ADN-ul uman a fost codat cu un semnal extraterestru

Oamenii de ştiinţă din Kazakhstan au ajuns la concluzia că ADN-ul uman a fost codat cu un semnal extraterestru, de către o civilizaţie antică. Ei numesc această intervenţie: „SETI biologic” şi afirmă că codul matematic din ADN-ul nostru nu poate fi explicat prin teoria evoluţiei, aşa cum se credea până acum.

Cu alte cuvinte, omenirea respiră şi trăieşte având implementat un fel de „cod” extraterestru, care poate fi mult mai uşor folosit pentru a detecta viaţa extraterestră, decât prin intermediul transmisiunilor în spaţiu. Cercetătorii din Kazakhstan au precizat în revista ştiinţifică Icarus că „odată implementat, acest cod poate rămâne neschimbat pentru perioade de timp cosmice. Este cea mai durabilă construcţie pe care o cunoaştem”.

Ei au mai adăugat că „tocmai din această cauză acest cod reprezintă un depozit excepţional de stabil, ce atestă o semnătură inteligentă. Odată ce genomul este rescris în mod adecvat, noul cod specific cu semnătură va rămâne neschimbat în fiecare celulă şi în toate multiplicările ei, putând fi astfel transmis prin spaţiu şi timp.”

Aceiaşi savanţi au mai afirmat că ADN-ul uman este atât de exact ordonat şi organizat, încât el revelează practic „un ansamblu de modele aritmetice şi ideografice ale unui limbaj simbolic”.
Cercetările acestor oameni de ştiinţă i-au făcut să concluzioneze că noi, fiinţele umane, am fost de fapt „inventate” în afara sistemului nostru solar, în urmă cu multe miliarde de ani. Această teză este susţinută şi de ipoteza mai veche, că viaţa pe Pământ reprezintă de fapt rezultatul combinării feluritelor forme de viaţă extraterestră, ce a fost posibilă datorită interacţiunii planetei noastre cu asteroizi şi comete din spaţiul cosmic.

Read More

ADN-ul uman poate fi reprogramat

Oamenii de ştiinţă ruşi au reuşit să demonstreze că ADN-ul uman poate fi reprogramat prin cuvinte folosite la o anumită frecvenţă.

Această descoperire este una formidabilă pentru că astfel s-a mai făcut un pas uriaş spre înţelegerea vieţii, dar şi spre descoperirea originii umane. Studiul a avut ca bază ADN-ul supranumit „junk”, care există în proporţie de 90%, şi legătura cu lingvistica.

ADN-ul uman nu este responsabil doar pentru construirea corpului, ci este un bun mediu pentru stocarea datelor informaţionale. De aici a mai fost un singur pas spre descoperirea faptului că ADN-ul uman are un comportament straniu şi imită extrem de bine gramatica unei limbi.

De exemplu, alcaloizii respectă cu stricteţe anumite reguli extrem de bine definite, exact la fel precum gramatica oricărei limbi. Concluzia este una stranie pentru că oamenii de ştiinţă susţin că limbajele nu au apărut accidental sau din senin, ci sunt o reflexie a comportamentului ADN-ului uman. Mai pe scurt, am fost programaţi să putem vorbi o limbă sau mai multe pentru o optimă comunicare.

Specialiştii au analizat cu atenţie şi comportamentul vibraţional al întregii structurii de ADN. În acest fel, s-a descoperit că cromozomii funcţionează precum un calculator holografic utilizând radiaţia laser. Acest lucru înseamnă că au reuşit de-a lungul timpul să moduleze anumite tipare de frecvenţă, prin care influenţează decisiv existenţa şi comportamentul întregii structuri.

Substanţa ADN-ului, în ţesutul viu şi niciodată în vitro, va reacţiona şi se va modifica atunci când anumite cuvinte sunt rostite la o anumită frecvenţă. Care sunt aceste cuvinte nu se poate spune încă, dar oamenii de ştiinţă lucrează pentru a le descoperi.

Mai mult de atât, s-a mai descoperit că ADN-ul uman are puteri de neimaginat. De exemplu, atunci când se află în vid poate cauza tipare tulburătoare, care la rândul lor se fac responsabile pentru crearea găurilor negre magnetizate. Nu este vorba despre cunoscutele găuri negre, ci despre anumite poduri între universurile paralele. Se presupune că ADN-ul poate folosi aceste poduri pentru a trece în celelalte lumi paralele, unde poate lua o nouă formă de viaţă.

Read More

Arca lui Noe ascunsa in ADN

Cam cu un deceniu in urma s-a lansat ideea ca molecula de ADN este sipetul cu comori ascunse al umanitatii, ceea ce nu e departe de adevar, care ar putea deschide pentru stiinta o cale noua de abordare a nemuririi. De-acum putea incepe „joaca de-a Dumnezeu”. Este acceptat unanim ca molecula de ADN prezenta in orice organism viu aflat pe Pamant este depozitarul tuturor proceselor biologice, de la organismul mamiferelor la cel al insectelor sau pestilor. Toata informatia despre organism este „incuiata” in aceasta „caramida” a vietii. De aici si ideea descifrarii acestui cod, care poate fi comparat cu codul in care este scris sistemul de operare Windows pentru computere, numai ca infinit mai complex decat acesta, ar putea deschide calea manipularilor genetice ale secolelor viitoare, spre oamenii viitorului si, de ce nu, spre nemurire.

 Deocamdata rezultatele sunt net inferioare viselor oamenilor de stiinta, codul genetic fiind un pod prea indepartat pentru posibilitatile de azi ale stiintei. Daca in privinta genomului uman lucrurile sunt peste puterile stiintei de azi, cercetatorii au incercat sa compenseze rezultatele dirijand cercetarea spre aducerea la viata a speciilor disparute de animale, plecand de la manipularea aceleiasi celule de ADN. Cu alte cuvinte, animalele de pe legendara arca a lui Noe ar putea fi readuse la viata cu ajutorul moleculei de ADN extrase din fosilele de animale descoperite de-a lungul timpului de paleoarheologi. Asa a aparut intrebarea extrem de ispititoare, e drept lansata si in filme de fictiune precum Jurassic Park: e posibil ca hoarde de mamuti sa strabata din nou solul siberian?

 Sa ne amintim ca acum 62 de ani, pe 25 aprilie 1953, cercetatorii Francis Crick si James Watson descriau prima oara intr-un studiu structura ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), in forma de dubla elice. Recent, cercetatori participanti la proiectul australian „Lazare” (Lazar) au anuntat ca au recuperat „nuclee moarte” din celulele unei ciudate specii de broasca, considerata disparuta din 1983, pe care le-au injectat apoi in celule fara nucleu ale unei rude indepartate care traieste.

 Inghetat de 40 de ani, materialul genetic al broastei Rheobatrachus silus a revenit la viata, la fel ca Lazar din Biblie. Unele celule de oua astfel create au inceput sa se inmulteasca, formand un inceput de embrioni. Embrionii clonati au pierit in cateva zile, insa cercetatorii sunt siguri ca pot realiza miracolul „reinvierii” acestei broaste. Inceputul este timid, dar visele sunt grandioase.

 La o broasca o reusita poate astepta un an, doi, dar pentru a reinvia un mamut, ar fi nevoie de o munca de 20-30 de ani, este de parere Hendrik Poinar, specialist in genetica evolutiei si ADN-ului vechi la Universitatea canadiana McMaster, dupa cum relateaza AFP. Si reinvierile nu s-ar opri la mamuti, ar mai fi vorba si despre tigrul tasmanian, un marsupial carnivor disparut in anii 1930, pasarea dodo, care nu a mai fost vazuta de la sfarsitul secolului al XVII-lea.

 Suporterii „reinvierilor” au bifat un succes minor in anul 2009 cand s-a reusit clonarea unui muflon de Pirinei pornind de la celule ale ultimului reprezentant al speciei, mort in 2000. Numai ca succesul a fost cu final trist deoarece puiul, purtat de o capra domestica, a murit dupa circa zece minute din cauza unei malformatii pulmonare.

„Jocul de-a Dumnezeu” pare mult mai complicat decat se spera. Desi nu se stie la ce ar folosi, visul urmator ar fi readucerea la viata al dinozaurilor disparuti dupa unele teorii acum 65 milioane de ani. O asemenea dorinta este naruita pana la nivelul imposibilului chiar de rationamentul conform caruia ADN-ul dinozaurilor este prea degradat de trecerea miilor de milenii pentru a putea fi recuperat de geneticieni. La tot ce spera geneticienii ar fi recuperarea unor mostre de ADN de la animale care au disparut de cel mult 200.000 de ani in arborele evolutiei. Maximum de reusita ar duce, deci, doar pana la omul de Neanderthal. Dar si in acest caz este vorba doar de supozitii. De ce? Pentru ca asa „Un animal este mai mult decat genomul sau, nu totul este inscris in ADN; cum va putea fi invatat sa se hraneasca, sa vaneze, sa zboare…? Pe scurt, cum va invata o pasare dodo sa fie o pasare dodo?”, se intreaba un specialist. In plus, unele specii de animale au disparut odata cu mediul lor natural. Asta nu inseamna ca nu exista o adevarata vanatoare dupa forme de viata disparute. Dupa cum arata un ziarist de la revista Focus, in regiunea rusa Iakutia, zona a inghetului vesnic, uriasul „congelator” ce ascunde un mare numar de forme de viata uitate, a inceput o adevarata vanatoare pentru ramasitele conservate ale unor specii de animale disparute.

Clonare dificil de realizat

 La jumatatea anului 2013 a fost descoperit un exemplar de mamut extraordinar de bine conservat, care, uimire!, prezinta inca sange in organism. Sansele de clasare a acestui mamifer disparut s-au reaprins. Se apropia momentul zero? „Clonarea unui mamut pornind de la celule intacte – si mai important, de la un genom intact – va fi un proces extraordinar de greu, probabil chiar imposibil”, sustinea Love Dalén, paleogenetician la Muzeul de Istorie Naturala din Suedia. „Gasirea acestui mamut atat de bine conservat face lucrurile sa devina un pic mai posibile”, dar totusi extrem de greu de realizat, a mai adaugat el.

 Dalén se refera la mamutul extraordinar de bine conservat descoperit recent pe o insula din Arctica, in largul coastei siberiene. O parte din acest mamut, o femela, era blocata in gheata, iar cand paleontologii care au facut descoperirea au incercat sa sparga aceasta gheata cu o dalta, a inceput sa curga sange. Totusi, chiar si acest tesut poate fi foarte afectat la nivel celular din cauza trecerii vremii.

Mamutul cu o vechime de 10.000 de ani nu a fost examinat de alti oameni de stiinta in afara celor care l-au descoperit, dar conform informatiilor furnizate de acestia gradul sau de conservare este de-a dreptul incredibil. Si cu toate acestea, sansele descoperirii unui exemplar de mamut perfect conservat sunt extrem de mici. Chiar daca mamutul a inghetat imediat dupa ce a murit, nu se poate sti, de-a lungul miilor de ani, prin cate procese de inghet/dezghet a trecut, procese care pot distruge celulele si informatia ADN. Or, pentru a putea clona un exemplar de mamut este nevoie de ADN intact care sa fie folosit la inlocuirea ADN-ului din ovule de elefant cu genomul de mamut si apoi de dezvoltarea embrionului intr-o femela de elefant purtatoare. Dar cat „traieste” ADN-ul pentru a putea fi folosit pentru reinvierea unei specii? Un studiu realizat in 2012 ajunge la concluzia ca in oase, jumatate dintre legaturile chimice care formeaza catena ADN se rup la 521 de ani dupa moarte, iar degradarea completa a materialului genetic intervine dupa aproximativ 6,8 milioane de ani. Asadar, pana la reusita unei „reinvieri” concludente nu ne putem bucura deocamdata decat de legendarele povesti biblice a lui Lazar si a Potopului.

Read More

Gene extraterestre in ADN-ul uman?

O echipa de oameni de stiinta din mai multe tari, care lucreaza la Proiectul Genomului Uman, afirma ca a descoperit gene extraterestre in ADN-ul uman.

O echipă de cercetători care a participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project) a observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră, arată un studiu publicat în revista The Canadian.

Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest "ADN tăcut" este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.

Profesorul Chang a înaintat ipoteza că "o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete". El indică faptul că "ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc". Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …"evoluţia nu este ceea ce credem că este".
Oamenii de stiinta sustin ca ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei spun ca genele se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, insa in cazul oamenilor "doza" este mai mare decat la celelalte specii.
Exista multe intrebari la care cercetatorii nu au gasit inca raspunsuri. Una dintre ele se refera teoria evolutiei care nu explica de ce specia umana a parcurs un drum asa de scurt fata de celelalte specii care s-au dezvoltat mult mai lent pe scara evolutiei.
Teoria evolutiei nu explica nici de ce creierul speciei umane s-a triplat intr-o perioada scurta de timp si cum s-a dezvoltat aproape peste noapte „civilizatia“. Si veriga lipsa din evolutia speciei umane ridica serioase intrebari, scrie scienceray.com.
Grupul de cercetatori crede ca ADN-ul extraterestru a fost „plantat“ de mai multe ori in interiorul celulelor noastre, in mai multe perioade ale evolutiei umane, ceea ar fi permis speciei umane o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.
Echipa de cercetatori este formata din oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China, iar Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA.

Read More