Luna se micsoreaza incet dar sigur

Ştim deja că din punct de vedere mecanic, Luna şi Pământul compun un cuplu şi se influenţează reciproc. S-ar putea ca această influenţă să fie chiar mai mare decât se ştia până acum.

Potrivit celor de la CNET, Luna se micşorează încet, în urma răcirii nucleului său, iar influenţa gravitaţională a Pământului determină încreţirea sau ridicarea unor forme de relief asemănătoare dealurilor, cu înălţimea de câteva zeci de metri, la suprafaţa sa.

Pământul şi Luna sunt menţinute alături pe orbită în jurul Soarelui de un echilibru rezultat din interacţiunea dintre forţa centrifugă, care încearcă să le despartă, şi atracţia gravitaţională reciprocă care încearcă să le apropie. Gravitaţia Lunii are efecte observabile asupra Pământului, unde produce maree. De asemenea, poziţia Lunii pe orbită stabilizează mişcarea de rotaţie a Pământului, făcând posibilă succesiunea predictibilă a anotimpurilor.

De cealaltă parte, chiar dacă pe Lună nu există oceane şi mări, forţa gravitaţională terestră are efecte asupra formelor de relief selenare. Planeta noastră determină formarea unor încreţituri, a unor dealuri şi depresiuni la suprafaţa Lunii, pe măsură ce satelitul nostru se micşorează încet, explică cei de la Descoperă.

Nu trebuie să ne temem de micşorarea Lunii

Această micşorare a diametrului nu este un motiv de îngrijorare. Ea se produce pe măsură ce interiorul selenar se răceşte, permiţând solidificarea unor regiuni parţial topite din mantaua lunară. Astfel, Luna se micşorează puţin câte puţin, fenomen în urma căruia crusta sa se încreţeşte. Aceste încreţituri formează la suprafaţa selenară nişte proeminenţe şi depresiuni asemănătoare celor observate pe planeta Mercur şi care au mai puţin de 10 kilometri lungime şi câţiva zeci de metri înălţime.

Read More

Fenomen astronomic - Luna albastra

Anul acesta se produce un eveniment relativ rar, astăzi urmând să fie pentru a doua oară Lună plină în cursul aceleiași luni calendaristice. În spațiul culturii britanice acest eveniment are conotații specifice, fiind denumit Luna albastră. Atunci când un britanic spune ‘când va fi Luna albastră’ (once in a blue Moon), se referă la un eveniment rar, inedit, a cărui probabilitate de producere este absurd de mică.
Prima Lună plină din această lună a avut loc la 2 iulie, iar cea de-a doua Lună plină din această lună va avea loc la în această seară.
Conform “folclorului modern”, ori de câte ori sunt două Luni pline într-o singură lună calendaristică, cea de-a doua este “albastră”. Această definiție a Lunii albastre este una modernă. Dacă l-am fi întrebat pe un om din secolul XVI, contemporan cu Shakespeare, ce înseamnă expresia “când va fi Luna albastră”, explicația oferită nu ar fi avut nicio legătură cu fenomenele astronomice. Pentru oamenii din acea perioadă Luna albastră sau “Blue Moon” nu însemna decât ceva foarte rar.
În prezent însă Luna albastră a ajuns să însemne și altceva. O primă definiție modernă a apărut în anii ’40 ai secolului trecut. Într-un articol publicat în anul 1946 sub titlul “Once In a Blue Moon”, autorul, J. Hugh Pruett, rezuma o încercare anterioară de definiție din Almanahul Fermierului, publicat în SUA, susținând că cea de-a doua Lună plină produsă în intervalul de timp al unei singure luni calendaristice este de fapt Luna albastră.
Majoritatea așa-numitelor Luni albastre nu sunt însă cu nimic diferite de Lunile pline obișnuite, având aceeași culoare în tonuri palide de gri și alb. Este evident că simpla întâmplare a manifestării unei a doua Luni pline în aceeași lună calendaristică nu poate avea niciun efect asupra percepției culorii satelitului natural al Pământului.
Ultima Lună albastră a avut loc acum aproape 3 ani, la 31 august 2012.
Există diferite teorii și cu privire la faptul că această Lună plină rară este numită “albastră” (“blue”). Una dintre aceste teorii susține că termenul “blue” provine din cuvântul arhaic ‘belewe’ care înseamnă “a trăda”. Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care își coordonau activitățile agricole, îi trădează apărând plină în mod neașteptat, în afara periodicității calendaristice obișnuite.
Iar cum Luna albastră este o Lună plină rară, de-a lungul istoriei au apărut și o serie de superstiții care o însoțesc. Ținând cont și de faptul că numărul 31 este “fatidicul” număr 13 inversat, iar data de vineri 13 este și ea destul de rară în calendar, Luna albastră care apare vineri 31  este și ea însoțită de superstiții. Interesant este și faptul că ultima Lună albastră, cea produsă la 31 august 2012, a avut loc tot într-o zi de vineri.
Conform NASA însă, în ocazii extrem de rare, Luna poate fi văzută cu adevărat albastră. Pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este însă nevoie de erupția puternică a unui vulcan aici pe Pământ. Spre exemplu în anul 1883 oamenii vedeau Luna albastră în fiecare noapte după erupția vulcanului indonezian Krakatau cu forța unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenușă scuipați de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit “albastră” din cauza faptului că cenușa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer. Norul de cenușă era format din particule cu diametrul de aproximativ 1 micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roșii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roșie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenușă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcționat ca un filtru albastru iar Luna a devenit la rândul ei albastră.
Oamenii au putut vedea Luna albastră și în anul 1980, după erupția vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupția vulcanului El Chichón din Mexic, precum și în 1991 după erupția vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeași iluzie a Lunii albastre poate apărea și după puternice incendii de pădure.

