Nu, România nu a intrat încă pe
lista statelor eşuate („failed states”, „États en déliquescence”)
publicată anual de organizaţia Fund for Peace. Pe această lista, România
nu e încă alături de Sudanul de Sud, Somalia, Ciad, Afganistan, Yemen,
Haiti, Pakistan, Guineea, Irak, Coasta de Fildeş, Siria etc., deşi
destui indicatori, mai ales cei politici, dar şi destui indicatori
sociali, dacă ar fi cercetaţi cu onestitate, ar îndreptăţi-o să intre
cel puţin pe lista de aşteptare.
Dezbaterea în curs pe tema cazului
Rarinca e un bun prilej de a depăşi polemica violentă încetăţenită între
cei care susţin clasa politică actuală, coruptă, falimentară, eşuată,
şi reprezentanţii ONG-urilor puterilor protectoare, care au uitat că
sunt şi cetăţeni români. Dar ce mai înseamnă să fii cetăţean român
într-un stat aproape eşuat ? Nu e mai înţelept să slujeşti de-a dreptul
Uniunea Europeană (Germania în primul rând) şi NATO (sau SUA) mai de-a
dreptul ? Cu cât reprezentanţii politici sunt dovediţi a fi mai penali –
primari de mari oraşe, preşedinţi de consilii judeţene, miniştri,
deputaţi şi senatori sunt ori în puşcărie, ori arestaţi la domiciliu,
ori puşi sub control judiciar –, cu atât reprezentanţii puterilor
tutelare îşi arată mai nonşalant acreditările. Campioana absolută pare a
fi Monica Macovei, pornită într-o cruciadă a tot ce mai aminteşte de ce
a fost cândva România, fără să ne precizeze totuşi în numele cărei
entităţi (statală sau transnaţională) e atât de dezlănţuită.
Călin Popescu Tăriceanu, actualul
preşedinte al Senatului, el însuşi aflat, foarte probabil, în vizorul
DNA şi deţinând funcţia printr-o evidentă impostură (aceea că
interpretează comedia liberală în folosul PSD-ului lui Victor Ponta), a
sesizat foarte oportun absenţa aproape totală din funcţie a
preşedintelui Klaus Iohannis şi i-a adresat o scrisoare deschisă,
semnată împreună cu alţi senatori, care l-a împins pe acesta într-un
ofsaid jenant. Eşecul statului român, falimentul său poate fi uşor
observat prin prestaţia nulisimă a noului său preşedinte. Dacă Traian
Băsescu îşi acoperea deplina vacuitate printr-un scandal neîntrerupt,
Klaus Iohannis e doar un grefier („un ficus”) al funcţiei de preşedinte.
Singurele lui preocupări par a fi legate de reşedinţa somptuoasă în
care nu a reuşit încă să se instaleze şi, mai ales, de rolul de Primă
Doamnă a României pe care ar trebui să-l primească soţia sa. În rest,
doar prestaţii de „ficus” sau de grefier.
În 2013, România era situată numai pe
locul 130 în lista degradării statalităţii (Failed States Index 2013),
într-un grup care mai cuprindea Kuwait, Antigua & Barbuda, Mongolia,
Panama, Bulgaria, Bahamas, Muntenegru, Croaţia, Oman, Barbados şi
Grecia. Un loc bun, deşi situat după alte 40 de state creditate ca mult
mai stabile.
Care ar fi indicatorii politici care
plasează România în rândul statelor aproape eşuate ? „Criminalitatea şi
delegitimarea statului : corupţie endemică, furt instituţional
generalizat, rezistenţă la transparenţă şi la practici de bună
guvernanţă […]. Deteriorarea treptată a serviciilor publice : dispariţia
funcţiunilor de bază destinate cetăţenilor, precum poliţie, educaţie,
sistem de sănătate, transporturi.
Punerea funcţionarilor publici în
serviciul elitelor dominante (forţele de securitate, banca centrală,
administraţia prezidenţială, vămi şi servicii de informaţii). […] Aparat
de securitate care se constituie ca un stat în stat : apariţia unei
gărzi pretoriene care beneficiază de o impunitate cvasitotală. Miliţii
private protejate sau susţinute de stat şi îndreptate împotriva
opoziţiei sau a oricărui grup susceptibil de a fi favorabil opoziţiei.
Subunităţi din rândul armatei folosite ca resurse în interesul elitelor
dominante. […]
Apariţia unor facţiuni în sânul elitei :
fragmentarea claselor dominante de-a lungul liniilor de fractură
comunitare. Utilizarea de către elite sau de către instituţii a unei
retorici naţionaliste sau de solidaritate etnică […]. Intervenţia altor
puteri : participare militară sau paramilitară a unor armate străine,
state, grupuri sau entităţi care au ca rezultat bulversarea echilibrului
local de forţe. Dependenţă excesivă de ajutor străin sau de misiuni
străine […].”
Să vedem acum şi câţiva dintre
indicatorii sociali : „Emigraţie cronică şi susţinută, fie că e vorba de
fuga de creiere sau de plecarea reprezentanţilor clasei de mijloc […].
Presiune demografică (în cazul Romîniei, în sensul scăderii galopante a
populaţiei). […] Dezvoltare inegală : inegalitate reală sau percepută
între grupuri în materie de educaţie, de redistribuire a bogăţiei, de
locuri de muncă. […]
Declin economic subit sau accentuat :
măsurat prin indicii de declin global care cuprind venitul individual
mediu, PIB, gradul de îndatorare, indicele mortalităţii infantile,
nivelul de sărăcie, numărul de firme care falimentează. O scădere rapidă
a preţurilor la materiile prime, a veniturilor, a investiţiilor străine
directe, a rambursării datoriei – o creştere a economiei subterane
poate traduce incapacitatea statului de a plăti salarii şi pensii.”
Vă sună cunoscut toate acestea ? Se
îndreaptă sau nu România spre un loc fruntaş pe lista statelor eşuate ?
Să remarcăm că nici în statele eşuate folosirea limbii băştinaşe nu e
interzisă. Din fericire, şi noi mai putem vorbi limba română. Chiar şi
reprezentanţii ONG-urilor străine ne vorbesc încă limba.
Dar semnele „globalizării” se înmulţesc şi sunt tot mai vizibile :
guvernul ucrainean l-a propus pe fostul preşedinte al Georgiei, Mihail
Saakaşvili, guvernator al Odesei încă ucrainene, sasul luteran Klaus
Iohannis a devenit preşedinte în România, ţară majoritar ortodoxă, Emil
Hurezeanu a fost numit ambasador în Germania deşi nu mai deţinea
cetăţenia română de zeci de ani. Şi definiţia statului va trebui
revizuită ?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu