Abuzul şi tehnologia folosită greșit ar trebui să fie preocuparea noastră majoră. Într-o civilizație mai umană, odată cu maşinile care înlocuiesc oamenii, s-ar scurta ziua de lucru, s-ar creşte disponibilitatea bunurilor şi a serviciilor şi s-ar lungi concediul. Dacă vom folosi noile tehnologii pentru a ridica standardul de viaţă pentru toţi oamenii, infuzia de mașini tehnologice nu ar mai fi privită ca o ameninţare.
O economie mondială bazată pe resurse ar putea de asemenea, să implice toate eforturile pentru a dezvolta surse de energie regenerabile noi, nepoluante: energie geotermală; fuziune controlată; solară; fotovoltaică; eoliană, folosind puterea valurilor şi a mareelor şi chiar combustibilul din oceane. Eventual am putea avea energie în cantitate nelimitată, care ne-ar putea alimenta civilizația timp de mii de ani. O economie bazată pe resurse ar trebui de asemenea să se angajaze în reproiectarea oraşelor noastre, a sistemelor de transport, a instalaţiilor industriale, care să le permită să fie eficiente energetic, nepoluante și pentru a servi nevoilor tuturor oamenilor.
Ce altceva ar putea să însemne o economie bazată pe resurse? Tehnologie aplicată în mod eficient și inteligent; păstrează energia; reduce deşeurile şi oferă mai mult timp liber. Cu un inventar automat la scară globală, putem să menţinem un echilibru între producţie şi distribuţie. Numai alimentele hrănitoare şi sănătoase vor fi disponibile şi lipsurile planificate ar fi inutile şi inexistente într-o economie bazată pe resurse.
Odată cu depășirea nevoii de profesii bazate pe sistemul monetar, de exemplu: avocaţi, bancheri, agenţi de asigurări, personal de marketing si publicitate, vânzători şi agenți de bursă, o cantitate considerabilă de deşeuri va fi eliminată. De asemenea, cantități considerabile de energie ar fi salvate prin eliminarea duplicării de produse competitive cum ar fi sculele, tacâmurile, vesela, aspiratoarele de bucătărie şi praf. Alegerea este bună. Dar, în loc de sute de fabrici diferite şi toată birocrația şi personalul necesar pentru a produce produse similare, doar cateva dintre cele mai înalte calitatativ ar fi necesare pentru a deservi întreaga populaţie. Singurul nostru deficit este lipsa de gândire creativă şi inteligența pentru noi si pentru liderii noștrii aleşi de a rezolva aceste probleme. Cea mai valoroasă, neexploatată resursă în ziua de azi este ingeniozitatea umană.
Odată cu eliminarea datoriilor, teama de a pierde locul de muncă nu va mai fi o ameninţare. Această asigurare, combinată cu educația despre felul de interacțiune într-un mod mult mai semnificativ între noi, ar putea reduce considerabil atât stresul mental cât și cel fizic și ne-ar lasă liberatea de a explora si de a ne dezvolta abilitățile.
În cazul în care gândul de a elimina banii încă vă mai tulbură, luaţi în considerare acest aspect: Dacă un grup de persoane cu aur, diamante şi bani ar naufragia pe o insulă care nu are nici o resursă, cum ar fi alimente, aer curat şi apă, bogăţia lor ar fi irelevantă pentru supravieţuire. De aceea resursele sunt limitate, ca banii să poată fi utilizați pentru a controla distribuirea lor. De exemplu, nimeni nu ar putea vinde aerul pe care îl respirăm sau apa care curge abundent într-un şuvoi de munte. Deşi aerul şi apa sunt valoroase, fiind în abundenţă, ele nu pot fi vândute.
Banii devin importanți într-o societate atunci când anumite resurse necesare supravieţuirii trebuie să fie raţionalizate şi oamenii acceptă banii ca un mediu de schimb pentru resursele limitate. Banii sunt o convenţie socială, un acord dacă doriți. Ei nu sunt nici resurse naturale nici nu reprezintă vreo resursă. Nu sunt necesari pentru supravieţuire cu excepţia cazului în care am fost conditionați de a-i accepta ca atare.