Misterul craniilor alungite din Peru

În partea sudică a statului Peru există o peninsulă deșertică numită Paracas. În acest loc, în 1928, arheologul a făcut o descoperire etonantă. Sub rocile și nisipul deșertului, el a descoperit un imens cimitir. Tello a descoperit cele mai controversate oseminte, din istoria arheologiei. S-au descoperit cele mai alungite cranii, care au fost văzute vreodată.

Au fost descoperite 300 de cranii, care au o vechime de peste 3000 de ani. Craniile au fost supuse unor analize și specialiștii au ajuns la concluzia că ADN-ul nu este de origine umană.

În multe culturi a fost folosită practica de alungire a craniilor, dar tehnicile folosite au dat rezultate diferite.
Multe triburi din America de Sud legau capul copilului de niște liane care aveau bucăți de lemn, pentru a exercita o forță care determină deformarea craniului.  Această tehnică deforma forma craniului, dar nu-i mărea volumul sau greutatea.

Craniile Paracas sunt cu 25% mai mari decât un craniu obișnuit și cu 60% mai voluminoase. În urma acestor constatări, cercetătorii au ajuns la concluzia că nu au fost deformate prin tehnica practicată de membrii triburilor.
Craniile sunt structurate diferit față de cel uman. Are o singură placă parietală, în timp ce craniul uman are două plăci.
Directorul muzeului din Paracas, locul unde sunt expuse craniile, a trimis mostre de păr, piele și oase la cele mai cunoscute laboratoare, fără a specifica proveniența acestora, pentru a nu influența părerea specialiștilor și implicit interpretarea analizelor.

ADN-ul mitocondrial, moștenit de la mamă, era foarte diferit de cel uman. Mai mult, geneticienii susțin că ei nu se puteau împerechea. Implicațiile acestei descoperiri sunt enorme. Cine sunt acești indivizi, cum au ajuns pe Pământ și de ce au avut un parcurs diferit față de specia umană? O altă descoperire care ne pune pe gânduri este cea referitoare la craniul lui Napoleon.

Mare conducător, de o inteligență sclipitoare, a scris istorie. Mulți cercetători au fost atrași de personalitatea sa și i-au examinat cu minuțiozitate osemintele. De curând, un genetician care studia hiopfiza lui Napoleon, dorind să dea un răspuns la faptul că Napoleon avea o înălțime mică, a făcut o descoperire etonantă. El a descoperit un cip de un centimetru în osul cranian. Osul crescuse peste acest cip, semn că cipul a fost implantat când Napoleon era tânăr.
Cipul nu seamănă cu nimic din ceea ce înseamnă tehnologie trecută sau prezentă.

A fost răpit Napoleon? Istoricii susțin că în vara anului 1794, atunci când el avea 25 de ani, el a dispărut pentru câteva zile. La întoarcere, el a spus că a fost luat prizonier de forțele adverse. Nu există niciun document istoric, din care să reiasă că el a fost prizonier. Superiorii lui l-au crezut și l-au promovat, devenind șeful armatei. În 1804, după mai multe victorii s-a autoproclamat împărat. El rămâne în istorie prin strategiile și tacticile militare care rămân unice în istorie. Cercetătorii susțin că acest implant i-a modificat activitatea creierului, dar și a inimii. Deseori el ducea mâna la inimă, devenise un fel de tic.