Read More

Omul care a fost pe planeta Jupiter cu corpul astral

In anii ’70, pe vremea cand lucra la Stanford Research Institute (Institutul de Cercetari al Universitatii Stanford), unde participa la cercetarile psihotronice (psihotronica este o disciplina ce studiaza interactiunile psihice la distanta si fenomenele extrasenzoriale, care sunt denumite si fenomene PSI) finantate pe ascuns de catre CIA, Ingo Swann a fost contactat pentru o misiune inca si mai exotica.

Dupa ce a realizat o sedinta de vedere la distanta (remote viewing ˗ este vorba de un fenomen de ubicuitate paranormala care ii permite fiintei in cauza sa fie si sa se manifeste intr-un mod constient in doua locuri deodata) a planetei Jupiter pentru Stanford Research Institute (SRI) inainte ca sondele Pioneer 10 si Voyager 1 si 2 sa ofere informatii despre aceasta planeta, el a cunoscut intr-adevar un misterios domn Axelrod, care avea sa ii propuna o anumita misiune secreta.

Personaj greu de incadrat in vreun tipar, Ingo Swann este cunoscut drept un spion psihic care a colaborat cu CIA si cu alte agentii guvernamentale americane in anii ’70, in particular in cadrul Proiectului „Stargate“ (numele de cod al unuia dintre subproiectele realizate de catre Guvernul Federal al Statelor Unite pentru a investiga aplicabilitatea militara a fenomenelor psihice paranormale, proiect in cadrul caruia personalul militar era antrenat pentru a practica spionajul psihic), sub conducerea fizicienilor Russel Targ si Harold Puthoff de la Stanford Research Institute (SRI). El este, de asemenea, initiatorul unei metode de vedere la distanta bazata pe utilizarea coordonatelor geografice, conform yogaesoteric.net.

Impresionantele lui succese in descrierea precisa a tintelor indepartate au atras atentia unor grupuri inca si mai oculte din cadrul serviciilor secrete si, mai ales, au atras atentia unei neobisnuite echipe despre care este vorba in paginile care urmeaza.

Cum si-a proiectat corpul pe Jupiter

Inainte de aceasta, Ingo Swann era un artist, un pictor care a plecat din orasul natal Colorado pentru a se stabili la New York. Fiind inzestrat cu anumite capacitati extrasenzoriale, cum ar fi cea de proiectie in afara trupului, el a colaborat cu doctorul Karlis Osis in cadrul renumitei American Society for Psychical Research (ASPR) in anul 1972. Reusitele lui in acest domeniu au ajuns la urechile cercetatorilor de pe Coasta de Vest si astfel Swann a fost solicitat de catre echipa de la Stanford Research Institute pentru a-i fi testate capacitatile psihokinetice si de vedere la distanta. Cu patru luni inainte de septembrie 1973, cand NASA a inceput sa primeasca primele date de la sonda Pioneer 10, ce fusese lansata cu cateva luni in urma in scopul de a studia, printre altele, planeta Jupiter, Ingo a realizat, in simultaneitate cu un alt clarvazator aflat la o departare de 3200 de kilometri, o experienta de vedere la distanta pe aceasta planeta.

El a reusit sa isi proiecteze corpul astral si simturile astrale pe planeta Jupiter si sa ii descrie cu acuratete numeroase caracteristici, dintre care cele mai multe au fost ulterior confirmate: existenta unui invelis de hidrogen; manifestarea unor furtuni si tornade; existenta unor inversiuni de temperatura; configuratia si culoarea norilor; predominanta culorii portocalii a acestora; prezenta cristalelor de gheata in atmosfera; existenta benzilor de cristale de amoniac si metan, ce reflecta undele radio; manifestarea unor aurore magnifice in interiorul unor nori; existenta unui inel planetar in interiorul atmosferei; prezenta unor elemente si a unor compusi chimici sub forma lichida (descoperirile oamenilor de stiinta au confirmat existenta hidrogenului lichid); existenta unui mare lant muntos – informatie inca neconfirmata, dar care este posibil sa fie adevarata caci, desi Jupiter este format in cea mai mare parte din gaze, masuratorile au aratat ca el ar putea avea un nucleu solid de cateva zeci de ori mai mare decat Pamantul.

Read More

Aparitii extraterestre din Romania

Ion Țugui, parapsiholog român, a murit în anul 2002 și este autorul a peste 60 de cărți. Mai jos, vă prezentăm câteva opinii ale sale, cu privire la civilizațiile extraterestre. Expozeul său cu privire la extratereștrii a pornit de la o întâmplare, petrecută în anul 1996, în Roșiori de Vede. Trei persoane, printre care și primarul orașului, au raportat că în una din nopți, s-au întâlnit cu un OZN.

Ion Țugui a făcut o analiză a celor întâmplate. În primul rând, el consideră că luminile și culorile OZN-ului sunt foarte importante. Culorile verde, portocaliu și roșu, reprezintă, conform cazuisticii americane, că OZN-ul este în stare de observare a zonei și nu de aterizare.

România nu a fost ocolită de vizitele OZN-urilor. În zonele puternic energetice ale României, cum ar fi Parâng și Retezat, vizitele sunt foarte dese. Se crede că extratereștrii se alimentează energetic în aceste zone. Conform opiniei lui Ion Țugui, OZN-urile au reușit să învingă gravitația, prin forțe antigravitaționale și se deplasează prin teleportare. El susține această ipoteză, plecând de la premisa că ar trebui o cantitate enormă de combustibil ca să te poți deplasa prin spațiu.

Extratereștrii comunică prin telepatie, mult mai rapid și eficient. Ei nu au nevoie de un limbaj articulat. Între oameni și extratereștrii sunt decalaje dimensionale. Oamenii trăiesc într-un spațiu tridimensional, în timp ce extratereștrii vin dintr-un univers cu patru dimensiuni. Un alt specialist român care studiază fenomenele extraterestre este profesorul Dan Farcaș.

Într-un interviu, el vorbește despre un caz incredibil care s-a întâmplat în București, acum 10 ani.
Este vorba despre o contabilă, care lucra la o bancă în București. Într-o dimineață, când s-a trezit, a observat că are un semn ștanțat pe un umăr. Medicii au întrebat-o dacă încercase să-și facă un tatuaj. Răspunsul a fost negativ. După șase luni, semnul a dispărut. Profesorul Farcaș susține că este vorba despre un semn de origine extraterestră.

Un caz deosebit de interesant s-a petrecut în anul 2001, în județul Vrancea, în comuna Nănești.
În 30 iunie 2001, localitatea a rămas în beznă, ca urmare a unei defecțiuni electrice. Fenomenul a fost prezentat pe larg de canalul tv National Geographic.

Specialiștii susțin că întâmplarea de la Nănești este o întâlnire de gradul 2, dat fiind durata și apropierea OZN-ului. Sătenii, speriați de bezna care cuprinsese satul, au ieșit în stradă și au văzut un OZN, care survola satul și emitea perdele rotative de lumină. Timp de două ore OZN-ul a survolat satul.

În tot acest timp, alimentarea cu energie a fost întreruptă, cu toate că satul era alimentat din două surse de energie. Apariția OZN-ului asupra localității a putut fi urmărit și din alte localități, aflate la o distanță de 8 kilometrii.

Șoferi care se aflau pe șoseaua Tecuci-Galați au putut observa fenomenul și au sunat la poliție. Martorii acestui eveniment susțin că OZN s-a apropiat foarte mult de sol, zbura la câțiva centimetri distanță de sol, încât au avut senzația că OZN-ul scana solul. În România există o asociație numită ASFAN, care investighează astfel de cazuri.

De-a lungul anilor, au fost înregistrate multe apariții ale OZN-urilor în România. Există multe rapoarte ale piloților sau ale operatorilor radar care au consemnat aceste apariții. Din păcate, și în România aceste rapoarte sunt clasificate, iar cazurile foarte puțin mediatizate.

Până în anul 1989, aceste rapoarte au intrat în posesia Securității. Cei care au întocmit astfel de rapoarte au suferit consecințe în activitatea profesională.

Read More