Această bucată de pământ, are o
suprafață de 17 hectare, cu aspect arid și pietros. A stârnit interes
datorită poziției pe care o are în Marea Neagră. De-a lungul timpului a
avut mai multe nume. În antichitate i se spunea Insula Albă, Insula
Sclipitoare, datorită pietrelor de culoare albă care formează relieful
insulei. În afară de importanța strategică, în subsolul platformei
continentale s-au descoperit importante resurse de petrol și gaz metan.
Este locuită de aproximativ 100 de
persoane, care sunt militari. Până la procesul cu România, Ucraina a
încercat să populeze insula, a construit un hotel, fără să existe sursă
de apă potabilă, numai ca să-i revină dreptul asupra insulei.
Inițial insula a aparținut geto-dacilor, ca mai târziu să revină grecilor sau romanilor. În 1947, insula revine României, printr-un tratat semnat cu aliații din cel de al doilea Război Mondial.
Inițial insula a aparținut geto-dacilor, ca mai târziu să revină grecilor sau romanilor. În 1947, insula revine României, printr-un tratat semnat cu aliații din cel de al doilea Război Mondial.
În 1948, România pierde insula, printr-un tratat semnat de Petru Groza și Molotov. URSS-ul preia insula.
În mitologia greacă se spune că zeița Thetis i-a poruncit lui Poseidon să scoată din adâncime o insulă, pentru fiul său, Achille, unde va construi un templu. Ruinele templului au fost descoperite în 1814, de niște marinari italieni. Zidurile templului erau extrem de groase, 30 de metri. Zidurile erau formate din pietre groase, fără lianți între ele. Pietrele aveau culoarea albă.
În mitologia greacă se spune că zeița Thetis i-a poruncit lui Poseidon să scoată din adâncime o insulă, pentru fiul său, Achille, unde va construi un templu. Ruinele templului au fost descoperite în 1814, de niște marinari italieni. Zidurile templului erau extrem de groase, 30 de metri. Zidurile erau formate din pietre groase, fără lianți între ele. Pietrele aveau culoarea albă.
Ovidius vorbește în unul dintre poemele
sale, despre frumusețea templului. Insula are o importanță spirituală.
Conform teoriei lui James Lovelock, Terra se comportă ca un super
organism, format din toți oamenii și mediul în care trăiesc. Noi suntem
nişte simpli locatari pe această planetă și nu suveranii ei. Venim și
plecăm. Acest super organism are o rețea de linii energetice, paralele
cu canalele energetice ale corpului uman. Liniile energetice formează la
nivelul planetei grile energetice, care se pierd în univers.
Templele au fost construite în zone de
energie maximă. În aceste zone se produc evenimente care țin de
supranatural. Teoria conform căreia există grile energetice planetare
este foarte veche. Platon a fost unul dintre susținătorii acestei
teorii. Grilele energetice asigură distribuția energiei, necesare vieții
pe Pământ. Platon susținea că aceste grile energetice au forma unui
dodecaedru. Este vorba despre geometria sacră, teorie susținută de mulți
cercetători.
Există locuri care sunt privilegiate din
punct de vedere energetic. Insula Șerpilor este o astfel de zonă.
Grilele energetice au puncte de intersecție, locuri unde energia este
maximă. Fenomene misterioase se produc, fără a se putea da explicații
științifice. În România, sunt mai multe astfel de zone energetice cu
intensitate maximă. Zona Bucegi, Herculane. Grilele energetice depind ca
intensitate de câmpul electromagnetic al Pământului și de energia care
circulă între Polul Nord și Polul Sud.
Ele influențează pozitiv biosfera și
biodiversificarea ecosistemului. Ele au influență și asupra omului. În
aceste intersecții de grile energetice, oamenii sunt mai longevivi și au
mai puține boli. O altă grilă energetică este cea care se numește grila
cristalină. Ea acționează în zona unde au fost descoperite craniile de
cristal din grota Noica. Craniile sunt în permanență legătură cu
matricea cosmică.
Specialiștii susțin că în aceste zone există porți interdimensionale.
De-a lungul lumii, s-au descoperit 13 cranii de cristal, amplasate în
zonele de intersecție ale grilelor energetice cu cele cristaline. În
Europa o astfel de grilă cristalină este de-a lungul site-ului
megalitic, care ajunge până în România.
