Biblia contine mesaje codate, Mistere din Biblie

Deși constituie o sursă de adevăruri spirituale infailibile pentru mai mult de un miliard de oameni, Biblia conține și multe enigme istorice care au rămas nedezlegate până în zilele noastre.  Vă prezentăm în continuare câteva dintre subiectele prezente în Cartea Sfântă, care nu și-au găsit răspunsul.

Numele plin de taine al lui Dumnezeu
Conform tradiţiei evreieşti, există mai multe moduri în care se face referire la Dumnezeu, dar cel corect este Tetragrammaton, un cuvânt cu patru litere. El a fost scris „YHVH“ – această combinaţie de litere este menită să fie numele adevărat al lui Dumnezeu, însă nimeni nu ştie cum se pronunţă. Pronunţia corectă a dispărut din istorie şi tot ceea ce avem astăzi sunt doar presupuneri. Variante de pronunţie şi transcriere pot fi Iahwe, Iahve sau Iehova.

Behemoth
În Biblie, în cartea lui Iov, se vorbeşte despre o creatură gigantică şi foarte puternică, numită Behemoth. Din descrierea ei, ştim că Behemoth este un animal terestru foarte mare. Însă în zilele noastre, nimeni nu are idee despre ce poate fi vorba. Unii cercetători au sugerat că acest animal ar putea fi un hipopotam, alţii au spus că ar fi un elefant sau chiar un dinozaur care a supravieţuit în timpurile biblice. Dar Behemoth rămâne în continuare un mister total.

Anul real de naştere al lui Iisus
Cele mai multe evenimente care sunt descrise de Evanghelii nu sunt legate de o dată exactă, iar naşterea lui Iisus nu face excepţie. În Evanghelia după Luca se spune că Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod, când a avut loc primul recensământ. Ceea ce este imposibil, din datele istorice cunoscute până azi.

Deşi Quirinius a efectuat un recensământ în jurul anilor 6-7 d.Hr., acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul acestui recensământ, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce înseamnă că cele două indicii despre naşterea lui Iisus se contrazic reciproc.

Locul exact unde se află Arca lui Noe
Cel puțin din vremea lui Eusebiu (275-339 d.Hr.) şi până astăzi, căutarea rămăşițelor Arcei lui Noe a constituit un lucru fascinant pentru creştini, evrei şi musulmani.

Mulţi consideră că locul în care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Deşi în Geneză se menţionează că Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu există nicio dovadă care să indice existenţa unui potop uriaş care să fi afectat vreodată această zonă.

Cărţile ce sunt lipsă din Biblie
Biblia este una dintre cărţile care conţin cele mai multe cuvinte scrise vreodată. Dar ea a fost mult mai cuprinzătoare. Cel puţin 17 cărţi lipsesc din versiunea modernă a Bibliei şi nu se ştie nimic despre ce s-a petrecut cu acestea.

În unele capitole din Biblie se fac referiri la scrieri care lipsesc. Spre exemplu, în Cronici 29, sunt menționate „scrierile despre profetul Nathan şi Gad“ şi detalii despre domnia regelui David. Dar încercând să căutăm aceste capitole în Biblie, nu vom găsi nimic.

La fel este şi cu Cartea Războaielor Domnului, care ar conţine un ciclu de poeme. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut cu aceste scrieri. La un moment dat în istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis să le scoată din Cartea Sfântă.

Anii pierduţi ai vieţii lui Iisus
Viața nimănui nu a fost atât de analizată aşa cum a fost cea a lui Iisus. Aproape fiecare moment al existenţei lui Hristos a fost interpretat de către oamenii de ştiinţă. Cu toate acestea, rămân goluri uriaşe în cunoştinţele noastre despre ce a făcut Mântuitorul de la vârsta de 12 până la 30 de ani.

Nu se cunoaște cu certitudine ce a făcut el în timpul adolescenţei şi în primii ani din tinereţe. Lipsa de informaţii despre această perioadă din viaţa lui Iisus a făcut să apară sute de cărţi pe această temă, toate avansând diverse ipoteze.

Locul precis al crucificării lui Iisus
Noul Testament  apreciază Crucificarea lui Iisus drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii. Dar unde a avut loc acest eveniment remarcabil? Nu se ştie exact!

Biblia spune că Răstignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte puţinele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Învăţaţii contemporani consideră că Golgota ar putea fi zona denumită astăzi „Gordon’s Calvary“, ce a fost descoperită de britanicul Charles Gordon în apropiere de Ierusalim, la sfârşitul secolului al XIX.

Unde sunt situate Sodoma şi Gomora
Pentru păcatele locuitorilor lor, oraşele Sodoma şi Gomora au fost distruse „de pucioasa şi focul venite de la Domnul din cer“. În creștinism și iudaism, numele acestor oraşe au devenit sinonime cu păcatul, iar distrugerea lor, cu o manifestare proverbială a mâniei lui Dumnezeu.

Existența istorică a Sodomei şi a Gomorei, constituie încă un subiect de dispută între arheologi. Biblia indică faptul că acestea erau situate în apropierea Mării Moarte. Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast (profesor în biologie la Texas State University) şi Thomas Schaub în 1973, incluzând şi Bab edh-Dhra, care a fost identificat de arheologul Paul Lapp. Alte aşezări posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh şi Khanazir.

Ce s-a petrecut cu triburile pierdute?
Cele „Zece triburi pierdute ale lui Israel“ se referă la vechile triburi care au dispărut la sfârşitul Epocii de Bronz, după ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit, iar evreii au fost trimiși în exil. Acesta este un subiect care se bazează parțial pe fapte istorice autentice și documente şi parțial pe tradiția religioasă. Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendenții acestor triburi pierdute. Unele se referă la irlandezi, nativii americani, britanici, japonezi și chinezi.

Biblia conține mesaje codate
Pe lângă mesajul spiritual evident, textul Bibliei conține informații criptate despre orice eveniment care s-a produs în trecut sau care se va petrece în viitor.  Existența misteriosului cod al Bibliei a fost dovedită de dr. Eliyahu Rips, unul dintre cei mai mari experiți în teoria grupurilor. Studiul acestui cifru și rezultatele obținute au fost popularizate de carteaThe Bible Code, scrisă de jurnalistul Michael Drosnin.

Metoda principală prin care mesajele au fost extrase este „secvența echidistantă de litere“, folosindu-se de obicei textul Bibliei ebraice.

Utilizarea şi publicarea „predicțiilor“ bazate pe codurile Bibliei au reuşit să atragă atenția mai ales după asasinarea prim-ministrului israelian Yithak Rabin, din anul 1995, ce fusese prevăzută de Eliyahu Rips. Jurnalistul Michael Drosnin îl avertizase pe premierul israelian cu un an înainte, în 1994, de posibilitatea acestui eveniment tragic.

Unde este Grădina Edenului?
Unii oameni cred că Grădina Edenului a existat în realitate, dar majoritatea teologilor consideră că povestea este doar strict simbolică. Totuși, Biblia ne dă anumite indicii despre locul unde s-ar fi găsit, ceea ce i-a determinat pe mulți să încerce să o descopere.

Există ipoteze care plasează Edenul la izvoarele râurilor Tigru şi Eufrat, în Irak, în Africa sau în Golful Persic. Locul unde s-a aflat Grădina Edenului rămâne, însă, şi astăzi un mister.

Cine a fost faraonul din timpul Exodului?
Capitolele de început ale Cărții Exodului descriu povestea înrobirii fiilor lui Israel în Egipt, plăgile prin care Dumnezeu a forțat eliberarea acestora şi scăparea evreilor prin traversarea Mării Roșii.

Faraonul care a domnit în Egiptul antic în acea vreme nu este numit, fiind menționat doar cu rangul său. Problema identității lui a fost subiectul mai multor speculaţii. Figura cel mai des menționată în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare, dar nu există nicio dovadă scrisă sau arheologică în acest sens.

Read More

Arca lui Noe ascunsa in ADN

Cam cu un deceniu in urma s-a lansat ideea ca molecula de ADN este sipetul cu comori ascunse al umanitatii, ceea ce nu e departe de adevar, care ar putea deschide pentru stiinta o cale noua de abordare a nemuririi. De-acum putea incepe „joaca de-a Dumnezeu”. Este acceptat unanim ca molecula de ADN prezenta in orice organism viu aflat pe Pamant este depozitarul tuturor proceselor biologice, de la organismul mamiferelor la cel al insectelor sau pestilor. Toata informatia despre organism este „incuiata” in aceasta „caramida” a vietii. De aici si ideea descifrarii acestui cod, care poate fi comparat cu codul in care este scris sistemul de operare Windows pentru computere, numai ca infinit mai complex decat acesta, ar putea deschide calea manipularilor genetice ale secolelor viitoare, spre oamenii viitorului si, de ce nu, spre nemurire.

 Deocamdata rezultatele sunt net inferioare viselor oamenilor de stiinta, codul genetic fiind un pod prea indepartat pentru posibilitatile de azi ale stiintei. Daca in privinta genomului uman lucrurile sunt peste puterile stiintei de azi, cercetatorii au incercat sa compenseze rezultatele dirijand cercetarea spre aducerea la viata a speciilor disparute de animale, plecand de la manipularea aceleiasi celule de ADN. Cu alte cuvinte, animalele de pe legendara arca a lui Noe ar putea fi readuse la viata cu ajutorul moleculei de ADN extrase din fosilele de animale descoperite de-a lungul timpului de paleoarheologi. Asa a aparut intrebarea extrem de ispititoare, e drept lansata si in filme de fictiune precum Jurassic Park: e posibil ca hoarde de mamuti sa strabata din nou solul siberian?

 Sa ne amintim ca acum 62 de ani, pe 25 aprilie 1953, cercetatorii Francis Crick si James Watson descriau prima oara intr-un studiu structura ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), in forma de dubla elice. Recent, cercetatori participanti la proiectul australian „Lazare” (Lazar) au anuntat ca au recuperat „nuclee moarte” din celulele unei ciudate specii de broasca, considerata disparuta din 1983, pe care le-au injectat apoi in celule fara nucleu ale unei rude indepartate care traieste.

 Inghetat de 40 de ani, materialul genetic al broastei Rheobatrachus silus a revenit la viata, la fel ca Lazar din Biblie. Unele celule de oua astfel create au inceput sa se inmulteasca, formand un inceput de embrioni. Embrionii clonati au pierit in cateva zile, insa cercetatorii sunt siguri ca pot realiza miracolul „reinvierii” acestei broaste. Inceputul este timid, dar visele sunt grandioase.

 La o broasca o reusita poate astepta un an, doi, dar pentru a reinvia un mamut, ar fi nevoie de o munca de 20-30 de ani, este de parere Hendrik Poinar, specialist in genetica evolutiei si ADN-ului vechi la Universitatea canadiana McMaster, dupa cum relateaza AFP. Si reinvierile nu s-ar opri la mamuti, ar mai fi vorba si despre tigrul tasmanian, un marsupial carnivor disparut in anii 1930, pasarea dodo, care nu a mai fost vazuta de la sfarsitul secolului al XVII-lea.

 Suporterii „reinvierilor” au bifat un succes minor in anul 2009 cand s-a reusit clonarea unui muflon de Pirinei pornind de la celule ale ultimului reprezentant al speciei, mort in 2000. Numai ca succesul a fost cu final trist deoarece puiul, purtat de o capra domestica, a murit dupa circa zece minute din cauza unei malformatii pulmonare.

„Jocul de-a Dumnezeu” pare mult mai complicat decat se spera. Desi nu se stie la ce ar folosi, visul urmator ar fi readucerea la viata al dinozaurilor disparuti dupa unele teorii acum 65 milioane de ani. O asemenea dorinta este naruita pana la nivelul imposibilului chiar de rationamentul conform caruia ADN-ul dinozaurilor este prea degradat de trecerea miilor de milenii pentru a putea fi recuperat de geneticieni. La tot ce spera geneticienii ar fi recuperarea unor mostre de ADN de la animale care au disparut de cel mult 200.000 de ani in arborele evolutiei. Maximum de reusita ar duce, deci, doar pana la omul de Neanderthal. Dar si in acest caz este vorba doar de supozitii. De ce? Pentru ca asa „Un animal este mai mult decat genomul sau, nu totul este inscris in ADN; cum va putea fi invatat sa se hraneasca, sa vaneze, sa zboare…? Pe scurt, cum va invata o pasare dodo sa fie o pasare dodo?”, se intreaba un specialist. In plus, unele specii de animale au disparut odata cu mediul lor natural. Asta nu inseamna ca nu exista o adevarata vanatoare dupa forme de viata disparute. Dupa cum arata un ziarist de la revista Focus, in regiunea rusa Iakutia, zona a inghetului vesnic, uriasul „congelator” ce ascunde un mare numar de forme de viata uitate, a inceput o adevarata vanatoare pentru ramasitele conservate ale unor specii de animale disparute.

Clonare dificil de realizat

 La jumatatea anului 2013 a fost descoperit un exemplar de mamut extraordinar de bine conservat, care, uimire!, prezinta inca sange in organism. Sansele de clasare a acestui mamifer disparut s-au reaprins. Se apropia momentul zero? „Clonarea unui mamut pornind de la celule intacte – si mai important, de la un genom intact – va fi un proces extraordinar de greu, probabil chiar imposibil”, sustinea Love Dalén, paleogenetician la Muzeul de Istorie Naturala din Suedia. „Gasirea acestui mamut atat de bine conservat face lucrurile sa devina un pic mai posibile”, dar totusi extrem de greu de realizat, a mai adaugat el.

 Dalén se refera la mamutul extraordinar de bine conservat descoperit recent pe o insula din Arctica, in largul coastei siberiene. O parte din acest mamut, o femela, era blocata in gheata, iar cand paleontologii care au facut descoperirea au incercat sa sparga aceasta gheata cu o dalta, a inceput sa curga sange. Totusi, chiar si acest tesut poate fi foarte afectat la nivel celular din cauza trecerii vremii.

Mamutul cu o vechime de 10.000 de ani nu a fost examinat de alti oameni de stiinta in afara celor care l-au descoperit, dar conform informatiilor furnizate de acestia gradul sau de conservare este de-a dreptul incredibil. Si cu toate acestea, sansele descoperirii unui exemplar de mamut perfect conservat sunt extrem de mici. Chiar daca mamutul a inghetat imediat dupa ce a murit, nu se poate sti, de-a lungul miilor de ani, prin cate procese de inghet/dezghet a trecut, procese care pot distruge celulele si informatia ADN. Or, pentru a putea clona un exemplar de mamut este nevoie de ADN intact care sa fie folosit la inlocuirea ADN-ului din ovule de elefant cu genomul de mamut si apoi de dezvoltarea embrionului intr-o femela de elefant purtatoare. Dar cat „traieste” ADN-ul pentru a putea fi folosit pentru reinvierea unei specii? Un studiu realizat in 2012 ajunge la concluzia ca in oase, jumatate dintre legaturile chimice care formeaza catena ADN se rup la 521 de ani dupa moarte, iar degradarea completa a materialului genetic intervine dupa aproximativ 6,8 milioane de ani. Asadar, pana la reusita unei „reinvieri” concludente nu ne putem bucura deocamdata decat de legendarele povesti biblice a lui Lazar si a Potopului.

Read More